Preşedintele României, Klaus Iohannis, îl decorează azi, 22 decembrie, o zi cu o semnificaţie aparte, cu Ordinul Naţional Steaua României, pe preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România, Octavian Bjoza. Acesta este doar unul dintre disidenţii comunişti torturaţi de Constantin Istrate, „eroul” lui Paul Goma, din „Gherla”. Lotul din care făcea parte Octavian Bjoza fusese condamnat, în 1959, la un total la 232 de ani de închisoare.

„După a patra, a cincea lovitură de ciocan, nu mai simţi nimic”

Octavian Bjoza, actualul preşedinte al Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România, a fost condamnat, împreună cu un grup de alte 14 persoane, sub acuzaţia că sunt parte dintr-o organizaţie paramilitară, care ar activa în cadrul Gărzii Tineretului Român, de la Braşov.

Întrebat, în primăvară, de TIMPOLIS, dacă a căutat să îl regăsească pe Constantin Istrate peste ani, preşedintele AFDPR, Octavian Bjoza, povestea că a încercat să dea de urma lui şi că, la jumătatea anilor 70, când a mers la Gherla, a aflat de la fosta soţie a lui Constantin Istrate, care cânta în corul bisericii armeneşti din centrul oraşului, că Istrate a părăsit Gherla şi s-ar fi stabilit la Zalău, unde lucra pe un şantier. De acolo, însă, o vreme, i-a fost pierdută urma. Până când s-a stabilit, în 1982, în Timiş, la Peciu Nou.

Octavian Bjoza îşi aminteşte că de la nimeni nu a îndurat în temniţă bătăi atât de cumplite ca de la Constantin Istrate. Acuzaţi atunci că ar fi încercat să răstoarne pe cale violentă regimul democratic-popular din România, cei 15 tineri au fost condamnaţi în total la 232 de ani de închisoare. Octavian Bjoza a ispăşit patru ani de temniţă şi a ieşit din lagărul de la Gherla pe când avea aproape 24 de ani. „Era un tânăr subţirel, cu tenul măsliniu.(…) Erau oameni săraci cei care erau angajaţi pe atunci în penitenciare, recrutaţi din pleava societăţii. Nu am niciun dubiu dacă afirm că erau şcoliţi centralizat. Pentru că nu doar că aveau aceleaşi metode de lucru, dar ne şi înjurau la fel, ne băteau la fel, ne flămânzeau la fel”, povesteşte Octavian Bjoza.

Acesta îşi aminteşte că torţionarul Constantin Istrate i-a aplicat cea mai teribilă bătaie pe care a îndurat-o în închisoare: „Se petrecea exact acum 55 de ani, în februarie. (…)Te loveau cu ciocanul din lemn la tălpi, de obicei se dădeau cinci până la zece lovituri. Mie mi-a dat atunci de două ori câte 25 de lovituri. Atunci când era aplicată pedeapsa fizică, trebuia să te aşezi pe burtă, pe una dintre băncile din lemn. Mi-am luat boneta între dinţi, pentru că «bandiţii» nu răcnesc şi nu ţipă”. Picioarele trebuiau îndoite de la genunchi, cu tălpile în sus, apropiate. Şi atunci şi-a suflecat mânecile şi m-a lovit cu ciocanul. După a patra, a cincea lovitură, nu mai simţi nimic. L-am auzit doar cum a zis unuia dintre gardieni să-i ţină vestonul: «ţine-l, Stane, să-i mai dau o porţie banditului!» La sfârşit, am avut picioarele negre. Aşa m-au găsit colegii de celulă. Şi singurul medicament la care puteam avea acces erau compresele cu apă rece. Am mers mai bine de o lună târându-mă în mâini şi sprijinindu-mă în genunchi”.

