Sursă foto: Spitalul „Victor Babeş” Timişoara

Medicul Virgil Musta, de la Spitalul de Boli Infecţioase „Victor Babeş” Timişoara, consideră că este bine ca elevii să revină la școală, asta în condițiile în care nu va exista o explozie a pandemiei, dar pentru că va fi foarte dificil de ţinut sub control contaminarea, va fi necesară concentrarea pe prevenţie. Acesta propune câteva măsuri ce ar trebui asumate și respectate la nvelul şcolilor, pentru a preveni răspândirea noului coronavirus atât în rândul elevilor şi al dascălilor, cât şi al familiilor acestora.

Potrivit medicului Virgil Musta, într-un studiu efectuat pe 70.000 cazuri de persoane infectate cu Sars Cov-2, s-a observat că doar 1,3% dintre acestea au fost copii iar dintre ei, doar 30% au necesitat internare, ceea ce reprezintă 0,4%,din totalul cazurilor, majoritatea fiind forme asimptomatice și ușoare. Dintre copiii pozitivi, doar 1,7% au necesitat internare în secția de ATI. „Conform studiilor și observațiilor noastre de până acum, numărul copiilor depistați pozitiv cu Sars CoV-2 a fost într-adevăr mult mai mic comparativ cu cel al adulților, foarte puțini dintre ei făcând forme mai grave, în special cei care aveau deja alte probleme de sănătate precum malformații congenitale, diabet zaharat, obezitate etc. Marea majoritate a formelor la copii sunt asimptomatice sau minim simptomatice, ceea ce face foarte dificil depistarea copiilor pozitivi. În același timp, copiii care au contactat virusul îl pot transmite mai departe, în familie sau la alte persoane cu care intră în contact, iar dacă aceste persoane sunt mai vulnerabile, pot dezvolta forme grave”, afirmă Virgil Musta.

Din perspectiva educației, explică acesta, sunt evidente beneficiile prezenței la școală, atât pentru legătura umană și profesională dintre profesori și elevi, pentru socializarea dintre copii, pentru copiii care nu au facilități pentru școala online, pentru părinții care nu au cu cine să-i lase acasă și așa mai departe: „Va trebui să găsim abordarea optimă (perfectă probabil că nu există), prin care să reușim să gestionăm cât mai bine riscurile descrise, să colaborăm cât mai strâns toți cei implicați (oficialități, medici, părinți, profesori, copii) astfel încât să fie tot timpul clar pentru toți acest raport riscuri/beneficii pentru ca asumarea măsurilor decise să fie astfel în cunoștiință de cauză.”

Virgil Musta consideră că este bine ca elevii să revină la școală (cu condiția să nu existe o explozie a pandemiei până atunci sau ulterior), dar pentru că va fi foarte dificil de ţinut sub control contaminarea, va fi necesară concentrarea pe prevenirea formelor grave de boală, atât la copii, cât și la familiile acestora. Acesta propune câteva măsuri ce ar trebui foarte strict asumate și respectate:

