România avea estimat, la nivelul anului 2012, un volum de cel puţin 10.000 de plagiate, o parte semnificativă a autorilor fiind profesori universitari activi, mulţi dintre ei, conducători de doctorat cuprinşi în şcoli doctorale – atrage atenţia Iniţiatorul platformei paginii www.plagiate.ro. Acesta a depus la Ministerul Educaţiei un proiect legislativ care vizează modul de gestiune a tezelor de doctorat, lucrărilor de licenţă, de disertaţie, de grad didactic sau asimilate, dar şi a lucrărilor elaborate în cadrul unor contracte de cercetare cu finanţare publică.
Pentru că provocarea tezelor plagiate impune soluţii inovative şi sustenabile, Asociaţia Grupul pentru Reformă şi Alternativă Universitară (GRAUR) oferă o alternativă la propunerea ministrului Educaţiei de modificare a Legii Educaţiei.
Profesorul universitar dr. Dorin Isoc, preşedintele GRAUR, iniţiatorul platformei paginii www.plagiate.ro şi autor al volumului Construirea patrimoniului naţional electronic al operelor scrise, a sistemului antiplagiat şi de ecologizare a Internet-ului, a depus, zilele acestea, la Ministerul Educaţiei un proiect de lege care vizează modul de gestiune a aşa-numitelor lucrări reglementate publice. Adică, acele lucrări de creaţie intelectuală scrisă, elaborate de persoane care doresc să profite de cadrul legislativ pentru a dobândi calificări, poziţii sau titluri garantate de stat sau care sunt realizate prin folosirea banului public. Categorie în care intră tezele de doctorat, lucrările de licenţă, de disertaţie, de grad didactic sau asimilate, dar şi lucrările reglementate economice, elaborate în cadrul unor contracte de cercetare cu finanţare publică.
Dorin Isoc mai spune că această iniţiativă legislativă a fost necesară, dat fiind că „propunerile de modificare ale ministrului au plecat de la activitatea unor persoane cu drepturi distorsionate. Aspectele vizate sunt cuprinse în viziuni mult simplificate, complexitatea fenomenelor fiind eludată cu scopul de a deservi aparenţa conceptului de autonomie universitară. Propunerea ministrului este o variantă insuficient conturată, lacunară şi cu multiple posibilităţi de denaturare a intenţiilor declarate”. Afirmând că este mai mult decât evident că propunerile ministrului Educaţiei sunt o reacţie la o stare de iritare a societăţii, în urma dezvăluirilor de plagiat în privinţa unor persoane cu funcţii importante în stat.
Dorin Isoc susţine că România avea estimat, la nivelul anului 2012, un volum de cel puţin 10.000 de plagiate, o parte semnificativă a autorilor celor 10.000 de plagiate fiind profesori universitari activi, mulţi dintre ei conducători de doctorat cuprinşi în şcoli doctorale. „În urma alegerilor universitare din acest an, există cel puţin o universitate unde rectorul a fost ales între doi profesori care sunt autori de lucrări plagiate. Academia Română are cel puţin un membru autor de lucrări plagiate şi a conferit de-a lungul timpului mai multe premii şi distincţii unor lucrări plagiate. Academia Română nu a avut niciun fel de reacţie faţă de fenomenul plagiatului, cel puţin din 2006 de când Asociaţia GRAUR şi-a început în mod public activitatea sistematică de combatere”, subliniază Dorin Isoc.
Acesta mai spune că experienţa Consiliului Naţional de Etică dovedeşte cât de lamentabil se poate finaliza o intenţie iniţial bună şi cât de prost poate evolua un mecanism insuficient pus la punct.
În plus, menţionează el, „Legea Educaţiei nu tratează în niciun fel implicaţiile existenţei Internet-ului asupra educaţiei sau gestiunii educaţiei. Nu se aminteşte nicăieri despre conexiunea dintre Internet, creaţia intelectuală şi tineret, ca principal şi foarte activ beneficiar al informaţiei electronice şi al unei noi alternative de educaţie”. Adăugând că Legea Educaţiei nu consideră necesar să analizeze Internet-ul ca sursă alternativă de informare, ca mijloc de guvernare, nici şi ca pericol de poluare a mediului de educare.