Prin această metodă de tortură, mai spune Octavian  Bjoza, nu a trecut doar el, au fost cu sutele: „Nu am fost eu unul dintre cei mai vajnici luptători anticomunişti, eu am fost doar unul care a avut norocul să iasă cât de cât sănătos din temniţă. Pentru că alţii au ieşit complet distruşi, cu sănătatea ţăndări, pentru că am fost atunci, în anii aceia, şi la stuf, şi am lucrat în apă şi am mâncat, la subcolonia Bac, şerpi cruzi, de foame.

Octavian Bjoza a fost închis la Gherla în acelaşi timp cu Paul Goma, care era întemniţat într-o altă celulă.„Ne cunoşteam, însă, în mod paradoxal, fără să ne fi întâlnit vreodată. Ştiam despre el şi ştiam că e acolo”. În aceeaşi perioadă în temniţa de la Gherla se mai aflau o parte dintre marii intelectuali şi oameni de cultură ai momentului, printre ei numărându-se şi Sergiu Al. George, Păstorel Teodoreanu şi Alexandru Ivasiuc.

Suferinţele greu de imaginat nu i-au lăsat, însă, resentimente, ci, „doar o îndârjire în sens pozitiv”, care l-a motivat în ultimii ani să fie extrem de activ şi să lupte pentru a răspândi în rândul cât mai multor tineri informaţiile legate despre realităţile regimului comunist: „Ştiţi ce e paradoxal şi dureros, în acelaşi timp? Faptul că i-am iertat, i-am iertat pentru că aşa am fost educaţi să facem”.

„Era în stare să-ţi dea cep burţii cu degetul mic”

Constantin T. Istrate, fost adjunct al comandantului Penitenciarului Gherla, este stabilit la câţiva kilometri de Timişoara, în comuna Peciu Nou. Biografia lui, aşa cum este ea evocată pe site-ul Miliţia Spirituală, a slujit drept sursă într-un demers menit să mai pună o cărămidă la temelia adevărului istoric. „O condamnare a acestor oameni, venită acum, e tardivă, însă ea, chiar dacă e cu suspendare, slujeşte, prin puterea exemplului, generaţiilor care vin”,spune preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România, Octavian Bjoza.

Colaborator al Securităţii, ajuns adjunct al comandantului Penitenciarului Gherla, apoi deţinut de drept comun, ispăşind, se pare, infracţiuni de natură economică, a fost ulterior recuperat de Securitate şi s-a stabilit, după o şedere la Zalău, puţin după 1980, în Timiş, la Peciu Nou. A fost reactivat în cadrul Securităţii, oferind informaţii, fie despre cei care doreau să părăsească ţara, fie despre cei care doreau să ia legătura cu jurnaliştii postului de radio Europa Liberă.

Înainte de a se stabili, însă, la Peciu Nou şi de a furniza note scrise la Securitate despre Anton Mranovăţ, Ecaterina Gartner, fraţii Grigore şi Ioan Jugănaru, despre Johann Hodwin, Ştefan Dipold sau Toma Durdea, pe Constantin Istrate îl găsim portretizat în cartea lui Paul Goma, intitulată „Gherla”: „…ştiam de la alţii că Istrate e în stare să-ţi dea cep burţii cu degetul mic, cu unghia să despice, în sus şi, fără să se grăbească, să vâre mâna în burtă, să-şi înfăşoare maţele pe degete şi să le tragă afară, centimetru cu centimetru – rămânând calm, politicos, bine crescut”.

IICCMER nu se pronunţă

Am întrebat, în primăvară, oficiali ai Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc dacă au în lucru un dosar referitor la fostul adjunct al Penitenciarului Gherla, Constantin T. Istrate.

Adriana Niculescu, responsabil cu probleme de comunicare, spunea că practicile de lucru ale IICCMER prevăd ca niciun fel de informaţii despre dosarele aflate în lucru să nu fie furnizate. Drept urmare, nu au confirmat şi nici nu infirmat existenţa unei cercetări în curs.

OANA DIMA

LIGIA HUŢU