Numeroase autorităţi locale din Timiş sunt în topul instituţiilor cu cele mai multe amenzi încasate pentru nerespectarea reglementărilor de achiziţie publică. Agenţia Naţională pentru Achiziţii Publice a împărţit cu generozitate amenzi pentru nereguli legate de achiziţii în vestul ţării, însă nu e clar dacă sancţiunile respective nu sunt plătite tot din bani publici.

Amenzi în serie

De la noua reconfigurare, structura cu competenţe pe monitorizarea achiziţiilor autorităţilor publice – Agenţia Naţională pentru Achiziţii Publice – nu a fost prea generoasă cu publicarea neregulilor constatate în urma procedurilor de monitorizare şi control.

Totuşi, recent, în urma unor solicitări de informaţii publice, a publicat o listă cu instituţiile la care a găsit neregulile cele mai grave şi a împărţit cele mai mari amenzi, iar Timişul are destule instituţii cu locuri fruntaşe în respectivul clasament.

În Timiş, pentru nereguli pe contracte mari, de infrastructură rutieră au fost amendate recent Primăria Jamu Mare, cu 40.000 de lei, Primăria Darova, cu 50.000 lei, pentru divizarea unui contract, şi Primăria Sânpetru Mare, cu 80.000 lei, pentru modul defectuos în care a gestionat un contract de achiziţie publică, pe un proiect cu un buget mare.

În lista de instituţii amendate mai apar Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale Timişoara, cu 40.000 lei, şi Casa de Cultură Timişoara cu trei amenzi, în valoare de 60.000 lei. Direcţia Sanitară Veterinară e şi ea pe listă cu o amendă de 20.000 de lei, dar şi Spitalul Militar Timişoara – cu amendă de 100.000 lei, pentru divizarea unor contracte de achiziţie.

Multe din instituţiile sancţionate nici nu-şi mai amintesc de amenzile respective, pentru simplul motiv că amenzile se plătesc din buget, deci din bani publici.  

Deşi cadrul legal prevede contravenţii, stabilind un cuantum al amenzilor de la 20.000 la 100.000 de lei, amenzile putând fi aplicate atât persoanelor juridice, cât şi persoanelor fizice, în realitate sunt extrem de rare cazurile în care persoanele fizice, adică funcţionarii care se fac vinovaţi de nereguli, ajung să fie amendaţi. De obicei, sunt sancţionate instituţiile, structurile de control fiind sigure că în acest fel amenda va fi plătită, şi se invocă posibilitatea legală ca instituţia sancţionată să se îndrepte cu acţiune civilă împotriva persoanei care a cauzat prejudiciul. În realitate, nu se întâmplă acest lucru aproape niciodată, pentru că, de obicei, vinovat de neregulile respective se face ordonatorul de credite, care e chiar şeful instituţiei. Or, este greu de crezut că aceste tipuri de nereguli constatate în mod constant la procedurile de achiziţie ale instituţiilor publice vor putea fi stopate, atâta vreme cât riscurile asumate de cei care le comit sunt minime. În plus, şi posibilitatea de descoperire a respectivelor nereguli este destul de mică. Extrem de rare sunt situaţiile în care o instituţie să fie controlată măcar o dată la doi ani.

Instanţa, punctul final

Pe lângă faptul că sunt plătite din bani publici, o parte din aceste amenzi nici nu mai rămân valabile, fiind contestate cu succes în instanţă. „ANAP nu deţine informaţii cu privire la numărul proceselor care au ca obiect nerespectarea prevederilor legale în materie de achiziţii publice, instanţele de judecată neavând obligaţia de a transmite aceste informaţii către instituţia noastră”, spun reprezentanţii instituţiei.

Se poate intui însă situaţia de fapt din problemele pe care le are Curtea de Conturi în instanţă. Deşi, pe lângă ANAP, şi Curtea de Conturi descoperă probleme legate de achiziţie publică, proporţia rapoartelor de control contestate cu succes probabil că trece de două treimi. Aceasta şi pentru că legea e ambiguă, iar instanţele dau nu o dată soluţii contradictorii, lucru demonstrat inclusiv în ceea ce priveşte mai vechile probleme legate de sporurile salariale. „Pentru litigiile legate de sporuri salariale, s-a întâmplat să se dea soluţii diametral opuse, pe speţe similare”, declară Tiberiu Negrei, liderul Sindicatului Funcţionarilor Publici din Primăria Timişoara.