În ciuda controalelor şi a semnalelor trase în ultimii ani, ajutoarele sociale acordate necuvenit continuă să fie un mod constant de a irosi sume importante din bugetul de stat şi local, inclusiv în Timiş. Potenţialul de fraudă este, la unele din aceste prestaţii sociale, de aproximativ 30%.

Ajutoare acordate unde nu e cazul

Agenţia Naţională pentru Plăţi şi Inspecţie Socială a realizat, la nivel naţional, o campanie de evaluare a unora dintre beneficiile de sprijin social acordate constant şi în număr mare în România – ajutorul social, alocaţia pentru susţinerea familiei şi ajutorul pentru încălzire.

Metoda de inspecţie a lăsat un procent generos din beneficiari fără niciun control. În Timiş s-au transmis spre verificare dosare ale familiilor beneficiare ale acestor prestaţii sociale în doar şase localităţi, cu un algoritm de zece dosare pe localitate, ceea ce înseamnă 180 de dosare verificate, raportate la miile de beneficiari pe fiecare prestaţie socială de acest gen.

Chiar şi cu acest algoritm de control foarte redus la scară, neregulile descoperite au fost de proporţii. În Timiş, gradul de conformitate al dosarelor verificate este de 73,6%, scăzut sensibil faţă de ce se întâmplă chiar în judeţele vecine – Aradul, cu un grad de conformitate de 90,7% sau Caraş-Severin, unde, paradoxal, sunt mult mai mulţi oameni săraci decât în Timiş, deci potenţialul de fraudă ar trebui să fie mai mare, dar unde gradul de conformitate al dosarelor verificate a fost de 96,1%.

Această statistică relevă un fapt cunoscut şi îngrijorător pe termen lung: faptul că mai bine de un sfert din aceste dosare, verificate absolut aleatoriu şi la scară redusă, fac obiectul unor posibile fraude. Din 180 de dosare verificate în Timiş, 46 au fost găsite cu nereguli. Lucru de natură să ridice serioase semne de întrebare şi în ceea ce priveşte modul de întocmire şi verificare a dosarelor.

Au fost depistaţi beneficiari de venit minim garantat care aveau mai mult de două maşini şi beneficiari care, deşi primeau venitul minim garantat şi alocaţia pentru susţinerea familiei, erau plecaţi la muncă în străinătate. Au mai fost situaţii în care, pe dosarele comune de  venit minim garantat şi alocaţie pentru susţinerea familiei s-a descoperit că nu se respectă prevederile legale pentru niciunul dintre cele două beneficii.

Mulţi dintre asistaţi sunt angrenaţi într-un constant joc de-a şoarecele şi pisica cu autorităţile. Raportul de control menţionează că o altă modalitate de încălcare a criteriilor de eligibilitate este migrarea repetată în străinătate, în special pentru ocupaţii sezoniere, aspect care nu este reflectat de beneficiar în declaraţia cu privire la schimbări intervenite în componenţa familiei şi a veniturilor, care trebuie depusă de titular la fiecare treo luni: „Din informaţiile inspectorilor sociali care au realizat controlul în teren rezultă că, în multe cazuri, titularii care lucrează în străinătate se întorc în ţară cu aceeaşi ritmicitate (din 3 în 3 luni) pentru depunerea acestei declaraţii.”

Una din concluziile acestui control este că lipsa de disciplină a muncii şi de pregătire profesională – cu precădere, în cazul celor care locuiesc în zone rurale cu populaţie săracă –, dar şi lipsa de interes a unora dintre beneficiari conduc la neocuparea locurilor de muncă şi, implicit, la situaţii de dependenţă faţă de beneficiile de asistenţă socială”.

Nu se propune însă nicio măsură pentru remedierea acestei situaţii.

Unul din zece asistaţi sociali poate presta muncă pentru Primărie

În Timişoara – probabil, oraşul cu cea mai scăzută rată a şomajului –, nu lipsesc cazurile de refuz de muncă prin primirea de prestaţii sociale nemeritate.

Anul trecut, Direcţia de Asistenţă Socială a Primăriei a efectuat 187 de suspendări ale dreptului la ajutorul social şi din aproape 700 de beneficiari.

