Patru filme multipremiate din anii ’60-’70, realizate de trei mari regizori din perioada de glorie a cinematografiei politice italiene, vor putea fi văzute, în versiuni restaurate, într-o retrospectivă organizată de Ceau, Cineclub! şi Institutul Italian de Cultură.

Filmele vor fi proiectate în perioada 17-19 aprilie, la Cinema Studio din Timişoara.

Selecţia cuprinde două filme clasice răscolitoare de Francesco Rosi, Salvatore Giuliano (1962) şi Cu mâinile pe oraş / Le mani sulla città (1963), precum şi Anchetă asupra unui cetăţean mai presus de orice bănuială / Indagine su un cittadino al di sopra di ogni sospetto (1970), capodopera terifiantă a lui Elio Petri, şi Conformistul / Il conformista (1970), tulburătorul lungmetraj care l-a consacrat pe Bernardo Bertolucci.

În Salvatore Giuliano, răsturnările de situație complicate dintre puterile guvernamentale, partidul separatist și mafia din Sicilia anilor ’40 culminează cu moartea celebrului bandit al cărui nume dă titlul filmului. Salvatore Giuliano i-a adus lui Francesco Rosi un Urs de Argint pentru regie, la Festivalul de la Berlin în 1962, şi a fost inclus de cineastul american Martin Scorsese în topul celor mai bune zece filme ale tuturor timpurilor. Un an mai târziu, în 1963, Francesco Rosi a câştigat Leul de Aur la prestigiosul Festival de la Veneţia pentru filmul Cu mâinile pe oraş. Înaintea alegerilor pentru consiliul local, prăbușirea unei clădiri îi pune pe un dezvoltator imobiliar și pe susținătorii săi politici în situaţia de a se apăra de un scandal.

Realizat de Elio Petri, un alt nume esenţial al cinematografiei politice italiene, filmul Anchetă asupra unui cetăţean mai presus de orice bănuială are ca protagonist un polițist de rang înalt, jucat de Gian Maria Volontè, care își ucide amanta sadomasochistă și plantează în mod deliberat dovezi ce indică responsabilitatea sa pentru crimă, într-un test sardonic pentru a vedea dacă este deasupra oricărei suspiciuni. Filmul a câştigat Marele Premiu al Juriului şi Premiul FIPRESCI la Festivalul de la Cannes, precum şi Oscarul pentru film străin.

În Conformistul, de Bernardo Bertolucci, Jean-Louis Trintignant interpretează un bărbat italian lipsit de voinţă, care devine un lacheu fascist trimis în străinătate pentru a aranja asasinarea fostului său profesor, acum disident politic. Pelicula a făcut parte din Competiţia Festivalului de la Berlin şi a primit Premiul David di Donatello pentru cel mai bun film italian.

„Cinematografia din Italia a avut multe perioade de glorie în istoria sa. Dezvoltarea economică de după Al Doilea Război Mondial a venit pe fondul unor mişcări sociale şi scandaluri politice răsunătoare, multe dintre ele cu rădăcini adânci în perioada fascistă sau având legătură cu mafia. În acest context apărea în anii `60 fascinanta mişcare a cinemaului politic, care a produs timp de două decenii o serie de filme memorabile, realizate de o nouă generaţie de cineaşti ce îndrăzneau să abordeze fără menajamente cazuri şi personalităţi contemporane sau recente dintre cele mai scandaloase, într-un limbaj cinematografic inovator. Retrospectiva pe care am pregătit-o împreună cu partenerii de la Institutul Italian de Cultură din Bucureşti propune patru dintre filmele fundamentale ale acestui curent cinematografic unic. Într-un prezent ameninţător şi ale cărui probleme majore par să fie ocolite în mare măsură de cinematografia de autor mainstream, operele politice ale unor regizori ca Francesco Rosi, Elio Petri sau Bernardo Bertolucci ne reamintesc de forţa filmului de a trezi conştiinţe”, spune curatorul Ceau, Cineclub!, Ionuţ Mareş.

„Suntem foarte încântați să aducem această retrospectivă dedicată cinematografiei politice italiene din anii 1960 și 1970 în cinematografe din întreaga țară, datorită muncii neobosite a curatorului său, Ionuț Mareș. Acest program oferă publicului român șansa de a descoperi filme care explorează puterea, dreptatea și tensiunile sociale cu claritate și perspicacitate și care rămân extrem de relevante și astăzi. Deși modelate de sensibilități artistice distincte, filmele lui Rosi, Petri și Bertolucci au în comun un accent asupra modului în care puterea funcţionează și afectează viața oamenilor. Filmele lor oferă un portret puternic și critic al Italiei într-o perioadă de schimbări sociale și politice majore. Într-un moment în care chestiunile legate de memoria istorică și încrederea în instituții sunt din nou centrale, credem că această retrospectivă poate rezona profund cu publicul român. Ea invită spectatorii să reflecteze asupra cinematografiei nu doar ca formă de artă, ci și ca spațiu vital pentru meditare, dialog și conștientizare civică”, afirmă Laura Napolitano, directoarea Institutului Italian de Cultură.

„Cinemaul politic italian («cinema d’impegno», «cinema angajat», «cinema civic») desemnează cel mai frecvent un set de filme realizate între mijlocul anilor 1960 și începutul anilor 1980, care sunt influențate de o agendă hotărât progresistă, deși rareori radicală, și care tratează în mod explicit evenimente sau probleme politice contemporane sau trecute, cum ar fi grevele din fabrici, terorismul politic, violența de stat, conspirațiile mafiote și omniprezența speculației capitaliste – dar și rezistența antifascistă și, mai general, episoade din istoria stângismului în secolul al XX-lea”, scrie Mauro Resmini, în Italian Political Cinema. Figures of the long `68.

Proiecțiile fac parte din Ceau, Cineclub!, o serie de retrospective lunare propuse de Ceau, Cinema! în afara festivalului. Programul şi biletele sunt disponibile pe site-urile Ceau, Cinema! şi Cinema Studio.

Retrospectiva va avea loc şi la Cinema Arta din Cluj-Napoca (14 aprilie – 5 mai), la Cinema Elvire Popesco din Bucureşti (16-19 aprilie) şi la Cinema Ateneu din Iaşi (21 – 29 aprilie).

La Timişoara, evenimentul este finanțat de Primărie, prin Centrul de Proiecte.