Timișoarei nu îi vor fi alocate fonduri pentru construirea unui spital regional, însă acest lucru nu trebuie considerat un eșec, este de părere deputatul P.N.L. de Timiș Horia Cristian. Pentru că, apreciază el, situația Timișoarei este, oricum, mai bună, în comparație cu multe orașe din țară. În plus, mai spune Horia Cristian, în cazul altor orașe care figurează pe lista priorităților de finanțare, lobby-ul a fost făcut chiar de premierul Victor Ponta, cu argumente de ordin politic și sentimental.

Declarațiile deputatului liberal de Timiș Horia Cristian referitoare la abandonarea proiectului spitalului re­gional din Timișoara în favoarea altor centre medicale propuse spre finan­țare au stârnit polemici și controverse. Totuși, deputatul – care, în campania electorală, a avut ca solgan cuvintele „Iubesc Timișoara” – nu consideră eli­minarea Timișoarei de pe lista orașe­lor care vor primi finanțare pentru con­struirea unui spital regional de ur­gență ca fiind un eșec. Mai mult, Ho­ria Cristian spune că „trebuie să dau dreptate Guvernului”, admițând că situația spitalelor din Iași și Cluj este mai problematică în acest moment decât situația spitalelor din Timișoara. În plus, afirmă deputatul care repre­zintă în Parlament interesele timișe­nilor, „Guvernul este nu al Timișoarei, ci al României” și trebuie să acceptăm că „e un adevăr incontestabil că Iașiul și Clujul stau mult mai rău decât Timișoara. Spitalele din Iași și Cluj au o structură pavilionară”.

Un spital regional nu este un mega-spital, așa cum s-ar putea crede, mai spune Horia Cristian: „Un spital regional este un spital cu 600 de pa­turi, care deservește doar urgențele. Nu există medicină programată în acest tip de spital”. Deputatul liberal a apreciat că discutabilă din punctul de vedere al includerii pe lista viitorilor beneficiari de finanțare, anunțată de premier la începutul săptămânii, este doar prezența Craiovei, pe care a catalogat-o drept o alegere cu conotații politice și personale a premierului Victor Ponta. Referindu-se la situația Timișoarei, Horia Cristian a apreciat însă că Spitalul Județean ar putea fi lesne transformat în Spital Regional, pentru că dispune de cel mai modern centru de politraumă din țară și de un centru de ortopedie, iar singurul serviciu care îi lipsește este cel de obstetrică: „Trebuie să înțelegem că nu trăim singuri pe lume și Timișoara nu este buricul pământului”, afirmă Horia Cristian, explicând că, raportat la nevoile din acest moment ale orașu­lui, dacă s-ar reabilita blocul operator de la Spitalul Clinic Județean de Ur­gență Timișoara, așa cum a asumat, de altfel, Ministerul Sănătății, ca mă­sură aplicabilă la nivel național, dacă s-ar reabilita complet Secția de Anestezie și Terapie Intensivă și dacă s-ar mo­derniza Unitatea de Primiri Urgențe, atunci Spitalul Județean din Timișoara ar putea funcționa ca un spital re­gional.

Deputatul liberal a explicat în context și că „este important să stabi­lim felul în care folosim resursele de care dispunem”, precizând că, dacă s-ar realiza spitale la standarde de cost co­recte, atunci s-ar putea găsi și resur­se­le necesare pentru a construi nu unul, ci cinci astfel de spitale.

Horia Cristian și-a susținut afir­mația, oferind drept exemplu cazul Spi­talului Oncologic din Iași, recent realizat, la care standardul de cost pe pat a fost de 380.000 de euro. și aceas­ta în vreme ce, apreciază deputatul li­beral, dacă investiția ar fi fost efectua­tă de un privat, standardul de cost ar fi fost, probabil, de 100.000 de euro/pat de spital. Iar un standard de cost co­rect s-ar situa în jurul valorii de 150.000 de euro/pat de spital: „Un spital cu 300 de paturi pentru zona aceasta de țară ar fi suficient. Acest spital nu trebuie neapărat făcut de la 0”. Horia Cristian mai spune că, dacă nu sunt evaluate și gestionate corect nevoile și resursele, se poate ajunge în situația în care, pentru o unitate spitalicească dotată în acord cu ultimele standarde în materie de echipamente medicale, să nu existe personal medical care să aibă califi­carea să lucreze cu aparatura de ulti­mă generație.