„Anul trecut am avut 59 de persoane beneficiare de ajutor social care au făcut lucrări pentru SC Pieţe SA. Chiar ne-au ajutat, mai ales la curăţenie, în spaţiile de vânzare”, spune Victor Ştefan, directorul SC Pieţe SA, una din societăţile Primăriei la care lucrează asistaţii sociali apţi de muncă.

Managerii acestor societăţi spun că un număr mai mare de astfel de lucrători şi-ar dovedi din plin utilitatea, dar deocamdată se acceptă situaţia de fapt – doar unul din zece asistaţi sociali poate presta muncă pentru Primărie.

Indemnizaţiile de handicap, o altă prestaţie socială cu sincope la control

Pe lângă aceste prestaţii socială, indemnizaţiile de handicap continuă să fie, în Timiş, o sursă considerabilă de nereguli identificate cu ocazia fiecărui control de acest gen.

Un audit făcut public anul trecut cu privire la prestaţiile sociale acordate persoanelor cu handicap a scos la iveală faptul că neregulile în acest domeniu nu au dispărut nici pe departe şi că apar în continuare situaţii de deturnare a banilor publici pe aşa-numite „ajutoare sociale” nemeritate. Conform raportului făcut public de Curtea de Conturi, în Timiş s-a descoperit că au fost efectuate plăţi nelegale pentru drepturi privind prestaţii sociale cuvenite persoanelor încadrate cu grad de handicap, acordate acestora după data decesului. Şi nu doar pentru decedaţi, ci şi pentru însoţitorii acestora au fost identificate astfel de prestaţii necuvenite.

Oficialii Curţii de Conturi spuneau că nu s-au luat măsuri adecvate pentru recuperarea prejudiciului din cazuri mai vechi, menţionând că „s-a constatat faptul că în cazul unor beneficiari decedaţi, pentru care au fost efectuate plăţi de prestaţii sociale după data decesului, respectiv în perioada 2012-2013, identificaţi ca urmare controlului nu s-a procedat la luarea măsurilor de recuperare a sumelor încasate necuvenit de către aceştia.”

Comuna cu peste 10% din localnici declaraţi handicapaţi

Un apogeu al neregulilor în domeniul prestaţiilor acordate persoanelor cu handicap se semnala în Timiş în anul 2011, când Prefectura sesiza o situaţie bizară în comuna Racoviţa, unde peste 10% din localnici aveau indemnizaţie de handicap, majoritatea fiind, în acte cel puţin, nevăzători. În urma controalelor se constata atunci că multe dintre documentaţiile pe baza cărora s-au dat indemnizaţii au fost eliberate de un singur medic, iar unii “nevăzători” erau posesori de permise valabile de conducere. De asemenea, orbirea părea să fi fost molipsitoare, inspectorii constatând existenţa unor “străzi ale nevăzătorilor”. 

“Din verificările echipei de inspecţie a rezultat o incidenţă mare a familiilor cu persoane cu handicap situate la numere consecutive de casă, în două dintre localităţile comunei”, se consemna în raportul de control la acea vreme.

Deşi aceste verificări au fost făcute acum patru ani, dosarele penale întocmite pe numele unor astfel de farsori au întârziat să apară. Iar singura finalitate a fost că, între timp, speriaţi de scandalul care a luat amploare în presă, o serie de „nevăzători” nu au renunţat la indemnizaţii, ci şi-au reevaluat handicapul, considerând că e de bun simţ să se încadreze pe un grad ceva mai mic de handicap.

Cu toate că situaţiile constatate în teren au fost de natură să întărească suspiciunile, o finalitate concretă a acestui control nu a existat. Pur şi simplu, li s-a atras atenţia autorităţilor publice din Timiş care deţin atribuţii în verificarea documentelor medicale ce stau la baza întocmirii certificatelor de încadrare în grad de handicap, cerându-le verificarea corectitudini informaţiilor cuprinse în aceste documente. La momentul izbucnirii scandalului, Prefectura Timiş a solicitat verificări, Direcţia de Sănătate Publică Timiş anunţând, cu această ocazie, că se va face o anchetă de către Colegiul Medicilor cu privire la felul în care s-au acordat, în urma unor expertize medicale, acele indemnizaţii de handicap. Lucru care nu s-a întâmplat pentru că, susţineau reprezentanţii Colegiului Medicilor, nu a existat o sesizare în acest sens.