Patru ani de la protestul antiguvernamental din 10 august 2018, reprimat violent de către Jandarmerie. Scenele amintesc de Mineriada din iunie 1990. La fel, cursul dosarului penal, Jandarmeriada din 10 august 2018 neavând nici acum vinovaţi.

În 10 august 2018, peste 100.000 de oameni ieşiseră în stradă, la aşa-numitul Miting al diasporei, pentru a cere respectarea democraţiei, a regulilor statului de drept şi a independenţei Justiţiei, călcate sistematic în picioare de la vârful Guvernului şi al Parlamentului de regimul Dragnea. Mitingul era organizat după aproape un an şi jumătate de proteste de stradă, constante şi masive – cele mai mari după mitingurile Alianţei Civice din anii ’90. Proteste începute în ianuarie 2017, imediat după învestirea Guvernului Grindeanu a cărui primă grijă a fost emiterea OUG 13, o ordonanţă redactată şi trecută prin şedinţă de guvern într-o lipsă totală de transparenţă, prin care s-a încercat modificarea “noaptea, ca hoţii”, a Codurilor Penal şi de Procedură Penală, pentru a-l scăpa de puşcărie pe liderul PSD Liviu Dragnea, premier de facto la vremea respectivă. După violenţele la care a recurs Jandarmeria în timpul protestului din 10 august 2018, mai mult de 400 de oameni, loviţi sau gazaţi, au solicitat îngrijiri medicale; câteva zile mai târziu, la Parchetul General, care s-a autosesizat şi a deschis o anchetă, erau depuse peste 750 de plângeri penale. La patru ani distanţă, dosarul 10 august este fără vinovaţi.

Plimbat între parchete, clasat parţial, redeschis, iar clasat, iar redeschis parţial, fără o sentinţă până la această dată, dosarul 10 august, pare că va urma calea pe care, cu ani în urmă, fuseseră puse dosarele Revoluţiei şi Mineriadei. Probabil, pentru reprimarea violentă a mitingului antiguvernamental din 10 august vor răspunde doar câţiva jandarmi care au îndeplinit, cu exces de zel, ordinele şefilor lor, nu şi cei care le-au ordonat să intervină în forţă împotriva manifestanţilor paşnici. Adică, nu şi cei care transformaseră Jandarmeria în gardă pretoriană pentru Liviu Dragnea şi pentru camarila sa politică, cerându-le jandarmilor să lovească şi gazeze şi oameni paşnici ieşiţi în stradă pentru respectarea democraţiei, a regulilor statului de drept şi pentru independenţa Justiţiei, care erau călcate atunci în picioare de la vârful Guvernului şi al Parlamentului. Şefii Jandarmeriei şi un secretar de stat din Ministerul de Interne care au orchestrat represaliile – colonelul Cătălin Sindile şi colonelul Sebastian Cucoş, unul fost şef, celălalt fost prim-adjunct ai Jandarmeriei Române, maiorul Laurenţiu Cazan, fost prim-adjunct al Jandarmeriei Bucureşti, şi comisarul-şef Mihai Dan Chirică, fost secretar de stat în MAI – au fost scoşi de sub urmărire penală, din 2020, prin clasarea dosarului de către DIICOT. O decizie care a sfidat existenţa unor indicii de premeditare a represaliilor – presa menţiona la vremea respectivă, ca dovezi în acest sens, ascunderea indicativelor de pe căștile jandarmilor, pentru a nu putea fi identificați, şi falsificarea, în actele oficiale, a orei de intervenție în forță. La acestea s-ar fi putut adăuga, drept circumstanţe agravante, încercarea MAI, condus de Carmen Dan, să blocheze ancheta, clasificând informații-cheie necesare în dosar, şi minciunile, manipulările oficiale în cascadă – Guvernul Dăncilă livrase minciuni privind o lovitură de stat inclusiv Comisiei Europene –, menite să justifice represaliile și să blocheze ancheta să ajungă la cei au planificat şi dirijat violenţele.

Dosarul 10 august are şanse să devină al treilea dosar istoric muşamalizat de Justiţia română.  Revoluţiei, Mineriadei, 10 august, trei dosare în care o pleiadă de magistraţi – care, şi ei, primesc sau vor primi uriaşe pensii speciale –, au sfidat şi sfidează actul de justiţie, au sfidat şi sfidează mii şi mii de oameni care aşteaptă să li se facă dreptate.

Articol publicat şi în Puterea a Cincea.