Problema, susține deputatul libe­ral, mai e și de altă natură: „Din 7.000 de persoane care stau la coadă la Ur­gențe, numai 1.000 ajung să fie inter­na­te și doar 700 se dovedesc a fi per­soane cu probleme urgente de sănă­ta­te”. Restul, apreciază acesta, sunt per­soane care apelează la servicii medi­cale în regim de urgență, din pricina unor carențe de funcționare a siste­mului sanitar, care fac ca pacientul să risipească timp între momentul în care se adresează medicului de familie cu solicitarea de a-și face analizele și mo­mentul în care acesta poate beneficia propriu-zis de trimiterea din partea me­dicului care să îi asigure dreptul la gratuitate la efectuarea analizelor medicale.

Interesant e însă faptul că punctul de vedere al deputatului Horia Cristian se află în flagrantă contradicție cu opinia liderului P.N.L. Timiș, Nicolae Robu, exprimată cu doar o zi înainte de ieșirea la rampă a parlamentarului liberal. Potrivit lui Nicolae Robu, „Ti­mi­șoara are cel puțin tot atâtea atuuri ca și municipiile Cluj-Napoca, Iași și Craiova, pentru a găzdui un spital regional. Timișoara este al treilea oraș al țării ca mărime, după București și Cluj-Napoca, unul dintre cele mai pu­ternice centre universitare, inclusiv în domeniul medical, și o adevărată capitală de suflet a acestei importante părți  de țară, recunoscută ca atare și la nivel euroregional”.

Acestea sunt doar o parte dintre motivele pentru care primarul Nicolae Robu precizează că a inițiat deja de­mersuri pentru ca proiectul de con­struire a trei spitale regionale să fie extins, în așa fel încât să includă și un al patrulea spital, la Timișoara. Edilul a formulat chiar, în sprijinul solicitării sale, și o listă de argumente de ordin sentimental, printre care figurează faptul că Timișoara este orașul din care s-a aprins flacăra Revoluției din 1989, dar și orașul care „a stat mereu cuminte, civilizat, cu bun simț, la rând, la un rând care nu i-a mai venit nicio­dată, să nu mai fie Cenușăreasă în propria țară!”.

Un deputat P.D.L. îi cere demisia lui Horia Cristian

Președintele P.D.L. Timișoara, Cornel Sămărtinean, a reacționat prompt la declarațiile lui Horia Cristian, solicitându-i acestuia demisia și „renunțarea la calitatea de demnitar, calitate pe care astăzi a demonstrat că nu o merită”. În plus, spune Cornel Sămărtinean, referindu-se la afirmațiile liberalului Horia Cristian despre Timișoara, „pentru că nu mă bazez pe onoarea și pe bunul simț al deputatului Horia Cristian, fac apel la președintele P.N.L. Timiș, Nicolae Robu, să ia toate măsurile pe care funcția politică i le permite, pentru ca astfel de situații să nu se mai repete”.  Deputatul P.D.L. Alin Popoviciu a apreciat că suprimarea Timișoarei de pe lista orașelor care ar putea obține finanțare pentru realizarea unui spital regional reprezintă „o lovitură cruntă pentru oraș”. și a lansat un apel către toți colegii parlamentari de Timiș, indiferent de culoarea politică, să se solidarizeze, pentru a face lobby-ul necesar pentru obținerea fondurilor necesare. „Pentru realizarea proiectului spitalului regional am fost primul oraș care a pus la dispoziția Ministerului Sănătății zece hectare de teren. și acum am rămas pe dinafară”, mai spune deputatul Alin Popoviciu, care a reamintit că demersurile necesare pentru materializarea celor două proiecte de unități medicale amplasate pe Calea Torontalului au fost făcute în perioada când la conducerea județului se afla actualul lider al P.D.L. Timiș, Constantin Ostaficiuc.

