Deşi a alocat bani în bugetul pe acest an pentru achiziţii de imobile destul de controversate, cum e, de exemplu, cea a fostei clădiri a Finanţelor, de pe bulevardul Revoluţiei, Consiliul Judeţean Timiş a decis să renunţe la eventualele achiziţii de imobile de patrimoniu, în urma exercitării dreptului de preemţiuune. Adică, să renunţe la cumpărarea la prima mână a unor astfel de clădiri scoase la vânzare.

Sute de autorizaţii

Şi în 2015, la fel ca anul trecut, proprietarii de clădiri istorice care ar fi trebuit, în caz de vânzare, să ceară acordul preliminar al Consiliului Judeţean Timiş, pot să-şi înstrăineze liniştiţi imobilele, pentru că administraţia judeţeană a anunţat încă din ianuarie că renunţă pentru tot anul la exercitarea dreptului de preemţiune.

Rezultatele acestei decizii se văd, în sensul în care a crescut destul de mult numărul de documente solicitate Direcţiei Judeţene pentru Cultură Timiş, legate de exercitarea dreptului de preemţiune de către autorităţile judeţene. Astfel, de la începutul anului au fost eliberate peste 220 de documente privind solicitarea dreptului de preemţiune ceea ce înseamnă şi un număr considerabil de tranzacţii cu imobile de patrimoniu. Lucru care indică faptul că “semnalul” dat de Consiliul Judeţean a fost perceput corect de proprietarii sau intermediarii de tranzacţii cu astfel de imobile, care au profitat de ocazie.

La începutul anului, CJ Timiş propunea ca în cursul acestui an, pentru imobilele care au destinaţia de locuinţe, CJ Timiş să nu îşi exercite dreptul de preemţiune şi să împuternicească preşedintele administraţiei judeţene, Titu Bojin, şi aparatul de specialitate al CJ Timiş să semneze adresele privitoare la neexercitarea dreptului de preemţiune. O decizie motivată prin faptul că termenul de 15 zile pentru exercitarea dreptului de preemţiune de este scurt şi nu se pot prezenta plenului CJ Timiş toate solicitările persoanelor fizice. În plus, spunea administraţia judeţeană, nu are resurse fiananciare disponibile.

Potrivit Legii privind protejarea monumentelor istorice, Timişul, prin administraţia judeţeană, are drept de preemţiune la achiziţionarea monumentelor istorice care se află în proprietatea persoanelor fizice sau juridice. Astfel, proprietarii care intenţionează să vândă monumente istorice transmit serviciilor Ministerului Culturii înştiinţarea privind intenţia de vânzare. În cazul în care Ministerul Culturii şi Cultelor sau serviciile deconcentrate nu îşi exercită dreptul de preemţiune în termen de maximum 25 de zile de la data înregistrării înştiinţării, acest drept se transferă autorităţilor publice locale care îl pot exercita în maximum 15 zile.

Daniel Vighi: “Avem încă mari lacune legate de valorizarea patrimonială”

Cu aceeaşi strâmtorare bugetară, care nu este vizibilă pe alte segmente, şi-a motivat CJ Timiş şi decizia de a nu achiziţiona Casa Mühle, aflată în continuare în paragină. Administraţia judeţeană a respins, în iunie, proiectul iniţiat de către consilierul judeţean PNL Marius Martinescu, prin care se dorea expropierea Casei Mühle pentru a realiza acolo o casă memorială şi un muzeu al rozelor.

Iniţiativa, care fusese susţinută şi de Asociaţia Culturală „Salvaţi patrimoniul Timişoarei”, primise aviz favorabil din partea Comisiei pentru administraţie publică locală şi a Comisiei pentru relaţii şi cooperare internă şi externă.

Daniel Vighi, membru al Comitetul Civic pentru Salvarea Patrimoniului Timişoarei, apreciază că decizia CJ Timiş de a nu aloca fonduri pentru cumpărarea Casei Mühle era previzibilă, pentru că “avem încă mari lacune legate de valorizarea patrimoniului arhitectural, şi deficienţe de apreciere a importanţei sale pentru oraş”. Daniel Vighi avertizează, însă, că astfel de atitudini nu sunt deloc favorabile, mai ales în contextul competiţiei pentru desemnarea Capitalei Culturale Europene. “Nu ştim să punem în valoare un atu local – exotismul istoriei oraşului. La Casa Mühle se putea realiza, de exemplu, un muzeu al grădinăritului timişorean, care nu ar fi dus lipsă de exponate interesante”, mai declară Daniel Vighi.