Fostul deputat PSD Sebastian Ghiţă, fost membru al Comisiei parlamentare de control al SRI, ţine în şah instituţii-pilon ale statului. O parte foarte mare a culpei pentru situaţia în care s-a ajuns o au cei care l-au propulsat în postura din care, acum, îi ţine în şah. Făcând din el un fel de Frankestein al sistemului.

De mai bine de o săptămână, fostul deputat PSD Sebastian Ghiţă, fost membru al Comisiei parlamentare de control al SRI, ţine în şah instituţii-pilon ale statului: DNA, Curte Supremă de Justiţie, Minister de Interne, prin Poliţia Română şi Poliţia de Frontieră, şi, prin ricoşeu, SRI. Ba mai şi sfidează, apărând, pe televiziunea proprie, într-o înregistrare ce se vrea un fel de GhiţăLeaks, în care loveşte la vârf în SRI şi DNA.

La mai mult de o săptămână de când a dispărut – scăpat de sub observaţie şi control exact în prima zi în care rămăsese fără imunitate parlamentară, în timpul unei misiuni de filaj care a succedat o sindrofie oficială a SRI, la care fusese invitat – nimeni nu ştie unde este. Şi nimeni nu are explicaţii oficiale pentru ceea ce s-a întâmplat. Asta, deşi în momentul în care i s-a pierdut urma, Sebastian Ghiţă se afla sub control judiciar şi cu interdicţia de a părăsi ţara, într-un dosar al DNA Ploieşti, în care este judecat pentru fapte de corupţie, alături de foşti granzi din fieful său – foşti capi ai Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, ai Poliţiei judeţene şi DGA Prahova.

Ministerul de Interne – în subordinea căruia se află, via Poliţia Română, Direcţia Operaţiuni Speciale, care l-a avut pe Sebastian Ghiţă sub filaj şi l-a pierdut în negura nopţii, după sindrofia SRI – este in silenzio stampa. Asta, deşi este o săptămână de când ministrul Dragoş Tudorache i-a cerut şefului Poliţiei Române, “de urgenţă”, o anchetă internă referitoare la modul în care au acţionat poliţiştii, precum şi în privinţa cooperării interinstituţionale a DOS. Dar, probabil, “urgenţa” e percepută într-un fel de ministrul de Interne, şi în alt fel, de şeful Poliţiei Române. Sau poate că ministrul fiind pe picior de plecare, cuvântul acestuia nu mai are nicio relevanţă pentru cei care, până mai ieri, îi făceau temenele.

Nu este cunoscut nici punctul de vedere al Poliţiei de Frontieră, instituţie aflată tot în subordinea MAI. Responsabilă pentru o eventuală fugă din ţară a lui Sebastian Ghiţă. Potrivit Codului de Procedură Penală, în cazuri de interdicţie de a părăsi ţara, Poliţia de Frontieră primeşte o copie a acestei decizii, fiind obligată să dispună darea inculpatului în consemn la punctele de trecere a frontierei.

SRI – al cărui om ar fi Sebastian Ghiţă, potrivit unor canale media, care îl dau ca ofiţer acoperit – nu se propunţă oficial. Pentru că, după decizia CCR din februarie anul acesta, nu mai are cadru legal să pună în executare mandate de supraveghere tehnică decât în dosare de siguranţă naţională. Or, cel în cauză e un “banal” dosar de corupţie. Aşa că nu ştim dacă şi ce ştie acest serviciu de informaţii despre acest caz.

Cel puţin interesantă este, însă, decizia judecătorilor de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Decizie care, în baza probelor prezentate de procurori ai DNA – unele fiind articole de presă… –, le-a respins acestora cererea de arestare preventivă, menţinând doar interdicţia de a părăsi ţara. Anterior acestei decizii, surse judiciare, citate de presă, indicau – şi e greu de înţeles de ce doar presei şi nu şi instituţiilor statului care au nevoie de aceste informaţii –, că Sebastian Ghiţă ar fi părăsit România. Or, dacă Sebastian Ghiţă nu mai e în România, această sancţiune nu mai are niciun efect. În plus, ipotetic, acesta ar putea reveni în ţară după prespcripţia faptelor. Timp în care, pe numele său nefiind emis vreun mandat de arestare în lipsă, nici nu va fi deranjat de cineva.

O parte mare a culpei pentru situaţia în care s-a ajuns acum o au cei care l-au propulsat pe Sebastian Ghiţă în această postură. Aducându-l din postura unui om de afaceri din provincie, absolvent al unei facultăţi de Management în cadrul Universităţii de Petrol şi Gaze Ploieşti, în politica mare, de-a dreapta staff-ului PSD. Apoi, în poziţia influentă de membru al Comisiei parlamentare de Control al SRI. De patron sau dirijor din umbră al unor afaceri de milioane de euro din contracte cu statul, cu servicii de informaţii. Cei care l-au propulsat în această postură din care, acum, îi ţine în şah şi-şi bate joc de instituţii ale statului, au făcut din el un fel de Frankestein al sistemului. Scăpat acum de sub controlul “părinţilor” săi, prin puterea pe care aceştia i-au dat-o în mod iresponsabil.

Articol publicat şi în Puterea a Cincea.