Deşi se estimează că în curând Aeroportul Internaţional Timişoara va trece din subordinea Ministerului Transporturilor în cea a Consiliului Judeţean, Municipalitatea încă susţine că îşi va adjudeca pachetul majoritar de acţiuni.

Împărţeală nelămurită

Preşedintele Consiliului Judeţean Timiş, Titu Bojin, a anunţat, zilele trecute, că Aeroportul Internaţional Timişoara va trece din subordinea Ministerului Transporturilor în cea a C.J. Timiş şi că va negocia cu Primăria Timişoara acordarea unor acţiuni, însă în niciun caz pachetul majoritar. Conform preşedintelui adminsitraţiei judeţene, Ministerul Transporturilor va transfera pachetul de 80% din acţiuni la Aeroportul Internaţional Timişoara către C.J. Timiş. Titu Bojin susţine, însă, că şi Primăria Timişoara ar putea primi o cotă parte din aceste acţiuni, cu condiţia ca autoritatea judeţeană să rămână acţionar majoritar şi să controleze aeroportul, încasând şi banii rezultaţi din exploatarea Aeroportului, care a fost mereu o structură profitabilă.

Culmea e că şi Primăria îşi doreşte exact acelaşi lucru. În noiembrie 2013, Primăria Timişoara a făcut publică o hotărâre ce prevede cesionarea a 80% din acţiunile deţinute de Statul Român către Primărie. Hotărârea îl împuterniceşte pe primarul Nicolae Robu să semneze toate documentele necesare preluării acţiunilor, aducând argumentul că „accesul Municipiului Timişoara la căile de comunicaţii aeriene internaţionale este un factor determinant pentru dezvoltarea sa economică şi socială”.

În referatul aferent proiectului se mai arată că importanţa aeroportului pentru Timişoara a fost subliniată în documentele strategice ale Primăriei – Planul Integrat de Dezvoltare al Polului de Creştere Timişoara 2010-2015 sau Master Planul şi Planul Urbanistic General – şi că multe dintre proiectele iniţiate de Municipiu sunt corelate cu Aeroportul „Traian Vuia”, respectiv amenajarea aerogării pentru legătura cu transportul C.F.R., amenajarea aerogării pentru legătura cu transportul public urban, conectarea aeroportului cu reţeaua feroviară şi reţeaua rutieră (autostradă), precum şi celebrul centru intermodal de transport marfă.

“Primăria Timişoara şi-a manifestat intenţia de a prelua pachetul majoritar de acţiuni, dar s-a discutat şi despre posibilitatea împărţirii în mod egal a pachetului de acţiuni – 40% la Primărie şi 40% la Consiliul Judeţean. Schimbarea punctelor de vedere legate de această preluare a acţiunilor arată destul de clar ruptura care a intervenit în USL şi la nivel local. Pentru dezvoltarea Aeroportului şi proiectele sale de viitor, cred că ar fi importantă împărţirea în proporţii egale a acţiunilor între Primărie şi Consiliul Judeţean. Această formulă ar asigura o administrare în interesul comunităţii indiferent de configuraţia politică viitoare”, susţine consilierul local P.D.-L. Ştefan Constantin Sandu. În opinia sa, nici Consiliul Judeţean, nici Primăria Timişoara nu pot gestiona singure acest obiectiv, a cărui dezvoltare trebuie să beneficieze de sprijin guvernamental. “Este evident că la Consiliul Judeţean Timiş se doreşte preluarea pachetului majoritar de acţiuni, pentru ca totul să fie gestionat doar de către administraţia judeţeană, respectiv de către PSD”, spune consilierul local.

Preluarea Aeroportului, tatonată de ani buni

În noiembrie 2012, era readusă în actualitate posibilitatea administrării regionale a Aeroportului Timişoara, prin trecerea lui în subordinea autorităţilor locale. Oficialii C.J. Timiş susţineau atunci că nu se vor ocupa singuri de administrare, propunând cooptarea în proiect a C.J. Hunedoara şi C.J. Caraş-Severin.

Proiectul nu era, însă, nou nici atunci, discuţii în acest sens fiind purtate şi în urmă cu patru sau cinci ani. Se ştie că, în ultimii ani, C.J. Timiş a întreprins numeroase demersuri pe lângă Ministerul Transporturilor pentru preluarea unui pachet majoritar de acţiuni la Aeroportul Timişoara, lobby fiind făcut în acest sens pe lângă foştii miniştri Gheorghe Dobre şi Radu Berceanu.

Pe atunci existau destule semne de întrebare, preluarea aeroportului doar de către C.J. Timiş fiind considerată o pălărie prea mare pentru administraţia judeţeană. În acest sens existau supoziţii ale unor consilieri judeţeni care avansau ipoteza că, la un moment dat, neavând bani pentru susţinerea programului de investiţii care trebuie realizat la aeroport, C.J. Timiş ar intra în parteneriat public-privat cu o firmă din judeţ, păstrându-şi însă un pachet majoritar de acţiuni. Se întrebau însă consilierii judeţeni ce s-ar întâmpla dacă, în această situaţie prezumtivă, firma respectivă şi-ar fi majorat capitalul social, iar C.J. Timiş nu ar fi avut bani necesari în acel moment să contribuie şi el la majorare, caz în care  respectiva societate privată ar fi devenit proprietara aeroportului.