Problema podurilor ieşite din perioada de garanţie şi care pun probleme din punct de vedere al utilizării în condiţii de siguranţă nu este una care vizează doar Timişoara. În judeţ sunt zeci de poduri învechite, mai mult de jumătate, conform ultimelor studii ieşind de ani buni din perioada normală de utilizare. Din păcate, dincolo de studii de fezabilitate scumpe şi intenţii, investiţiile concrete, majore, care să garanteze siguranţa traficului pe podurile respective au lipsit în acest an.

Multe studii de fezabilitate

Din punct de vedere al investiţiilor concrete în podurile rutiere din judeţ, 2014 a trecut fără nimic notabil la Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri. S-au cumpărat doar cu bani destul de mulţi expertize tehnice la peste zece poduri de pe DN 57, DN 79, DN 68 sau DN 74. Achiziţiile s-au făcut în mod direct, fiind motivată această procedură cu valoarea mică pe care o au aceste contracte, ce nu depăşesc 10.000 de lei. Deşi, ţinând cont că multe au fost adjudecate de aceeaşi societate, probabil că valoarea finală, cumulată, justifica organizarea unei licitaţii, la atribuirea acestor expertize la pachet putându-se obţine un preţ mult mai bun. Oricum, toate contractele au fost motivate cu necesitatea evaluării exacte a stării podului “în vederea stabilirii lucrărilor necesare pentru aducerea sa în starea corespunzătoare cerinţelor traficului”, ceea ce înseamnă că în prezent starea acestor lucrări de artă nu e prea sigură pentru un trafic intens şi greu.

Conform unei situaţii întocmite de către Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Timişoara, mai mult de jumătate dintre podurile din vestul ţării – din judeţele Timiş, Arad, Caraş-Severin şi Hunedoara – sunt de mult ieşite din perioada de garanţie şi utilizare prevăzută de proiecte şi inginerii constructorii, în cazul multora documentaţiile originale fiind pierdute. Deşi stă relativ mai bine decât Caraş-Severinul, unde se găsesc 96 de poduri al căror termen de valabilitate a trecut de mult, nici Timişul nu are de ce să se laude, având 24 de poduri expirate. Din cele 446 de poduri administrate de către Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Timişoara, 251 necesită reabilitare de urgenţă, lucrări care ar însuma peste 62,8 milioane de euro.

La multe din aceste poduri se pot remarca multiple probleme: infiltraţii la suprastructură, fisuri în zidării la infrastructura, ziduri degradate sau dislocate, rampe degradate, armături vizibile si corodate, iar dacă pentru aceste probleme nu se intervine cu reparaţii, podurile pot cădea.

Deşi 60% dintre podurile din vestul ţării sunt mai sunt conforme din punct de vedere al siguranţei traficului, nu s-au prea găsit fonduri pentru repararea lor, astfel că, după revoluţie, numai 3% dintre podurile din vest au fost reabilitate, mai precis 16 treceri de apa, din cele 446 existente. 

Faţă de cele mai vechi, cum sunt cele din Timişoara, construite în general, de firme austriece, podurile realizate în perioada „Epocii de aur” au avut o perioadă de garanţie şi utilizare mult mai mică, pentru majoritatea durata de utilizare fiind încheiată. Aceasta şi pentru că s-a construit, în general, cu beton, iar durata de utilizare a unui pod este de numai 50 de ani, dacă este făcut din beton asfaltic, respectiv de 100 de ani, dacă este vorba de un pod metalic.

Nici la podurile de pe drumurile judeţene nu se stă mai bine

Cum, în general, pe partea de infrastructură rutieră, lucrurile stau mai prost pe drumurile judeţene decât pe cele naţionale, nici în ceea ce priveşte traversările de ape de care trebuie să se ocupe Direcţia pentru Administrarea Drumurilor şi Podurilor Judeţene Timiş, din subordinea Consiliului Judeţean Timiş situaţia nu e roz.

Anul trecut s-a refăcut un pod pe DJ 595A, la Ghilad, şi de ani de zile se lucrează la reabilitarea podului pe DJ 592, peste râul Timiş la Albina, unde tot de ani buni se spune că “se execută îmbrăcăminte asfaltică pe varianta de circulaţie şi podul provizoriu, precum şi lucrări de reabilitare infrastructură şi suprastructură pod existent.”

Lucrările au fost începute în 2008 şi nu au fost finalizate nici în prezent. onform ultimului grafic acceptat, lucrările la noul pod ar fi trebuit terminate în aprilie 2014. Scuza amânărilor treptate ale termenului de execuţie a fost legată de faptul că sunt trei luni pe ani în care nu se poate lucra, deoarece în acest areal trăieşte o specie de broască protejată pe plan european, care, în intervalul martie-iunie, are perioada de reproducere. Buhaiul de baltă cu burtă roşie este “vinovatul de serviciu”, care, conform declaraţiilor administraţiei judeţene, a întârziat această  reabilitare care costă 4,2 milioane de euro.

De altfel, în recentul Plan de Amenajare a Teritoriului, definitivat la comanda CJ Timiş, este remarcată lipsa podurilor şi podurile cu stare tehnică necorespunzătoare pe traseele drumurilor locale: Trebuie avute în vedere construirea de noi poduri şi reabilitarea podurilor existente de pe traseele drumurilor judeţene. Spre exemplu, între Lugoj şi Timişoara există un singur pod peste Timiş la Hitiaş – Topolovăţ, fapt ce generează rute de legătură lungi, neconvenabile între nordul şi sudul râului Timiş, pentru locuitorii de pe un mal sau altul.”

