Sindromul decalajului orar şi tensiunile cauzate de munca în schimburi pot deveni probleme de domeniul trecutului după ce, în urma unei cercetări realizate în Japonia, s-a descoperit “butonul de resetare” a ceasului intern.

Echipa de la Universitatea din Kyoto a descoperit “butonul de rese­tare” a ceasului intern din interiorul creierului. Cercetarea, publicată în re­vista Science, a arătat că butonul poate fi folosit pentru a potrivi ceasul intern la o nouă zonă geografică, într-o singură zi, anunţă Mediafax. Aceas­tă cercetare reprezintă un pas înainte în tratarea sindromului decalajului orar. Există mai multe ceasuri în corp şi un “ceas principal” în creier, care ajută corpul să rămână sincronizat cu lu­mea din jur, astfel încât oamenii devin somnoroşi pe timpul nopţii.

Toţi cei care lucrează în ture, pre­cum şi cei care călătoresc cu avionul pe distanţe mari pot resimţi decalajul orar şi un apetit mare. Acest lucru se întâmplă din cauza ceasului intern ca­re se dereglează şi nu mai deduce când este noapte şi când este zi. Ceasul se foloseşte de lumină pentru a ţine evi­denţa timpului, dar este, în mod na­tural, “încăpăţânat” şi se reglează lent.

Pentru fiecare zonă prin care tre­ce, corpul are nevoie de o zi întreagă pentru a-şi reveni. De exemplu, dacă o persoană zboară de la Londra la Bei­jing, corpul va avea nevoie de o săp­tămână pentru a se adapta pe deplin.

Echipa de cercetători din Japonia a venit cu o soluţie pentru a face “cea­sul principal” să fie mai flexibil. Este vorba despre un grup de 10.000 de celule cerebrale, aproape de aceeaşi dimen­siune ca şi cea a unui bob de orez, ca­re comunică în permanenţă pentru a păstra un control asupra timpului. Cer­cetătorii au descoperit că dacă inter­fereză cu receptorii de vasopresină, desemnaţi ca fiind “urechile celulelor cere­brale”, care permit creierului să men­ţină legătura cu celelalte celule, cea­sul intern se va schimba mai repede.

Şoarecii modificaţi genetic, care nu aveau receptori de vasopresină, au reuşit să se adapteze într-o singură zi, după ce ceasul a fost dat înapoi cu opt ore, în timp ce şoarecii normali au avut nevoie de şase zile. Când ceasul a fost dat înainte opt ore, şoarecii normali au avut nevoie de opt zile pentru a se adapta, în timp ce şoarecii fără recep­tori de vasopresină s-au adaptat în două zile. Aceleaşi rezultate au fost obţinute şi de şoarecii normali, după utilizarea unui medicament.

Cercetările au arătat că sindronul decalajului orar, aşa-numitul “jet lag” cronic, şi lucrul în schimburi pot creş­te riscul unui individ de a dezvolta hi­pertensiune, obezitate şi alte afecţiuni metabolice. Rezultatele cercetării au identificat vasopresina ca un posibil target tarapeutic pentru controlul ritmului circadian. Oamenii de ştiinţă au precizat că un medicament care să controleze ceasul intern ar putea să îmbunătăţească sănătatea celor care muncesc în schimburi.

Din punct de vedere medical, dovezile epidemiologice au arătat că persoanele care au lucrat o perioadă îndelungată în schimburi au un risc mai mare de a dezvolta anumite forme de cancer, boli cardiovasculare sau diabet zaharat.