Teoretic, sunt parteneri de coaliţie aflată la putere, împart camaradereşte lauri şi huiduieli publice şi au o promisiune electorală comună: un candidat unic la prezidenţiale. Indiciile sunt, însă, că Victor Ponta vrea să joace solitar. Multe dintre deciziile luate în 2013 converg spre această intenţie. Făcând din primul an de mariaj USL un an de fiere.

Şicane pentru sfera de influenţă

2013 a fost un an în care tensiunile intra-USL, nu o dată pe punctul de a se finaliza printr-o ruptură, au fost provocate chiar de deciziile lui Victor Ponta şi ale PSD, ce par a fi luate pentru a-i asigura, în 2014, intrarea în scenă ca şi candidat la prezidenţiale. Asumarea publică a acestei hotărâri şi scoaterea PNL în afara careului de joc ar putea fi, însă, taxate electoral. Aşa că, se pare, e mai bine să-şi pună în aplicare planul, să provoace şi să aştepte ca PNL să-şi asume părăsirea alianţei de guvernare.

Anul a început – continuând de fapt în aceeaşi notă în care se încheiase 2012 – cu disensiuni plecate de la împărţirea portofoliilor ministeriale. PSD şi-a dorit control inclusiv în ministerele conduse de liberali. Unde nu s-a putut oficial, unde nu a fost destul de eficient nici tertipul cu miniștrii delegați – pe care Varujan Vosganian îl cataloga drept act de „destabilizare a miniştrilor liberali” –, s-a recurs la un control de facto. Au atras atenţia două decizii ce indicau că dl Ponta ar visa la preşedinţie. Şi-a subordonat, indirect, DIPI, serviciul secret al MAI, condus de liberalul Radu Stroe. Trecând astfel, pentru prima oară în istoria ministerului, numirea vârfului acestei structuri din atribuţiile ministrului de resort în cele ale premierului. O mişcare care, ținând cont de precedente, l-ar putea ajuta să-şi ţină în şah operativ inamicii politici. Din acelaşi raţionament probabil, îşi exprimase intenţia – materializată ulterior – de înfiinţare şi coordonare a Direcţiei Antifraudă, o structură de supracontrol a instituţiilor statului ce au în responsabilitate activitatea de combatere a infracţiunilor economice, cu iz de crimă organizată. Plan care îi punea la dispoziţie nu numai ANAF, condusă de alt liberal, Daniel Chiţoiu, ci şi servicii speciale.

La vociferări a răspuns scurt: „Dacă cineva e nemulţumit de structura Guvernului, (…) poate să plece”.

Au urmat, tot în ianuarie, divergenţe pe tema semnării acordului de coabitare cu Traian Băsescu. Nemulţumitul a fost Crin Antonescu, liderul PNL numind decizia drept un act „caraghios”.

La scurtă vreme, liberalii au intrat în ofensivă, după ce câţiva parlamentari PSD avuseseră iniţiativa de a modifica, fără consultarea PNL, Statutele senatorilor şi deputaţilor, prin care au încercat să-şi întărească imunitatea.

Primele jigniri

Februarie a venit cu acuze ale deputatului PSD Sebastian Ghiţă la adresa unor oameni din USL: senatorul PNL Sorin Roşca Stănescu, omul de afaceri Ioan Niculae – care a susţinut financiar campania electorală a lui Mircea Geoană – şi preşedintele de onoare al PC, Dan Voiculescu. Eticheta lipită celor trei a fost „fosile comunistoide”. Atacul venise după ce SR Stănescu spusese despre Sebastian Ghiţă că e ofiţer SRI sub acoperire.

Lupta pentru încălecarea Justiţiei

În aprilie s-a dat bătălia pentru încălecarea Justiţiei. Polemicile nu s-au purtat, însă, pe tema calităţii profesionale a candidaţilor, a dosarelor instrumentate, a numărului de rechizitorii, a numărului de condamnări, a complexităţii cauzelor instrumentate. Totuşi, a fost o bătălie din care nici una dintre tabere nu a ieşit pe deplin satisfăcută. Se poate spune, însă, că a punctat Victor Ponta în faţa lui Crin Antonescu. Premierul a reuşit să-şi impună un favorit, pe Tiberiu Niţu, la Parchetul General. Crin Antonescu nu agrease nici numirea lui Tiberiu Niţu nici a Codruţei Kovesi.

Prima bornă care anunţa despărţirea drumurilor

La finalul lui aprilie, se vorbea pe faţă despre planul PSD de a avea propriul candidat la prezidenţiale. Varujan Vosganian, admitea public că discuţiile privind o candidatură separată la prezidenţiale erau tot mai tensionate: „Indiferent de sentimentele pe care le au PNL şi PSD unul faţă de altul, trebuie să primeze promisiunea de onoare şi mandatul dat de români USL-ului”. Iar fostul prim-ministru Adrian Năstase confirma și el informația, spunând că există „o presiune (…) în interiorul PSD pentru ca PSD să aibă un candidat propriu”.

Lupte de cocoşi

În mai, Ilie Sârbu  ameninţa cu ruperea USL în cazul în care, într-un termen impus de el, nu se decidea excluderea din alianţă a lui SR Stănescu. Crin Antonescu a jucat atunci public rolul celui care vrea solidaritate, anunţând că opiniile lui senatorului liberal nu sunt şi ale partidului. Invita, însă, presa să nu interpreteze aceste discuţii ca pe „o luptă de cocoşi sau de ţapi”.

