De vreo câţiva ani, mai precis de când a început criza, Consiliul Judeţean promite că îşi va lichida portofoliul de acţiuni pe care le deţine la o serie de societăţi comerciale în care a devenit partener în diverse împrejurări, unele nu foarte clare. În 2009, când, din cauza recesiunii C.J.T. a fost obligat să-şi revizuiască activităţile „antreprenoriale” a constatat, după ani de zile de „acţionariat onorific”, că nu mai are rost să rămână angrenat în nişte afaceri care nu-i aduc niciun fel de profit, dimpotrivă. De atunci în fiecare an Consiliul Judeţean promite „solemn” că va rezolva situaţia acţionariatelor neprofitabile şi că va lichida definitiv „activitatea antreprenorială.” De altfel, după cum au arătat într-o argumentaţie de bun simţ mai mulţi consilieri judeţeni, rolul Consiliului Judeţean este unul administrativ, nu de gestionare de afaceri. Şi Curtea de Conturi a constatat acelaşi lucru, ştiut de toată lumea, că instituţiile de stat nu au talente de „antreprenoare”, şi că la C.J.T., de-a lungul anilor, s-au gestionat dezastruos unele pachetele de acţiuni deţinute la o parte din societăţile din portofoliu. De altfel, chiar şi acum Consiliul Judeţean a recunoscut că, având în vedere că nu e acţionar majoritar la aceste societăţi, nu este în măsură să influenţeze strategia şi activitatea societăţilor în cauză, iar veniturile pe care le poate obţine din dividente sunt nesemnificative. Nu e niciun secret că un acţionar minoritar nu va şti nicio-dată care e situaţia financiară reală a societăţii şi nici nu va avea un cuvânt de spus în privinţa activităţii ei. La acest punct, ar fi o întreagă discuţie cu privire la motivele şi împrejurările deseori controversate prin care Consiliul Judeţean a ajuns acţionar minoritar la multe din aceste firme la care deţinea în prima fază mai mult de 50% din pachetul de acţiuni. Tot acum Consiliul Judeţean recunoaşte că există şi o serie de nereguli în ceea ce priveşte poziţia sa în raport cu societăţile comerciale la care e acţionar sau asociat, aspecte care au fost sesizate în cadrul comisiilor de specialitate, în plenul Consiliului Judeţean cât şi prin decizii ale Curţii de Conturi. Aparent, deci, toată lumea pare de acord că situaţia actuală trebuie schimbată şi că problema portofoliului de acţiuni fără profit al Consiliului Judeţean trebuie rezolvată. Problema e că acum administraţia judeţeană pare să nu mai considere că această problemă se poate soluţiona doar prin vânzarea acestor acţiuni din care nu obţine niciun profit, ci, în unele cazuri, prin cumpărarea pachetului majoritar de acţiuni. Ceea ce înseamnă că, de fapt, unii oficiali ai C.J.T. nu au învăţat aproape nimic din greşelile trecutului şi persistă în aceeaşi idee, unică şi fixă a derulării de afaceri. Aşadar, pe plan local se pare că se va mai vorbi destulă vreme de sintagma „Consiliul Judeţean S.R.L.”

În plus, un alt aspect demn de remarcat e „soluţia” găsită şi de această dată pentru clarificarea situaţiei „firmelor de consiliu”. Pentru a nu ştiu câta oară, Consiliul Judeţean pare decis să creeze o comisie, care să analizeze situaţia economico-financiară a acestor societăţi comerciale. Ideea nu e una noua, fiind propusă şi implementată fără niciun efect în mandatele anterioare. Se înfiinţa comisia, se făcea un raport şi totul se oprea la acest nivel. Râvna cu care acum se continuă pe aceeaşi linie nu pare să anunţe nimic bun şi aduce aminte de un celebru principiu murphy-an: „Dacă vrei ca o o problemă să fie înmormântată definitiv, mai fă o comisie !”