Deşi în 2005, când inundaţiile făceau ravagii în Timiş, autorităţile sârbe s-au implicat foarte mult, cu utilaje, ajutoare băneşti şi umanitare, contribuţia autorităţilor timişene pentru ajutorarea ţării vecine afectată de cele mai distrugătoare inundaţii din ultimii 120 de ani pare să fie una mai degrabă modestă. În total, Consiliul Judeţean şi Primăria au găsit doar suma de 300.000 de lei, oferită ca ajutor, sumă care pare modestă, raportată la investiţiile controversate pe studii de fezabilitate inutile sau alocări de sume unor structuri sportive care au făcut orice numai performanţă nu.

Nu se putea mai mult?

Dacă este să se facă raportarea la tot felul de investiţii ciudate, inutile şi controversate, şi la sumele fabuloase alocate unor structuri sportive care nu s-au remarcat prin nicio performanţă, suma alocată de autorităţile din Timiş ca ajutor pentru sinistraţii din Serbia nu este în niciun caz una mare.

Astfel, Consiliul Judeţean a alocat suma de 200.000 de lei, făcând demersuri cu Prefectura pentru plecarea unui convoi cu utilaje – trei autocamioane cu o motopompă care are capacitatea de a scoate apa din zonele unde este apa mai mare şi două motopompe mobile, pentru zone cu un volum de apă mai mic, împreună cu motogeneratoare care pot fi mutate oriunde.

La Primăria Timişoara, sărăcia se pare că a fost şi mai mare. A fost aprobată alocarea a jumătate din suma dată de Consiliul Judeţean Timiş, respectiv 100.000 lei, cu precizarea că destinaţia sumelor se va stabili în funcţie de discuţiile ce vor avea loc între executivul Primăriei şi Consiliile Judeţene din judeţele afectate. Aceasta deşi Primăria Timişoara preciza, în motivaţia proiectului – prin care se sublinia că Serbia se confruntă cu cele mai grave inundaţii din ultimii 120 de ani – că “solidaritatea umană fiind singurul mijloc prin care comunităţile din zonele afectate ar putea fi ajutate este de dorit ca Timişoara să se implice în ajutorarea comunităţilor din aceste zone, deoarece pagubele materiale produse de fenomenele meteorologice extreme sunt importante şi afectează comunităţi întregi, nu doar zone izolate.”

Dincolo de cuvinte, suma alocată, 100.000 de lei, este modestă, dacă e să fie comparată doar cu sumele de ordinul milioanelor de lei alocate anual de Consiliul Judeţean şi Primăria Timişoara pentru finanţarea echipei de fotbal ACS Poli.

Serbia are în continuare nevoie de ajutor

În plus, situaţia din Serbia continuă să rămână gravă, şi zonele sinistrate au în continuare nevoie de ajutor.  “Noi continuăm să strângem la sediul Uniunii ajutoare pentru sinistraţi, şi vom face un nou transport săptămâna viitoare. Este nevoie de produse igienice, alimentare neperisabile, chimice şi bani”, ne-a declarat deputatul timişean Slavomir Gvozdenovici, reprezentant al Uniunii Sârbilor din România.

Faptul că Serbia are în continuare nevoie de ajutor le-a fost reamintit în mai multe alocuţiuni, de la tribuna Parlamentului, inclusiv deputaţilor timişeni.

“Inundaţiile care au lovit vestul Balcanilor, cele mai grele de când se înregistrează datele meteorologice în Europa, au afectat grav statul vecin, Serbia. S-au înregistrat 51 de morţi, peste 65.000 de persoane evacuate şi pagube materiale estimate, deocamdată, la 3 miliarde de euro. Iar aceste cifre sunt departe de a fi cele finale”, s-a arătat într-o astfel de interpelare. În acelaşi apel lansat de la tribuna Parlamentului se mai spune că  “ajutoarele internaţionale, între care şi cele trimise de Guvernul României, sunt, nu este un secret, insuficiente. Ele nu acoperă decât parţial necesităţile şi pe termen scurt, mai ales în condiţiile în care Serbia se afla, oricum, şi înaintea acestor inundaţii într-o situaţie economică extrem de fragilă, din cauza crizei.”
Şi autorităţilor din Timiş li s-a amintit să nu uite cât ajutor au primit din partea vecinilor sârbi, şi nu doar la inundaţiile din 2005. “Fac un apel către organizaţiile umanitare din România, către fundaţii şi asociaţii, către agenţii economici care pot oferi ceva sinistraţilor din ţara vecină şi, nu în ultimul rând, către Biserica Ortodoxă Română să intervină şi să ajute la surmontarea unei situaţii extrem de dificile şi de periculoase. De asemenea, fac un apel la autorităţile locale din judeţele aflate la frontieră – Timiş, Caraş-Severin şi Mehedinţi – să caute şi să disponibilizeze resursele de ajutoare umanitare la care pot apela, trimiţându-le în regiunile grav afectate din Serbia. Să nu uităm că în zilele revoluţiei din decembrie, deşi Serbia se afla şi ea în pragul războiului civil, fabrica de pâine din Pancevo a trimis săptămâni la rând camioane cu pâine, gratuit, la Timişoara. Şi noi ne putem dovedi adevăraţi vecini şi cetăţeni europeni, ajutând Serbia, care se află într-un moment extrem de delicat”, a precizat, într-o interpelare în plen deputatul Ioan Vulpescu, reprezentant al României în Adunarea Parlamentară de Cooperare Economică la Marea Neagră.