Alin Popoviciu crede că „Timișoara are mai multe atu-uri decât Iașiul și Clujul pentru realizarea proiectului spitalului regional. Timișoara e orașul din care pacienții merg în cel mai mare număr la Szeged, Budapesta sau Viena ca să se trateze. Avem motive serioase pentru a construi aici un spital regional. Tocmai pentru a-i opri pe pacienți în țară. Statul român trebuie să se preocupe să îi țină pe acești pacienți acasă, oferindu-le servicii medicale de calitate”, a opinat deputatul Alin Popoviciu.

Revoluţionarii timişoreni solicită şi demisia deputatului Horia Cristian

Declaraţiile lui Horia Cristian au stârnit indignarea reprezentanţilor a patru asociaţii de revoluţionari din Timişoara, care îi solicită partamentarului să îşi prezinte public scuze pentru lejeritatea cu care tratează interesele alegătorilor timişoreni, cerându-i totodată să îşi prezinte demisia din Parlament. E vorba despre Adrian Blidariu, preşedintele Ligii Naţionale a Luptătorilor şi Participanţilor în Revoluţia Română, Liviu Băcană, preşedintele Asociaţiei 16 Decembrie Timişoara 1989, Viorel Florescu, preşedintele Asociaţiei Revoluţia 1898 Timişoara, şi Margareta Ilie, preşedintele Asociaţiei Luptătorilor în Revoluţia Anticomunistă 16 – 22 Decembrie 1989.

Președintele P.N.L. Timiş, Nicolae Robu: “Poziția oficială a partidului este cea exprimată de mine”

La o zi după controversata declaraţie a lui Horia Cristian, președintele P.N.L. Timiș, Nicolae Robu, spune că “punctul de vedere exprimat de deputatul liberal de Timiș Horia Cristian este unul personal și el nu angajează poziția partidului referitoare la acest subiect”.

Nicolae Robu declară că membrii P.N.L. “se comportă liberal, dar nu chiar libertine” și că exprimarea unor puncte de vedere, chiar personale, în interiorul partidului nu reprezintă o problemă. Dar, pune punctul pe “i” Nicolae Robu, “poziția oficială a partidului este cea exprimată de mine”. 

Acesta mai spune că a făcut personal toate diligențele la Guvern și la Ministerul Sănătății, pentru a maximiza șansele Timișoarei de a fi înscrisă de către autoritățile centrale pe lista orașelor în care vor fi construite spitale regionale de urgență.

Întrebat dacă exprimarea unor astfel de puncte de vedere controversate nu poate aduce prejudicii imaginii de ansamblu a partidului, președintele P.N.L. Timiș admite că “există un risc în acest sens”, dar declară că nădăjduiește că timișorenii vor discerne că P.N.L. este un partid solid, “care nu va fi deturnat de la țintele sale de episoade de genul acesta”. Absenţa unor sancțiuni pentru declarațiile deputatului Horia Cristian reprezintă o dovadă de democrație și toleranță, mai spune el.

Chestionat dacă, în calitate de alegător timișorean, ar mai acorda votul său unui politician local care a făcut astfel de declarații la adresa Timișoarei, edilul a răspuns că preferă să nu discute situații ipotetice.

Horia Cristian nu renunţă: „Timişoara are deja un spital regional de urgenţă”

Spitalul Clinic de Urgenţă Timişoara poate fi considerat un spital regional de urgenţă, este de părere deputatul liberal Horia Cristian. Care spune că suma de 15 milioane de euro promisă de la Guvern preşedintelui C.J.Timiş, Titu Bojin, pentru modernizarea Spitalului Judeţean va transforma această unitate medicală în cea mai modernă şi completă unitate de acest gen din partea de Vest a ţării.