1. Un rol esenţial al părinţilor în triajul epidemiologic zilnic. „Ei sunt cei care ar trebui să cunoască eventualele manifestări ale copilului și să decidă netrimiterea acestuia la școală. Bineînțeles că e nevoie de un ghid clar de instrucțiuni transmis tuturor părinților în acest sens (plus consultarea medicului de familie), pentru că este esențial ca, în primul rând, copiii care au deja simptome posibile de covid-19 să nu ajungă la școală, la fel, nici cei despre care părinții știu că au intrat în contact cu persoane dovedite pozitiv covid-19.”
2. Cursul online pentru copiii care sunt mai vulnerabili și mai predispuși la a face eventuale forme grave – copiii care au deja alte probleme de sănătate precum malformații congenitale, diabet zaharat, obezitate etc.
3. Cursuri online pentru copiii care au contact direct în familie cu persoane adulte vulnerabile, cărora le-ar putea transmite virusul, iar aceștia ar putea dezvolta forme grave (bătrâni, diabetici, cardiaci etc.). În cazul în care părinţii îi trimit la școală, ar trebui să reducă acasă contactul copiilor cu aceste categorii de persoane.
4. Educarea de către părinți și profesori a copiilor pentru a înțelege şi accepta măsurile de bază pentru prevenție, dar și pentru eventuala recunoaștere a unor posibile simptome ale infectării cu noul coronavirus. Această educare trebuie făcută pe limbajul lor, specific fiecărei vârste (la fel, pe baza unui ghid recomandat).
5. Urmărirea de către părinți a respectării măsurilor de protejare a copiilor și când nu sunt la școală (evitarea locurilor aglomerate, purtarea măștilor și igiena permanentă a mâinilor) pentru a nu se contamina în comunitate.
6. Organizarea şcolilor astfel încât să evite activitățile cu risc epidemiologic crescut: „Aici trebuie analizată pur și simplu fiecare activitate în funcție de potențialele riscuri și luate măsuri specifice punctuale, de exemplu, ore de sport care nu trebuie ținute în săli de sport mici și neaerisite etc.”
7. Evitarea în şcoli a supra-aglomerării claselor. „O parte dintre elevi pot rămâne acasă pentru a urmări online cursurile, prin rotație (poate cu prioritate pentru online pentru cei cu risc sau care au în familie persoane vulnerabile). Dar aici, foarte important este ca grupele formate să se mențină în aceeași structură, astfel încât dacă se depistează un caz pozitiv, să nu fie afectată pentru izolare decât grupa acelui copil, iar cealaltă să poată veni la școală (de exemplu, dacă o clasă de 30 de elevi se împarte în două grupe de câte 15 elevi, grupele să-și păstreze exact aceeași structură și să vină pe rând la școală, câte două săptămâni fiecare grupă, iar dacă există un caz pozitiv într-o grupă, va fi izolată doar acea grupă)”.
8. Dezinfectarea zilnică a claselor, cât și asigurarea posibilităţii spălării pe mâini a copiilor.
9. Aerisirea claselor, în pauze. „Ideal ar fi ca grupele de copii care sunt la școală să păstreze distanța între ele, chiar dacă vor ieși în curtea școlii (știu că acest lucru este greu de realizat, dar nu imposibil dacă se stabilește un anumit flux și, eventual, orar pe clase), sau cel puțin masca să fie obligatorie atunci când se întâlnesc clase diferite de copii (pentru că în interiorul unei grupe de copii prezente la școală este practic imposibil să se păstreze permanent distanța fizică între copii este important ca măcar grupele diferite să nu se apropie).”
10. Cunoaşterea foarte bună de către cadrele didactice a posibilelor simptome pentru covid-19 pentru ca aceastea să nu vină la școală dacă le constată.
11. Păstrarea de către profesori a distanței de 2 m față de elevi purtarea măştii în timpul orelor, cât și în interiorul școlii, în general.
12. Existenţa, în fiecare şcoală, a unui regulament de ordine interioară dedicat masurilor covid-19, semnat și respectat de profesori și elevi, precum și un regulament asumat și de părinți.
13. O comunicare permanentă, deschisă și constructivă între profesori, părinți și elevi pentru informare, consultare şi decizii.

„Toate cele de mai sus sunt, bineînțeles, doar recomandări, dar cred că esențial este să se analizeze bine fiecare potențial risc și să se găsească punctual, împreună, cele mai bune soluții, între profesori, părinți și elevi, printr-o comunicare constructivă permanentă”, declară medicul Virgil Musta.

Acesta subliniază că urmează o perioadă diferită față de anii anteriori, în care se cer asumate eforturi suplimentare de la toți cei implicați menționați mai sus, dar dacă există deschidere, înțelegere, asumare și dialog constructiv permanent „cred că ne putem adapta și gestiona bine împreună lunile care vor veni.”