Un parlamentar U.N.P.R. de Timiş lansează un apel la dezmeticirea clasei politice din România şi pledează, prin recursul la un citat preluat din Mark Twain, pentru asumarea “schimbării”. Cum văd, însă, colegii săi din teritoriu nemulţumirile la adresa activităţii lor din Parlament?

Războiul unui om cu parlamentarii, preşedintele, “civiliştii” şi alţii

În denunţul stării de fapt consta­tate, deputatul U.N.P.R. de Timiş Ion Răducanu precizează că “democraţia parlamentară nu s-a putut ridica la nivelul european dorit şi aşteptat, ci s-a scăldat de multe ori între ruşine şi ne­simţire, sfidând voinţa românilor”. Mai mult, incriminează “aportul neprecu­peţit al Preşedintelui ţării”, dublat de criticile fondate, dar mai mult nefon­da­te, ale celor ce se recomandă a fi „re­prezentanţi ai poporului (ong-işti, civi­lişti şi aşa-zişi jurnalişti subjugaţi unor interese obscure)” în generarea sintag­mei de „Parla­ment al ruşinii”, puternic aderentă chiar şi în prezent, potrivit aprecierilor parlamentarului timişorean, la imaginea forului legislativ de la nivel naţional.

Aceasta este raţiunea pentru care Ion Răducanu propune în nume pro­priu un demers de recredibilizare, o stratagemă sub forma unui decalog, construit, retoric, în jurul unor inte­rogaţii care, la o analiză amănunţită, par a fi de inspiraţie livrescă: “Suntem oare în serviciul poporului? Lucrăm în interesul naţiunii române sau ne facem că lucrăm?”

Ion Răducanu îşi chestionează, de exemplu, colegii asupra temeiului pen­tru care activitatea săptămâ­nală în ple­nul Camerei se întinde numai pe par­cur­sul a două  zile, cel mult cinci – şase ore în total, iar la dezbateri nu sunt pre­zenţi mai mult de 80 – 100 de depu­taţi, în vreme ce la votul final, marţea, la ora 12.30, sunt prezenţi doar 300 – 320 parlamentari din 408? De ce, îşi conti­nuă Ion Răducanu exerciţiul retoric, după deschiderea lucrărilor de plen, lis­tele de prezenţă sunt la dispoziţia tutu­ror întârziaţilor, chiulangiilor, care se semnează liniştiţi atunci când vor?

Iar prezenţa de miercuri până sâm­bătă în teritoriu e apreciată ca fiind ne­justificat de lungă, întrucât ar repre­zenta doar un prilej “să ne ducem la întâlniri cu alegătorii şi să le povestim cum nu-i putem ajuta, pentru că ţara nu are bani?”.

Proiectele de lege aduse în ultimul moment în şedinţa de plen şi impuse pe ordinea de zi în procedură de urgen­ţă de către miniştrii care “dorm şi se trezesc din când în când, şi atunci vor să-şi treacă legile rapid, fără ca cineva din Parlament să-i întrebe câte ceva” stârnesc şi ele revolta parlamentarului timişorean, care se autochestionează, legitim: “Ce suntem noi, deputaţii, ma­rionetele unor miniştri?” şi pune sub semnul îndoielii oportunitatea discuţii­lor, pe care le cataloghează drept “con­tradictorii, sterile, penibile, populiste, neavenite, pline de aroganţă” purtate între diverşi reprezentanţi ai partidelor “fie de la putere, fie din opoziţie, care se ciondănesc reciproc numai ca să se audă şi să-şi facă imagine la televiziu­ne, diminuând astfel timpul alocat dez­baterilor proiectelor din ordinea de zi”.

Ion Răducanu ridică, în declaraţia politică întocmită, semne de întrebare şi cu privire la legitimitatea şi repre­zen­tativitatea pe care majorităţile con­stituite din componenţa unor comisii alcătuite din 20 – 30 de deputaţi le au în ce priveşte întocmirea intempestivă a unor rapoarte pe marginea unor pro­iecte de lege care trebuie adoptate în regim de urgenţă. Mai mult decât atât, insistă în retorica discursului său, pe maniera în care sunt concepute dezba­terile din Parlament, care îi nedrep­tă­ţeşte pe membrii plenului şi potenţează influ­enţa membrilor comi­siilor de spe­cia­litate,  limitând, în baza unor propu­neri subiective ale şefilor de comisii, numă­rul de intervenţii ale par­lamen­tarilor pe mar­ginea proiectelor de lege la unul – maxi­mum doi parla­mentari din fiecare grup.