Potrivit lui Horia Cristian, Institutul Oncologic este o prioritate majoră pentru oraş. Dar pentru că „este inutil să cerem bani de la buget când aceşti bani nu există”, deputatul liberal indică drept posibilă soluţie varianta parteneriatului public-privat.

În urma numeroaselor reacţii pe care le-au stârnit declaraţiile sale recente, deputatul liberal califică drept „ridicole” reacţiile venite din partea parlamentarilor timişoreni din Opoziţie care i-au solicitat vehement demisia. Horia Cristian se referă la exprimarea acestor puncte de vedere ca la nişte „atacuri” venite din partea unor persoane care abordează „superficial şi politicianist, prin declaraţii prin intermediul presei, problemele de sănătate ale românilor şi ale timişorenilor”.

Deputatul liberal mai spune că reţeaua naţională de spitale de urgenţă pe care Ministerul Sănătăţii intenţionează să o creeze se referă la construirea unor unităţi medicale specializate exclusiv în asigurarea de servicii medicale de urgenţă. Acestea ar urma să fie situate în oraşele-viitoare capitale ale regiunilor de dezvoltare. În plus, adaugă deputatul liberal, reţeaua naţională de spitale de urgenţă include spitalele judeţene de urgenţă şi spitalele regionale de urgenţă, adică ambele tipuri de instituţii de sănătate care asigură asistenţă medicală în caz de urgenţe majore aflându-se în subordinea directă a Ministerului Sănătăţii.

Întrucât acestea sunt subordonate exclusiv Guvernului, precizează Horia Cristian, doar Executivul și Ministerul Sănătăţii pot decide construcția  sau modernizarea unor asemenea spitale, în baza unei strategii naționale de sănătate: „Decizia nu se bazează pe merite, ci pe nevoile reale ale populației. Guvernul are datoria de a asigura asistența medicală de urgență în toate regiunile în mod egal. Ca atare, Guvernul are obligația, constituțională, de a evalua nevoile diferitelor regiuni privind modul în care se asigură asistența medicală de urgență și să ia decizii în consecință”.

Horia Cristian mai spune că unul dintre argumentele ce pot sta la baza stabilirii unei ordini a priorităţilor care să excludă, într-o primă instanţă, Timişoara de pe lista oraşelor în care se va realiza un astfel de spital ţine de organizarea de tip pavilionar a spitalelor din Cluj şi Iaşi, lucru care face dificil parcursul pacienţilor şi ridică probleme în ce  priveşte a sigurarea consulturilor interdisciplinare: „Nu se poate vorbi de o adevărată asistență medicală în politraumatisme, așa cum e la Timișoara, unde avem sigurul Centru de Politraumatologie și Arși din România. De fapt, în Cluj și Iași nici nu se poate vorbi de adevărate spitale de urgență”. Horia Cristian susţine că, de facto, Timişoara dispune în acest moment de un spital regional de urgenţă, şi anume, Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Timişoara, care asigură îngrijiri medicale pentru mai mult de două milioane de locuitori din regiunea de vest a ţării.

Deputatul liberal spune, însă, că ar trebui aduse îmbunătăţiri pentru ca Judeţeanul să poată asigura toată gama de servicii medicale pe care statutul de spital regional o impune: modernizarea Unităţii de Primiri Urgenţe şi convertirea acesteia într-o unitate medicală cu două etaje, care să poată asigura legătura între clădirea spitalului, Casa Austria şi Clinica de Ortopedie, şi realizarea unui nou corp de clădire, cu patru etaje, care să adăpostească 50 – 75 de paturi de obstetrică-ginecologie. În plus, este de părere Horia Cristian, ar fi necesară doar modernizarea blocului operator, care include 12 săli de operaţie. Proiectul de modernizare a blocurilor operatorii din toate spitalele judeţene din ţară e asumat, cel puţin la nivel de intenţie, printr-un program al Ministerului Sănătăţii.

