Conform unor constatări recente făcute de Direcţia Judeţeană pentru Cultură Timiş, doar pentru 10% din siturile arheologice timişene există evidenţe clare. Restul sunt teritoriu necunoscut.

Fără evidenţe, fără sancţiuni

Reprezentanţii Direcţiei Judeţene pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Timiş spun că vor să ia în evidenţă, măcar la nivel declarativ, siturile arheologice din judeţ care au fost lăsat de izbelişte în ultimii ani. Şi aceasta pentru că, potrivit estimărilor lor, 80% din siturile arheologice timişene nu sunt cartate şi, ca atare, pentru că nu au un statut juridic clar, nu sunt identificate, luate în evidenţă şi inventariate, deci nu beneficiază de protecţia legii.

Teoretic, conform cadrului legal în vigoare, după descoperirea unui astfel de sit, trebuie anunţată Primăria sau serviciile de specialitate, în termen de 72 de ore. Ceea ce, evident, de cele mai multe ori nu se întâmplă, cu intenţie sau fără.

„E foarte important să avem evidenţe foarte clare şi faptul că la Direcţia Judeţeană pentru Cultură, cu sprijinul arheologilor, începem să clarificăm un pic situaţia patrimoniului arheologic, a siturilor care sunt sau nu cercetate”, spune Sorin Predescu (foto), directorul Direcţiei Judeţene de Cultură Timiş.

Arheologul Florin Draşovean afirmă că există o evidenţă oficială, dar dincolo de aceasta, sunt extrem de multe situri care nu sunt identificate:  “Este unul necunoscut, de exemplu, la 3,4 kilometri de Timişoara. Altul descoperit în anii ′20 şi rămas aşa. În Timiş sunt 800 de situri recunoscute şi identificate oficial.” În ceea ce priveşte căutările ilegale în aceste situri, arheologul Florin Draşovean mai spune că aceste situri sunt protejate de faptul că nici o bună parte din specialişti nu ştiu de existenţa lor. “Pe de altă parte însă, ei pot merge în aceste locaţii şi pot săpa fără să fie traşi la răspundere2, adaugă arheologul.

Nu există resurse pentru o pază eficientă

Potrivit reprezentanţilor Direcţiei Judeţene pentru Cultură Timiş, sunt 15.000 de situri arheologice la nivelul întregii ţări, dintre care 873 sunt în judeţul Timiş, 150 dintre acestea fiind adăugate în ultimul an. Pentru 90 la sută din teritoriul judeţului nu există informaţii.  

Întreţinerea şi promovarea siturilor arheologice a fost pasată spre Primării de la nivel central, în urma descentralizării înţelese în cel mai pur stil românesc. Cum însă cele mai multe abia au bani pentru şcoli şi drumuri, siturile arheologice rămân descentralizate, în sensul că nu se mai ocupă aproape nimeni de ele.  

Iar degradarea siturilor arheologice este accentuată în Timiş nu doar de lipsa de reacţie a multor autorităţi de re­ort şi de penuria de finanţări disponibile, ci şi de lipsa unor minime măsuri de protecţie şi pază. Teoretic, mergând pe argumentul descentralizării, Ministerul Culturii a delegat spre Primăriile comunale responsabilitatea păzirii obiectivelor din lista de monumente istorice. Cum multe din Primăriile timişene ajung după jumătatea anului să constate că nu mai au bani de salarii, iar o bună parte din Posturile de Poliţie rurale au efective de doi lucrători, care trebuie să acopere situaţia infracţională din comună şi din trei – patru sate aparţinătoare, majoritatea siturilor arheologice, mai ales cele din zone izolate, rămân fără pază.

Iar rezultatele acestor politici în domeniul protejării monumentelor istorice sunt vizibile. Arheologii Muzeului Banatului spun că au fost multe situaţii în care, în momentul în care au făcut săpături arheologice în judeţ, s-au trezit cu căutători de comori, care filau respectivele locaţii. Unele dintre cele mai vizate locaţii pentru săpături neautorizate sunt cele de la Corneşti, Parţa, Igriş şi Dudeştii Noi. Unii căutători au detectoare de metale extrem de performante. Evidenţa acestor posesori de detectoare e ţinută de Poliţie, iar când au fost prinşi în flagrant, le-a fost confiscată aparatura. Cu toate acestea, săpăturile arheologice neautorizate continuă.

Pe lângă căutătorii de comori, multe situri arheologice, inclusiv din lista monumentelor istorice, sunt ameninţate de proiectele lucrărilor de infrastructură făcute fără să se ţină seama de potenţialul arheologic al unor zone. Nu în ultimul rând, mai sunt primari care fac proiecte locale sau repartizări de parcele pentru construcţie fără să ţină seama de siturile arheologice din zonă.

Conform unor arheologi timişoreni, unele Primării fac demersuri de acest gen, solicitând puncte de vedere cu privire la unele amplasamente. La Şag, la Fibiş, de exemplu, tot timpul s-a cerut opinia arheologilor Muzeului Banatului în astfel de cazuri. Însă cei mulţi primari nu ţin cont de aceste “detalii”.