În zilele în care ar fi trebuit să ne amintim, să vorbim despre nedreptatea uriaşă pe care vecinul de la est, URSS, ne-a făcut-o în urmă cu peste 80 de ani, în iunie 1940, când ne-a luat prin rapt teritorial Basarabia, Bucovina de Nord şi ţinutul Herţa, „patrioţii” aurari și șoșocari – cei care flutură demagogic harta României Mari la mitinguri, în încercarea de a crea tensiuni etnice româno-maghiare care să le justifice tezele ultranaţionaliste, de apărare a gliei şi neamului româneşti – nu au scos o vorbă pe acest subiect care nu e pe placul Moscovei.
Şi cei din AUR, şi Diana Şoşoacă – autodeclamaţi patrioţi, cu discursuri fornăitoare despre glie, neam, tricolor, suveranitate (doar raportată la relaţia cu UE) – au tăcut mâlc, „uitând” să spună electoratului propriu şi admiratorilor aplaudaci de pe reţelele de socializare că în 26 iunie 1940 România primea ultimatumul sovietic pentru cedarea Basarabiei, Bucovinei de Nord şi ţinutului Herţa, că în 28 iunie acelaşi an, URSS dezmembra România, anexându-și teritoriul românesc dintre Prut şi Nistru, ca efect al Pactului încheiat în august 1939 între Stalin și Hitler. „Patrioţii” aurarila unison cu cei şoşocari se luptă cu „oculta”, cu globaliştii, cu „Occidentul decadent”, cu alogenii. Nici unii, nici alţii nu au scos un cuvând însă despre confiscarea şi sovietizarea acestui teritoriu românesc, un subiect care nu e pe placul Moscovei…
„Tăcere zgomotoasă” este o voită asociere oximoronică de termeni. Zgomotul pe care AUR l-a făcut prin organizarea, la Târgu Mureş, zilele trecute, a unui manifestaţii provocatoare la adresa comunităţii maghiare, miting care a urmărit să redeschidă tensiuni etnice. La fel, circul la care s-a dedat senatoarea Diana Şoşoacă: îmbrăcată în ie decorată în culorile drapelului, acuza de la tribuna Parlamentului „dictatura din România”. Nu au fost altceva decât valuri de zgomot regizate. Au mascat de fapt trecerea sub tăcere a tragediei pe care România a trăit-o la finalul lui iunie 1940.
Ceea ce a făcut George Simion la Târgu Mureş a fost, fără dubii, o provocare la adresa etnicilor maghiarilor. Sub pretextul celebrării Zilei Drapelului naţional şi a… Sânzienelor, fostul şef de galerie de fotbal, ajuns un cabotin preşedinte de partid extremist, şi-a adus în zonă membri de partid din judeţele învecinate, scandând cu toţii şi cântând, în timp ce mărşăluiau pe străzile oraşului cu harta României Mari, „Noi suntem români, pe veci aici stăpâni” şi „Treceţi batalioane române Carpaţii” – ca şi acum acolo ar fi enclavă maghiară. Nu au lipsit din discursul lui George Simion trimiteri la „teroristul etnic UDMR” şi la „forţele oculte” care conduc România. Ceea ce a făcut George Simion la Târgu Mureş este o ieşire în decor în încercarea de a reactiva un subiect nevralgic care dă apă la moară și creează tensiuni etnice între două tabere, din fericire minoritare, dar care pot genera o escaladare a conflictului; pe de o parte, românii „verzi”, „patrioţi” cei care și-au luat ca reper retorica ultranaționalistă a Vetrei Românești, a PRM, a PUNR, iar acum a AUR şi sateliţilor lui crescuţi din seva aceleiaşi ideologii, iar pe de alta, iredentiștii maghiari. Animozitățile între cele două tabere, au fost şi sunt create, întreținute, întețite de politicieni inepți sau politicieni cu agende dubioase. Să ne amintim cum au degenerat lucrurile, în martie 1990, la Târgu Mureş, într-un alt scandal cu iz etnic la care s-a ajuns pe fondul diversiunilor şi al manipulărilor. Atunci, vârfurile Uniunii Vatra Românească, un partid ultranaţionalist înţesat de foşti membri ai Securităţii, şi ale Uniunii Democratice Maghiare – încurajate în acest scandal al lor, scria presa vremii, de exponenţi ai nou-instalatei puteri neocomuniste, cu legături indubitabile cu regimul de la Moscova – începuseră să se acuze reciproc, în mod public. Românii erau acuzaţi de intoleranţă faţă de dorinţa maghiarilor de a avea şcoli şi universităţi în limba maghiară. Ungurii, de profanarea unor statui-simbol ale românimii, de răspândirea de manifeste cu informaţii false şi chiar de atacarea unor familii de români. Ce a urmat acestui schimb de replici la nivel politic se ştie: două zile de bătăi şi vandalisme, soldate cu cinci morţi, cu mai mult de 270 de răniţi, cu sedii de partide distruse şi o biserică incendiată, şi o lungă perioadă de timp marcată de tensiuni interetnice în zonă. Ceea ce a făcut George Simion acum, la Târgu Mureş, numindu-l oraş în care e greu să trăieşti ca român, este o ieşire în decor după acelaşi scenariu. El şi cei din tabăra ultranaţionalistă, suveranistă au nevoie de un duşman imaginar care să le justifice tezele, „apărarea” gliei şi neamului româneşti, puse, iată, în pericol. E un subiect şi pe placul puterii de la Kremlin, interesată, de ani şi ani, de conflictele interetnice din regiune, de escaladarea lor.
În tablou merită prinsă încă o secvenţă: cu doar câteva zile înainte de acest dat în stambă al „patrioţilor” aurari, ambasadorul rus Valery Kuzmin a rostit cuvinte de laudă la adresa AUR, despre care a afirmat că reprezintă „excepția” care se opune „noului hegemon neocolonial”, SUA. „Excepţie” în care a inclus şi câțiva parlamentari independenți, Cu referire, după toate indiciile, la Diana Șoșoacă, de-a casei la Ambasada rusă, Francisc Tobă, ambii ajunși în Parlament pe listele AUR, ori la Dumitru Coarnă, ex-PSD, care, cu toții, promovează intens narațiunile propagandei ruse. Or, atuni când, ca partid ori ca politician, te laudă ambasadorul lui Putin, ambasadorul unui stat terorist – şi, în plus, în ziua în care Rusia ameninţa că aruncă în aer podul care leagă România de Republica Moldova –, este limpede ce strategie ai pentru viitorul poporului căruia vrei să-i câștigi voturile. În 2024 vom avea de ales, de fapt, între rămânerea României în zona euro-atlantică sau o schimbare dramatică a liniei strategice a țării, cu costuri incalculabile la adresa democrației.
Recomandări de lectură:
Cam trista stirea 🙁