Dispute premature, pe bani nealocaţi

Horia Cristian mai spune că toate aceste dispute legate de includerea sau nu a Timişoarei pe lista oraşelor în care Guvernul va investi pentru construirea de spitale regionale de urgenţă vine prematur, în contextul în care României nu i-au fost alocaţi încă banii de la U.E. pentru demararea unor astfel de investiţii, iar anunţul legat de stabilirea priorităţilor este unul făcut la nivel de intenție. „Distribuirea fondurilor U.E. pe axe de finanțare nu este încă hotărâtă. Ca o regulă generală, din fondurile U.E. nu se finanțează Sănătatea și Protecția socială. Ca atare, putem doar să sperăm că România va avea alocate fonduri pe o axă specială de sănătate. Înainte de a ști dacă această axă va exista și care va fi suma alocată, discuția este doar la nivel de intenții”.

Liberalul se referă şi la identificarea soluţiilor care să contribuie prompt la soluţionarea nevoilor medicale imediate ale timişorenilor. Acesta opinează că, în condiţiile în care mai mult de 90% din situaţiile în care cetăţenii apelează la medic nu sunt reprezentate de urgenţe medicale majore, creşterea calităţii actului medical pe termen scurt  şi mediu se poate realiza mai degrabă prin modernizarea spitalelor deja existente, în orizontul următorilor 2 – 2,5 ani. Şi aceasta în vreme ce construirea de la zero a unui nou spital ar putea presupune un interval între cinci şi şapte ani.

Un proiect ambițios, dar abordat circumspect încă de la început

Istoria construirii unui spital re­gional la Timișoara a început cu mai bi­ne de patru ani în urmă, atunci când la nivel național s-a vorbit pentru pri­ma dată despre posibilitatea construirii unei rețele naționale care să cuprindă șase spitale regionale de urgență. Unul dintre acestea ar fi urmat să se reali­ze­ze la ieșirea din Timișoara, pe Calea To­rontalului, nu departe de amplasa­men­tul pe care era preconizat să se rea­li­zeze Spitalul Oncologic, proiect rămas, de asemenea, doar la stadiul de intenție.

„S-a mers pe ideea că aceste cen­tre trebuie făcute în marile orașe uni­versitare. Așteptăm ca proiectul să demareze, se așteaptă și definitivarea surselor de finanțare”, declara, în 2011, dr. Horia Vermeșan, directorul Di­recției de Sănătate Publică Timiș. Tot atunci, managerul Spitalului Clinic Ju­dețean de Urgență Timișoara, medicul Gheorghe Nodiți, își exprima speran­ța că se vor obține sursele de finanțare pentru acest proiect.

Horia Vermeșan aprecia că se va construi și Spitalul Regional de Urgen­ță, și Clinica de Oncologie pe același amplasament, în apropiere. „Noi avem acolo o suprafață de aproximativ zece hectare. E chiar indicat ca două astfel de obiective medicale să fie unul în apropierea celuilalt. În ceea ce privește modalitatea de acordare a asistenței medicale, dacă prin acel spital, realizat prin parteneriat public-privat, se vor oferi servicii medicale gratuite asigu­raților sau contra cost, aceste amă­nunte nu au fost stabilite încă”, mai declara dr Vermeșan.

Acordul de principiu pentru reali­zarea, de către Ministerul Sănătății, în regim de parteneriat public-privat, a unei rețele de șase spitale regionale de urgență, în Cluj, Craiova, Iași, Târgu Mureș, Timișoara și București, a fost dat de Guvern chiar la începutul lunii martie 2011.

Se preconiza atunci că finanțarea și managementul viitoarelor unități spitalicești care vor fi realizate în acest fel vor fi private, iar Ministerul Sănă­tății va participa în aceste parteneriate numai cu terenurile pe care vor fi con­struite spitalele. Companiile conside­rate eligibile ar fi urmat să vină cu par­tea de finanțare propriu-zisă a proiec­telor, iar criteriile de eligibilitate avan­sate atunci făceau referire la cifra de afaceri a acestora, care ar fi trebuit să fie de cel puțin cinci milioane de euro, și la profit, care ar fi trebuit să ajungă la minimum 500.000 de euro pe an.

