Doctorii şi academicienii cer marilor companii din domeniul alimentar să reducă cu o treime conţinutul de zahăr din produsele lor, întrucât acesta tinde să devină la fel de periculos ca tutunul, provocând boli şi chiar moartea.

Un iaurt cu vanilie, care avea marcat pe etichetă un nivel 0 de grăsimi, conţine cinci linguriţe de zahăr

Simon Capewell, profe­sor de epidemiologie în cadrul Universităţii din Liverpool sus­ţine că „zahărul este noul tutun”, anunţă Mediafax. Capewell acuză industria concentrată pe profit şi nu pe sănătate că pune presiune pe părinţi şi copii prin intermediul băuturilor dulci şi al mâncărurilor bogate în calorii care se găsesc peste tot.

Obezitatea, devenită epi­demică, dar şi diabetul privează bugetul Marii Britanii de cinci miliarde de lire sterline anual. Fără o reglementare costurile ar putea depăşi 50 de miliarde de lire sterline până în 2050. Profesorul Capewell este mem­bru al unui nou grup de iniţia­tivă americano-britanic, Action on Sugar, şi susţine că soli­cita­rea adresată companiilor de a schimba ceva nu a avut rezultate.

Un britanic obişnuit con­sumă cam 12 linguriţe de zahăr pe zi, iar unii adulţi ajung la 46 de linguriţe. Asta în timp ce can­titatea maximă recoman­dată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii este de zece linguriţe, dar este foarte posibil ca ea să fie înjumătăţită.

Agenţia Naţiunilor Unite susţine că există dovezi cople­şitoare că băuturile îndulcite cu zahăr, dar şi alte tipuri de con­sum de zahăr pot avea legătură cu obezitatea, diabetul şi bolile cardiovasculare. Un studiu efec­tuat de grupul de iniţiativă Ac­tion on Sugar a descoperit nive­luri ridicate de zahăr în diferite mâncăruri, inclusiv în aperitive. Un iaurt cu vanilie, care avea marcat pe etichetă un nivel 0 de grăsimi, conţinea, totuşi, cinci linguriţe de zahăr.

Action on Sugar susţine că întreprinderile alimentare ar trebui să reducă nivelul de za­hăr din produsele lor cu 20 – 30 la sută în următorii trei până la cinci ani, scăzând astfel 100 de calorii din dieta zilnică. Ar fi suficient pentru a opri, sau chiar scădea numărul cazurilor de obezitate şi a bolilor asociate.

Graham MacGregor, pro­fesorul Institutului de Medicină Preventivă Wolfson, din Lon­dra, şi preşedinte al grupului de iniţiativă Action on Sugar, sus­ţine că „epidemia de obezitate trebuie combătută ferm atât în Marea Britanie, cât şi în restul lumii. Trebuie să punem în prac­­tică un plan coerent structurat pentru reducerea treptată a numărului de calorii consumate de oameni prin scăderea nive­lului de zahăr din mâncăruri şi băuturi”.

Directorul ştiinţific al gru­pului, dr. Aseem, spune că acest plan simplu lasă suficient spaţiu de manevră atât companiilor alimentare, cât şi regle­menta­torilor oficiali, pentru reducerea cantităţilor mari de zahăr con­ţinute în mâncăruri şi băuturi. Acesta arată că adaosul de za­hăr nu are valoare nutriţională şi nu produce senzaţia de saţie­tate. Dincolo de faptul că re­prezintă o cauză importantă a obezităţii, excesul de zahăr creşte riscul apariţiei diabetului de tip 2, provoacă probleme metabolice şi afectează ficatul.

Grupul Action on Sugar susţine că cei care trebuie pro­te­jaţi în primul rând de acest pericol public sunt copiii. Fir­mele din industria alimentară trebuie să reducă imediat canti­tăţile de zahăr, în special din alimentele destinate copiilor, şi să înceteze publicitatea făcută produselor cu un înalt nivel caloric care are ca ţintă copiii.

Producătorii de zahăr resping acuzaţiile

Dar producătorii de zahăr  resping acuzaţiile experţilor arătând că dovezile lor nu în­trunesc consensul comunităţii ştiinţifice. Ei invocă un ma­terial publicat, anul trecut, de Organizaţia Mondială a Sănă­tăţii în care se arată că legă­tura dintre diabet şi masa cor­porală este determinată de ex­cesul de calorii, nu în mod spe­cial de consumul de zahăr.

Sunt invocate, de aseme­nea, numeroase studii ale ex­perţilor britanici şi europeni ca­re arată clar că diabetul nu este provocat de consumul de zahăr.

Comisii respectabile de ex­perţi au pus în balanţă dovezile adunate în cursul anilor şi au concluzionat că acestea nu indi­că zahărul ca fiind implicat în producerea bolilor stilului de viaţă.

Barbara Gallani, mem­bră a Food and Drink Federa­tion, un grup al industriei ali­mentare, infirmă faptul că za­hă­rul este vinovat de obezitate. Ea arată că industria a oferit informaţii clare cumpărătorilor în privinţa nivelului de zahăr din produse. „Zahărul, ca orice alt nutrient, trebuie consumat ca parte a unei diete variate şi echilibrate, nefiind astfel cauza obezităţii. Pentru această boală nu există o soluţie simplă”, a spus Barbara Gallani.

Disputele pe această temă continuă, însă, în lumea ştiinţi­fică. Yoni Freedhoff, profesor de medicină la Universitatea din Ottawa, susţine că zahărul trebuie să fie o trataţie ocazio­na­lă şi nu regulată. El susţine că zahărul şi-a făcut loc în practic orice mâncăm.