Azi, vina nu e a sistemului de intervenție rapidă

Melania-CInceaDepartamentul pentru Situaţii de Urgenţă al Ministerului Afacerilor Interne a mai fost ținta criticilor. Și pe bună dreptate. În decurs de nici un an şi jumătate, s-au înregistrat trei situaţii – trei, despre care se ştie – în care, din cauza lipsei de profesionalism cu care au fost derulate intervenţiile de salvare a victimelor, s-au pierdut vieţi omenești.

20 ianuarie 2014, Apuseni. Echipelor de salvare le-au trebuit ore în șir să ajungă la locul în care se prăbuşise un avion care transporta o echipă de medici. Instituţiile care ar fi trebuit să se implice în salvarea victimelor au oferit, atunci, un tablou perfect al eşecului. Pentru care nimeni nu a răspuns. Nici măcar demisii nu fuseseră solicitate de către premierul Victor Ponta. Nici ministrului Transporturilor, deşi una dintre instituţiile subordonate, Romatsa, era indicată în raportul guvernamental drept responsabilă pentru întârzierea cu care s-a intervenit pentru salvarea victimelor şi deşi această instituţie are în subordine şi Centrul de Investigaţii şi Analiză pentru Siguranţa Aviaţiei Civile, care are obligaţia să acţioneze în cazul apelurilor de urgenţă, în situaţia unui incident aviatic civil. Nici ministrului de Interne, deşi şi la MAI a fost o lipsă de coordonare şi deşi MAI, prin structurile specializate, putea solicita urgent Parchetului mandat de interceptare a unuia dintre telefoanele victimelor, pentru o localizare precisă a aeronavei. La aproape doi ani de la accident, în urma căruia şi-au pierdut viaţa pilotul Adrian Iovan şi studenta Aura Ion, nu a răspuns nimeni pentru întârzierea cu care au intervenit echipajele de salvare. A fost finalizată, de către Centrul de Investigaţii şi Analiză pentru Siguranţa Aviaţiei Civil, doar ancheta care vizează cauzele prăbuşirii aeronavei.

15 decembrie 2014, Constanța. Un elicopter SMURD se prăbuşea în Lacul Siutghiol, în urma accidentului patru oameni pierzându-şi viaţa. Din nou, presa vorbea despre culpa echipelor de salvare şi despre şansa la viaţă pe care victimele ar fi avut-o dacă operaţiunile de salvare s-ar fi făcut în timp util. Intervenţia s-a făcut, însă, cu scurt-circuite, generate de incompetenţă. Niciuna dintre ambulanţele sosite la locul accidentului nu era dotată cu bărci necesare intervenţiei. Cât despre maşinile SMURD trimise acolo, primul autovehicul sosit avea barca pentru intervenţie defectă. Şi vorbim despre echipaje de salvare în zona Mării Negre… Aşa că intervenţia propriu-zisă avusese loc la aproape jumătate de oră de la momentul prăbuşirii elicopterului. Mai mult, un martor declara că una dintre victime fusese adusă la mal de un pescar, nu de pompierii militari. Apoi, au existat contradicţii în privinţa momentului în care a fost anunţat serviciul de urgenţă 112. S-a vorbit despre trei momente diferite ale prăbuşirii elicopterului SMURD, comunicate de trei instituţii diferite ale statului. Una spunea Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă, prin vocea dr. Raed Arafat, alta, Ministerul Transporturilor, alta, Ministerul de Interne. Diferenţa era de vreo zece minute. În acest caz au fost demiteri: şeful ISU Constanţa şi prefectul judeţului. Ancheta penală, însă, ca şi în cazul tragediei din Apuseni, are în vedere doar cauzele prăbuşirii elicopterului, nu şi întârzierea cu care s-a acţionat în operaţiunile de salvare.

22 mai 2015, București. După 35 de ore de negocieri purtate de specialişti cu o femeie care amenința să se arunce de pe un bloc, aceasta plonja în gol. Ore şi ore, însă, nimeni din echipa specializată în intervenţii în situaţii de urgenţă nu prinsese o plasă de siguranţă, nu pusese o saltea gonflabilă, să amortizeze şocul căderii. Au fost găsite motive: ba lipsa saltelelor, ba lipsa de timp pentru a aduce una de un-ştiu-unde. Demiteri nu au fost luate în calcul. Şi nici nu am auzit de vreo anchetă care să vizeze incapacitatea luării unei decizii adecvate de către echipajele de intervenţie.

29 octombrie 2015, București. În cazul tragediei din Clubul Colectiv, din Capitală, lucrurile diferă față de cele trei situații amintite. Cred că nu se poate arăta acuzator spre sistemul de intervenție rapidă și de salvare. După declarațiile oficiale și după cele ale martorilor, vina nu pare să fie în curtea echipajelor de salvare, pentru a justifica îndreptarea degetului acuzator spre x sau y din Guvern, doar pentru că x sau y a acumulat deja un capital mare și justificat de antipatie publică, pentru greșeli sau abuzuri făcute ori pentru sfidare la adresa a legii, a poporului. După accidentul de la Club Colectiv, tot ce a ținut de sistemul de intervenție rapidă și de salvare a decurs, din ce s-a văzut, exemplar. Zeci de oameni – și nu e vorba despre pacienți obișnuiți, ci despre oameni arși, a căror situație impune un tratament și o aparatură medicală speciale – au fost triați, au fost spitalizați și au primit îngrijire medicală. Asta după ce prima ambulanță ajunsese la locul incendiului după 11 minute de la apelarea prin 112, conform declaraţiilor oficiale.

Aș spune că atenția ar trebui să fie, acum, îndreptată spre altceva – pentru că, mai mult ca sigur, Colectiv nu este singurul club în această situație, iar mâine, tragedia se poate repeta oriunde. Să fie îndreptată spre modul în care a fost organizat acel concert. Sute de oameni au fost înghesuiți într-un local care avea o singură ieșire, conform declarațiilor martorilor, un local făcut în mare parte din lemn, burete și polistiren – toate, extrem de inflamabile și, după cum declară reprezentantul firmei care s-a ocupat cu antifonarea localului, de proastă calitate, pentru a fi cât mai ieftine. Spre faptul că în acel club s-au folosit, fără autorizație, artificii care, mânuite greșit, l-au transformat într-o torță, în câteva zeci de secunde. Și, nu în ultimul rând, spre faptul că același club nu avea autorizație emisă de către Inspectoratul pentru Situații de Urgență al MAI nici pentru a-și desfășura activitatea în acel sediu, nici pentru ultimul concert, deci nu ceruse așa ceva. O iresponsabilitate criminală, care nu trebuie să rămână nepedepsită. Și care nu trebuie lăsată să se perpetueze şi să mai facă alte victime.

După ce se va stinge ecoul acestei tragedii, după ce vinovații vor ajunge în fața legii, vom putea, chiar va trebui să ne întoarcem la „luptele” – mai vechi și mai noi, fără legătură cu tragedia din Clubul Colectiv – pe care le ducem, ca presă ori societate civilă, de luni și luni de zile, cu x sau y din Guvern. Indiferent că se numește Gabriel Oprea, Nicolae Băniciou ori pioni din jurul lor.

 

Articol publicat și în Puterea a Cincea.

Print Friendly, PDF & Email

Articol scris de

jurnalist TIMPOLIS