Ministrul Sănătății din acea vre­me, Cseke Attila, declarase că, prin aceste proiecte, se urmărește „crea­rea unor unități compacte autonome de urgență, cu funcționalitate integrală – investigații, diagnostic și tratament – care să facă posibilă eficientizarea ser­viciilor medicale, prin reducerea tim­pului necesar și a costurilor pentru sta­bilirea diagnosticului”. Cseke Attila mai promitea și că acestea vor fi unele din­tre cele mai importante proiecte de in­vestiții în infrastructura spitalicească și estima că există șanse reale de ma­terializare a proiectelor, întrucât, în for­ma propusă, finanțarea proiectelor nu va avea legătură cu bugetul statului, iar managementul spitalelor va fi privat.

Prioritate, însă, anunța încă de pe atunci ministrul Sănătății, va avea construcția spitalelor regionale din Cluj și Iași: „În aceste două centre cu tradiție în medicină există cele mai mari probleme în ceea ce privește in­frastructura spitalicească”.

Dr. Gheorghe Nodiți, managerul Spitalului Județean Timișoara, spunea, la rândul său, că, în ceea ce privește tera­pia intensivă și dotările tipice unui spital de urgență, la Timișoara lucruri­le stau mult mai bine decât la Cluj sau Iași și opina că e firesc ca investițiile să se îndrepte spre zonele considerate prioritate zero: “La noi, Terapia Inten­si­vă este una dintre secțiile cele mai do­tate din țară, cu echipament de ultimă oră, cu dotări performante”.

Construcția spitalelor regionale de urgență ar fi urmat să înceapă, potrivit estimărilor ministrului Cseke Attila, în a doua jumătate a anului 2012. Niciunul dintre obiectivele enunțate atunci nu a demarat, însă, în vreme ce acum, la re­luarea discuțiilor pe marginea acestui gen de proiecte, din cele șase spitale re­gionale propuse spre realizare, au mai rămas pe listă doar numele a trei orașe, adică două dintre centrele medicale indi­cate încă de la început drept priorita­re, cărora li s-a adăugat, din rațiuni nepreci­zate, numele Craiovei. Pe lista priorită­ților de finanțare nu figurează însă, nici de această dată, numele Timișoarei…

Parteneriatul public-privat, o alternativă nu îndeajuns de rentabilă pentru autorități?

La finalul lui 2013, atât reprezentanții Primăriei Timișoara, cât și ministrul Sănătății, Eugen Nicolăescu, au lăsat să se înțeleagă că parteneriatul public-privat ar putea fi forma care se va dovedi salvatoare pentru proiectele abandonate în așteptare ale spitalelor Timișoarei.

Potrivit unor surse din domeniul medical, însă, fără să aibă o cotă-parte de finanțare, autoritățile locale și centrale nu vor face, prin încheierea acestor parteneriate public-private, decât să-și aducă aportul nemijlocit la realizarea unor noi spitale. și aceasta pentru că, doar cu terenul sau clădirea la roșu aduse drept contribuție pentru cele două unități medicale care se vor realizate pe terenul disponibil amplasat în Calea Torontalului, procentul de acțiuni deținute va fi neglijabil. Iar Statul nu va avea niciun control asupra acestor investiții. Realizarea unui spital regional, la standarde europene, ar putea pleca, potrivit estimărilor, de la standarde de cost de 150.000 de euro pe pat. Ceea ce ar aduce valoarea totală a investiției la un cost total de peste 90 de milioane de euro. Or, în aceste condiții, cu un aport de 5% din investiție, Statul nu ar putea deține mai mult de 5% din acțiunile unității create prin parteneriat public-privat. Ceea ce înseamnă, în fapt, că Statul ar fi doar un simplu acționar minoritar la un spital privat.