La Congresul UDMR, de la finalul lunii mai, a avut loc un schimb de replici acide. Tonul l-a dat premierul care a spus că nu a dorit să ia steagul de pe scenă „ca să nu se creadă că e steagul PNL”. Crin Antonescu nu a rămas dator: „Sunt uimit că premierul care până deunăzi avea o alergie la portocaliu, este rezervat faţă de galbem şi albastru. Am o problemă cu dorinţa sa de a vedea mai mult roşu. Nu, roşu e destul”.

Dezbaterile pe revizuirea Constituţiei au creat şi ele, în iunie, divergenţe între PSD şi PNL. Nu Mari, însă. Şi nu pe probleme majore ce ţineau de dezechilbrarea puterilor în stat ori de ideea de unicameralism, ci pe probleme ce ţin de definirea familiei, de regimul interceptărilor şi de obligativitatea plătirii creanţelor de către Stat.

Refuzul rolului de „păpuşă pebtru Cotroceni”

Începutul de septembrie venea cu răbufniri ale liberalilor cauzate de anchetele penale ce îi vizau. Luni de zile, întâmplător sau nu, ei au ţinut capul de afiş în scandaluri de corupţie.

La mjlocul aceleiaşi luni, conflictul escaladase la o cotă fără precedent. Liderul PSD îşi numea colegul de alianţă „candidatul de alaltăieri”, generând riposta acestuia, care anunţa că nu va accepta să fie „păpuşa” PSD pentru Cotroceni. O criză acutizată, probabil, şi de cântecul de sirenă cu care Victor Ponta încercase o vreme să ademenească PDL: invocata colaborare pe tema mă­surilor economice pentru sprijinirea me­diului de afaceri. Un proiect care a murit, surprinzător, la câteva zile după ce Traian Băsescu îşi făcuse intrarea în cortul PDL de la Ţebea.

Atac „parşivel” la politica struţului

La final de septembrie, Crin Antonescu i-a mai plătit partenerului de guvernare o poliţă, o dată cu redeschiderea scandalului aleşilor USL cu probleme de inte­gri­tate. Acesta propunea rezol­varea problemei prin amnistierea con­flictului de interese, iar în ceea ce priveşte in­compatibilităţile, un recurs în interesul legii, solicitat ministrului Justiţiei. “Nu cred că putem să mai tergiversăm o situaţie atât de nefirească, fără precedent, periculoasă, în sensul adminis­traţiei şi bunului mers al administraţiei şi nu cred că putem să adoptăm poli­tica struţului”, plusa Alina Gorghiu, cu referire la atitudi­nea premierului. Era un joc „parşivel” din partea PNL. Se ştia că Victor Ponta nu poate face nimic pentru a-i salva pe incompatibili, pentru că şi-ar asuma riscuri prea mari. Dar se mai ştia că în ochii ple­bei cu carnet de membru de partid el pare omul care poate face orice, dacă vrea.

Şicane reciproce

Motiv de discordie a fost, câteva zile mai târziu, regionalizarea. Vicepremierul Liviu Dragnea acuza proiectul de lege prin care 63 de parlamentari PNL au decis, fără să se consulte cu PSD, ca primarii să fie aleşi din două tururi de scrutin, iar preşedinţii de Consilii Judeţene, prin votul consilierilor, nu uninominal. El aprecia că proiectul dezavantajează partidul dominant la alegeri, cerând o discuţie „urgentă” în USL pentru a vedea dacă mai „avem puterea să ducem împreună la capăt ce am promis”.

Începutul lui octombrie venea cu un nou avertisment, transmis de Ilie Sârbu: pentru PSD nu e complicat să aibă un candidat la preşedinţie. Jumătatea lui decembrie îi găsea tot în relaţii încordate, liderul PNL admiţând tensiunile din alianţă, după ce Dan Voiculescu făcuse „afirmaţii neruşinate”: „Nu există niciun temei să zică faptul că PNL are un comportament imoral faţă de PSD sau să afirme că facem bezele preşedintelui Băsescu”. Nepierzând ocazia să trimită o săgeată şi spre Victor Ponta, spunând că nu crede ca influenţa lui Dan Voiculescu asupra acestuia să fi sporit, dar că nu poate garanta acest lucru şi invers.

Cine minte?

Demascarea tentativei de legalizare a corupţiei pentru demnitari – prin modificările pregătite Codului Penal şi Legii amnistiei –, scandalul mediatic iscat ulterior, reacţia UE şi a unor ambasade occidentale şi anunţul preşedintelui Băsescu, potrivit căruia liderii PSD şi PNL ar fi ştiut despre ceea ce se punea la cale în Legislativ, au semănat vrajbă, pe final de an. „Premierul a venit cu ideea stupidă să spunem «nu» amnistiei, dar să treacă”, acuza liderul PNL. Reacția a venit sub forma altei acuze: „Antonescu mi-a cerut OUG pentru amnistie”. Iar Valeriu Zgonea, în a cărui arie de competenţă a fost pusă la cale „operaţiunea super-imunitatea”, şi-a completat şeful de partid: „Liberalii ştiau de modificările la Codul Penal şi la Legea amnistiei”. Dialogul s-a încheiat, momentan, cu concluzia liderului PNL, potrivit căruia USL, „un colhoz al fericirii pe pământ în timpul Guvernului Ponta”, e un eşec anunţat. Iar o despărţire e iminentă: „Înţeleg că nu ne suportaţi despărţiţi. Obişnuiţi-vă”.

Aşa se încheie primul an de guvernare al „eşecului anunţat” USL. Un an de fiere.