“Bucureşti şi Stambul.Schiţe din Ungaria, România şi Turcia”, Richard Kunisch (Ed. Humanitas)

Prima impresie pe care Moldo-Valahia o face asupra străinului este tristă, spune autorul acestui volum, Richard Kunish: „Şesuri întinse, necultivate, fără şosele, fără sate. Ici-colo, se înalţă câte o movilă de pământ din care se iţeşte, uitându-se plin de curiozitate, un ţigan oacheş; ici-colo zăreşti câte o cocioabă făcută din pământ şi crengi, în faţa uşii căreia câţiva copii goi de valahi se tăvălesc în murdăria care nu le mai poate face nici un rău. O fântână de lemn la care se pot adăpa caii alcătuieşte hanul, o herghelie păscând liberă, staţia de poştă. Ai sentimentul că ai trecut de hotarul civilizaţiei, şi aşa şi este…” Totuşi, spune el, caracterul poporului e bun: „Cu cât îi cunoşti mai bine pe români, cu atât îţi dai mai bine seama de fondul nealterat al caracterului poporului lor. Blândeţea lor nevinovată, docilitatea pe care o manifestă faţă de toţi cei sus-puşi, cu toate că din partea acestora nu le-a venit adesea nimic bun şi nu o dată doar împilări, precum şi nesfârşita sărăcie a acestor oameni au ceva mişcător… Pământul e admirabil, caracterul poporului, iniţial bun – unde trebuie căutată pricina acestei mizerii pretutindeni vizibile, a acestei degenerări sociale şi politice? Poate în trecutul istoric al acestor ţări?”

“Stalin. Curtea tarului rosu”, Simon Sebag Montefiore (Ed. Polirom)

Cine era băiatul gruzin care a ajuns sî conducă imperiul vechilor ţări? Cine juca pentru el rolul lui Göring, Himmler şi Goebbels? Cum trăiau familiile celor mai puternici oameni din Uniunea Sovietică? Pornind de la surse de multe ori inedite, Simon Sebag Montefiore descrie viaţa la „curtea imperială” sovietică, unde liderul se distrează jucând jocul mortal al puterii, iar printre femei şi copii se amestecă zilnic asasini şi fanatici. Stalin şi apropiaţii săi acordă imense privilegii prietenilor, mănâncă şi beau fără măsură, în timpul cinelor de la Kremlin ori Kuntevosi, organizează războiul împotriva Germaniei, într-o lume a trădării, crimei şi promiscuităţii în care soarta fiecăruia se poate schimba într-o clipă. Montefiore oferă cititorului portretul inegalabil al unui Stalin pasionat de film, muzică şi literatură, care îşi iubeşte familia, dar nu ezită să-şi elimine brutal adversarii.

Devenit rapid bestseller, volumul Stalin. Curtea ţarului roşu a fost inclus de revista The Guardian în lista celor mai bune cărti din 2003 şi a fost desemnat Cartea de istorie a anului 2003, în cadrul British Book Awards.

“Suntem deja uitarea ce vom fi”, Héctor Abad Faciolince (Ed. Curtea Veche)

„După ce am citit cu câtva timp în urmă Suntem deja uitarea ce vom fi, cea mai pasionantă experienţă de cititor din ultimii ani, mi-am dorit foarte mult ca zeii sau hazardul să îmi ofere privilegiul de a-l cunoaşte personal pe Héctor Abad Faciolince pentru a-i putea spune prin viu grai cât de mult îi datoram”, spunea Mario Vargas Llosa. Care mai declara că este foarte greu să încerci să sintetizezi ceea ce este Suntem deja uitarea ce vom fi fără să-i trădezi spiritul, pentru că, asemenea tuturor capodoperelor, cartea este multe lucruri în acelaşi timp. „A spune că este o sfâşietoare carte de memorii despre familia şi tatăl autorului – care a fost asasinat de un ucigaş plătit – e adevărat, dar neinspirat şi infim, pentru că această carte este în acelaşi timp o copleşitoare imersiune în infernul violenţei politice columbiene, în viaţa şi în sufletul oraşului Medellín, în obiceiurile şi aspectele mărunte ale vieţii, în intimitatea şi grandoarea unei familii, o mărturie delicată şi subtilă a iubirii filiale, o poveste adevărată care este în egală măsură o superbă ficţiune, prin felul în care este scrisă şi structurată, şi una dintre cele mai elocvente pledoarii care s-au scris în timpurile noastre şi în toate timpurile împotriva terorii ca instrument politic”, mai spune Mario Vargas Llosa.

Cartea este caracterizată de acesta ca fiind „cutremurătoare, dar nu apăsătoare, pentru că este scrisă astfel încât nu face exces în exteriorizarea sentimentelor, este o proză precisă, limpede, inteligentă, cultă, care pune stăpânire cu o iscusinţă desăvârşită pe sufletul cititorului, ascunzându-i anumite date, distrăgându-i atenţia, cu scopul de a-i stimula curiozitatea şi orizontul de aşteptare, obligându-l astfel să participe la actul creator, mână în mână cu autorul.”

TIMPOLIS

Timpolis, stiri timisoara, humanitas, curtea veche, polirom, stalin, llosa