Timişoara, 11 martie 1990. Foto: Ilie Virgil Pascal

Societatea Timișoara organizează, săptămâna viitoare, Festivitatea de decernare a premiilor la 30 de ani de la Proclamația de la Timișoara, document programatic esențial pentru democratizarea României.

Festivitățile încep la ora 15.30, la Consiliul Local Timişoara, unde, în cadrul unei şedinţe solemne, vor fi marcaţi 30 ani de la Proclamația de la Timișoara. De la ora 16.30, mai multe organizații civice vor pleca, din faţa Primăriei, într-un marş pentru susținerea Proclamației. De la ora 18, la Biblioteca Centrală Universitară Timișoara, vor fi decernate Premiile Societății Timișoara pe anul 2019.

Invitaţi speciali la această ceremonie sunt pianistul Dan Grigore, jurnalista Sabina Fati şi Cristian Brâncovan, activist civic.

Publicista şi prozatoarea Ruxandra Cesereanu spunea despre Proclamaţia de la Timişoara că s-a dovedit a fi documentul civic cel mai important din 1990 (dar și în anii următori). „Întrucât revoluţia fusese confiscată printr-o camuflată lovitură de stat care avusese loc în după-amiaza şi seara de 22 decembrie 1989, Proclamaţia de la Timişoara urmărea o întoarcere la originile revoluţiei şi mai ales la sensul ei profund anticomunist. Denigrată de puternicii zilei (Frontul Salvării Naţionale şi echipa condusă de Ion Iliescu) şi răstălmăcită în fel şi chip, Proclamaţia deranja prin toate cele 13 puncte ale sale, dar mai ales prin Punctul 8, care propunea soluţia lustraţiei, pentru a fi concretizată o purificare etică (cu miză politică) la nivelul întregii Românii. Proclamaţia de la Timişoara viza o deşteptare a României nu doar din punct de vedere politic ori economic, ci și spiritual. Era apoi, nu în ultimul rând, un document împotriva «spălării creierului» care izbutise, totuși, în România, la nivel mentalitar. Nu a fost, de aceea, deloc de mirare (ci întru totul logic) că Proclamaţia de la Timişoara a devenit textul-program al manifestaţiei-maraton din Piaţa Universităţii (22 aprilie-13 iunie 1990), al cărei scop a fost tocmai crearea unei conştiinţe naţionale în vederea unor alegeri nemanipulate, în care comuniştii (cripto- sau neo-comuniştii) să nu mai aibă câştig de cauză. Nu în ultimul rând, Proclamaţia de la Timişoara avea ca scop manifest reeuropenizarea României”, spunea Ruxandra Cesereanu anul trecut, la aniversarea a 29 de ani de la adoptarea Proclamaţiei de la Timişoara.

Memorialul Revoluţiei din Timişoara reaminteşte principalele momente legate de Proclamaţia de la Timişoara:

22 februarie 1990. Are loc un miting de protest împotriva celei de-a doua incursiuni a minerilor la Bucureşti. George Şerban propune să se redacteze o Proclamaţie a Timişoarei către ţară, prin care să se amintească ce s-a dorit prin Revoluţia din 16 Decembrie.

27 februarie 1990. Într-o şedinţă extraordinară, membrii Societăţii Timişoara analizează textul Proclamaţiei. Textul este adoptat, iar Societatea Timişoara se angajează să susţină lansarea şi promovarea Proclamaţiei. Se propune multiplicarea textului şi traducerea sa în engleză, franceză şi germană.

2 martie 1990. Proclamaţia de la Timişoara este prezentată în faţa Consiliului Municipal Timişoara.

8 martie 1990. S-a anunţat că în 11 martie, de la ora 11, în Piaţa Unirii (se făceau demersuri pe lângă forurile locale spre obţinerea Pieţei Operei ca loc de desfăşurarea adunării), se va organiza Adunarea Populară prilejuită de citirea acestui document. În aceeaşi zi, George Şerban citeşte textul Proclamaţiei de la Timişoara în faţa Biroului Executiv al CPUN, care refuză să adere, câţiva membri ai Biroului neagreând punctul 8 al Proclamaţiei. Acest punct prevedea ca niciun fost membru al nomenclaturii Partidului Comunist Român sau al Securității să nu aibă dreptul de a ocupa funcții publice pe o perioadă de zece ani sau trei legislaturi consecutive, punând accent pe funcția de președinte.

9 martie 1990. Consiliul Municipal Timişoara aprobă Piaţa Operei ca loc de desfăşurare a Marii Adunări Populare pentru lansarea Proclamaţiei de la Timişoara, considerând că manifestaţia reprezintă, prin conţinutul ei, o evocare spirituală a Revoluţiei de la Timişoara.

10 martie 1990. Comitetul de organizare atrage atenţia asupra faptului că Proclamaţia nu cuprinde nicio idee referitoare la autonomia Banatului. „Dimpotrivă, noi ne opunem cu fermitate unei asemenea aberaţii. Zvonurile sunt răuvoitoare, dorind să discrediteze Adunarea”, se tarnsmite printr-un comunicat.

10 martie 1990. Textul Proclamaţiei de la Timişoara este difuzat agenţiilor de presă din ţară şi străinătate. În aceeaşi zi este citit la postul de radio Europa Liberă.

11 martie 1990. Are loc Marea Adunare Populară din Piaţa Victoriei (Operei), cu prilejul căreia a fost lansată Proclamaţia de la Timişoara. Proclamaţia a fost citită din balconul Operei de George Şerban şi a fost primită cu entuziasm de peste 15.000 de timişoreni prezenţi în Piaţă.