Nimic nou la “decanul de vârstă” de la Lugoj

Poate, primul de pe listă, care ar avea nevoie de reabilitări urgent este şi cel mai vechi pod din Timiş – podul metalic de la Lugoj, amplasat pe DN 6, peste râul Timiş – un pod care are 112 ani.

În iulie 1901, vechiul pod de lemn peste Timiş fusese dărâmat şi, în aceeaşi lună, începuse construcţia Podului de Fier. La 31 august 1902, oficialităţile Lugojului s-au adunat pentru a inaugura noua construcţie. Pentru construirea podului au fost aduse de la Reşiţa peste 185 de tone de fier. Cantitatea imensă de metal a fost transportată cu ajutorul unor roţi trase de boi. Vreme de 35 de ani, acest pod a reprezentat singura posibilitate de traversare a râului.

După aproximativ 70 de ani de la construirea lui, în 1972, firma care l-a realizat înştiinţa autorităţile de ieşirea din garanţie a construcţiei. Gospodăria Comunală din cadrul Primăriei Lugoj nu a considerat, însă, documentul ca fiind unul de importanţă, astfel că, după numai două luni de la primire, înştiinţarea era de negăsit. Dispariţia actului a fost observată doar în momentul în care un institut de proiectare a podurilor din Bucureşti a cerut o copie. Tot ceea ce rămăsese a fost, însă, un număr de înregistrare în arhiva Primăriei.

Acum, în Lugoj, traversarea râului, cu maşina, se poate face doar pe Podul de Fier şi pe podul de beton armat, construit între anii 1935 – 1940. În cazul avarierii podului de beton, care are şi el o vechime considerabilă, Podul de Fier ar rămâne singura modalitate de trecere a râului deşi suferă deja degradări la toate nivelele: suprastructură, elemente ce susţin calea, infrastructuri, trotuare.

În aprilie 2000, nivelul Timişului a atins partea inferioară a tablierului, iar trunchiurile de copac imense transportate de râu au degradat o parte a pieselor componente. A fost momentul în care autorităţile au realizat pericolul. Pentru aproximativ o săptămână, circulaţia a fost oprită pe pod. Nu doar pentru maşini, ci şi pentru pietoni. După scăderea nivelului apei, singura măsură de precauţie luată de oficialităţi a fost interzicerea circulaţiei pe pod a maşinilor de peste 1,8 tone. Viitura respectivă a pus însă pe gânduri nu doar autorităţile, ci şi populaţia oraşului. Foarte mulţi oameni au făcut sesizări către Municipalitate, în vederea începerii lucrărilor de renovare. Din păcate, nu s-a realizat nimic concret.

În ultimii ani, reabilitările planificate s-au oprit la vechea problemă: lipsa banilor. Primăria Lugoj a realizat un studiu tehnic şi, încă din anul 2000, a adus la cunoştinţa Ministerului Transporturilor necesitatea începerii lucrărilor de renovare, estimând că ar fi nevoie nevoie de peste un milion de lei doar pentru expertiză şi consolidări de urgenţă. Încă de atunci, valoarea investiţiei a fost considerată prea mare.

Lucrările de reparaţie sunt necesare deoarece podul are o importanţă deosebită nu doar din punct de vedere istoric, ci şi hidrotehnic şi rutier. Verificările tehnice realizate arată că acesta se află într-o stare nesatisfăcătoare. S-a încercat o colaborare cu Primăria din Viena, ţinând cont de faptul că podul a fost construit de o firmă austriacă. S-a primit un răspuns verbal că există o intenţie de colaborare, însă nimic oficial.

Fst primar Lugoj: “S-a vopsit podul şi s-au dat zeci de mii de euro pentru iluminat artistic”

Fosta conducere a Primăriei Lugoj susţine că după o expertiză realizată în 2007, când s-a ajuns la concluzia că podul are nevoie de măsuri urgent de consolidare, s-au iniţiat o serie de lucrări în acest sens care nu au mai fost continuate de actual conducere. “S-a vopsit podul şi s-au dat zeci de mii de euro pentru iluminat artistic. Şi, evident, s-au agăţat bannere electorale de el. Cam asta e tot ce s-a făcut în ultimii ani. În ceea ce priveşte acest iluminat artistic, face parte dintr-o serie de contracte la care Curtea de Conturi a găsit probleme, şi care ajung la peste 700.000 de euro, în prezent desfăşurându-se o anchetă la DNA”, ne-a declarat consilierul judeţean PDL Marius Martinescu, fost primar al Lugojului.

Municipalitatea Lugoj a alocat totuşi bani, în urmă cu trei ani, pentru un un nou pod pietonal peste Timiş, care să facă legătura între cartierul Ştrand şi Piaţa agroalimentară „George Coşbuc”.

Fostul edil, Marius Martinescu, spune, însă, că era mai bine ca banii să fi fost investiţi în reabilitarea vechiului Pod de Fier sau pentru realizarea unui nou pod, pasarela pietonală fiind folosită de câţiva pietoni pe zi.