Ion Răducanu se revoltă şi împo­triva a ceea ce numeşte „sfidarea” la care parlamentarii sunt supuşi din par­tea miniştrilor, care nu sunt prezenţi la dezbateri şi care încredinţează răs­punderea reprezentării lor unor anga­jaţi din ministere, dar şi împotriva acelui “dute-vino perpetuu”. „Este oare atât de greu ca şedinţele din plenul Camerei şi cele din comisii să înceapă la ora anun­ţată şi să se termine atunci când se termină dezbaterea tuturor proiectelor de pe ordinea de zi aprobată?”, se inte­roghează pe final Ion Răducanu, care evocă un fragment din Petre Ţuţea, po­trivit căruia românii trebuie să se dez­bare de mentalitatea lui „merge şi aşa”.

Alin Popoviciu nu îl contrează pe Răducanu

Solicitat să comenteze declaraţia politică a lui Ion Răducanu, deputatul P.D.L. de Timiş Alin Popoviciu spune că un parlamentar activ nu are doar rolul de a asista la dezbaterile din comi­siile parlamentare din care face parte, ci şi de a participa la întâlniri şi dezba­teri cu reprezentanţii sindicatelor, ai O.N.G.-urilor şi ai diverselor categorii socio-profesionale. Chestionat dacă declaraţia nu denotă cumva naivitate politică, Alin Popoviciu a declarat că nu apreciază astfel lucrurile, că Ion Rădu­canu „este un om interesat de ceea ce se întâmplă în Parlament”,  dar că par­lamentarii au datoria să îşi desfăşoare o parte din activitate în teritoriu şi că un parlamentar activ, cu aspiraţii la o ca­rieră politică pe termen lung, care să nu se limiteze doar la un mandat, tre­buie să se bată pentru a atrage resurse de finanţare pentru judeţul şi colegiul său. „Eu, spre exemplu, acum sunt încă în Bucureşti şi îi însoţesc pe doi dintre primarii din colegiul meu pe la ministe­re, pentru a le facilita rezolvarea unor probleme legate de obţinerea de cofinan­ţare pe diverse proiecte din fonduri europene”, a declarat Alin Popoviciu.

Cătălin Tiuch: „Am impresia că eu şi domnul Răducanu lucrăm în Parlamente diferite”

La rândul său, deputatul P.S.D. Cătălin Tiuch a comentat pe margi­nea declaraţiei lui Ion Răducanu: „Am impresia că eu şi domnul Răducanu lu­crăm în Parlamente diferite”, adău­gând că fiecare deputat are libertatea de a-şi lua rolul în serios aşa cum înţelege de cuviinţă. În plus, apreciază Cătălin Tiuch, activitatea parlamentarilor nu constă doar în participarea la dezbateri: “Nu mi se pare că declaraţia domnului Rădu­canu reflectă adevărul în ceea ce pri­veşte activitatea pe care am desfăşu­rat-o în Parlament în acest aproape un an de când suntem aici”.

Cătălin Tiuch vede declaraţia lui Ion Răducanu ca pe un pamflet, „Daţi-mi voie să înţeleg astfel declaraţia domnului Răducanu, pentru că este, într-adevăr, frustrant să nu poţi aplica măsurile pentru care ai fost trimis acolo, din pricină că noi am fost nevoiţi să respingem aproxi­mativ de zece ori mai multe iniţiative legislative decât am aprobat”.

Cătălin Tiuch mai spune că parla­mentarii U.S.L. nu îşi pot implementa propriile iniţiative legislative, pentru că pe ordinea de zi a dezbaterilor figu­rează încă “legi care nu mai au legătu­ră cu ceea ce îşi doresc românii” şi pro­iecte de ordonanţe de urgenţă elabo­rate de miniştrii Cabinetului Emil Boc.