Dorin Isoc mai spune că instituţiile statului care garantează titlurile academice sau calificările şi care gestionează banul public ar trebui să asigure toate condiţiile de verificare şi arhivare a lucrărilor reglementate. Menţionând că lucrările reglementate fac parte din patrimoniul de creaţie intelectuală a ţării şi, prin urmare, trebuie să fie accesibile oricui, Internetul fiind cea mai comodă, mai rapidă, mai ieftină şi mai transparentă cale de a le face publice.
„Toate procedurile legale, care presupun procesări sau evaluări de lucrări reglementate, se vor desfăşura în mod firesc după depunerea lucrărilor într-un depozit electronic al patrimoniului naţional de creaţie intelectuală”, mai spune Dorin Isoc. Explicând că, potrivit proiectului său, oricine poate sesiza şi documenta un indiciu rezonabil de non-conformitate. „Identificarea unei non-conformităţi determină reluarea aceleiaşi proceduri legale asupra lucrării, în noile condiţii, indiferent de momentul când se produce aceasta. Rezultatul procedurii legale reluate se face public într-un termen bine stabilit. Dacă rezultatul procedurii legale reluate justifică retragerea calităţii sau titlului acordat, atunci retragerea se publică şi în Monitorul Oficial. Dacă rezultatul dovedeşte încălcarea condiţiilor de acces la finanţarea publică deja angajată, atunci decizia se comunică şi organelor abilitate cu tragerea la răspundere a vinovaţilor”, explică Dorin Isoc.
Acesta atrage atenţia că uşurinţa de accesare a Internetului şi adeziunea masivă a tineretului în favoarea acestei căi de comunicare şi informare obligă statul la ecologizarea permanentă a acestuia. Cu menţiunea că „a ecologiza Internetul nu înseamnă a controla informaţia şi a controla sau limita libertatea de comunica, ci încurajarea responsabilizării autorilor prin completa şi corecta identificare şi asociere a acestora în raport cu lucrările publicate.”
Reglementarea mai presupune înfiinţarea şi funcţionarea unui Depozit electronic al creaţiei intelectuale, finanţat din resurse proprii, menit să cuprindă toate lucrările reglementate, publice şi economice ale României. „Acest depozit este un serviciu public care poate fi accesat de orice autor de creaţie intelectuală, cu scopul de a-şi depune creaţiile proprii. Creaţiile introduse în depozitul electronic sunt verificate în mod automat pentru identificarea eventualelor indicii de plagiat. Ca urmare a verificării, autorul primeşte un certificat de autenticitate unic. Certificatul cuprinde informaţiile asupra autorului, lucrării în format electronic, asupra momentului arhivării şi datele de arhivare şi toate incidenţele de plagiat semnalate de produsul-program care a realizat verificarea. Orice persoană interesată poate avea o copie a acestui certificat de autenticitate prin simpla accesare a depozitului electronic”, detaliază Dorin Isoc. Care mai spune că oricine poate accesa depozitul electronic pentru informare asupra lucrărilor arhivate şi, în condiţii de eficienţă economică, poate accesa pentru uz propriu lucrările publice. Şi adaugă că în depozit pot fi introduse şi lucrări care nu sunt reglementate, fiind gestionate de proprietarii lor de drept.
Proiectul lui Dorin Isoc prevede şi înfiinţarea unui Oficiu de conformitate, un serviciu public accesibil pe Internet, prin intermediul căruia oricine poate depune o sesizare documentată privind o non-conformitate referitoare la orice lucrare reglementată publică. Dorin Isoc mai spune că acest Oficiu de conformitate oferă celui care face sesizarea un număr unic şi introduce sesizarea într-o evidenţă publică, ulterior transmiţând documentaţia către instituţia care a acceptat lucrarea reglementată şi a validat recunoaşterea drepturilor. Acest sistem poate fi realizat printr-un proiect de tip public-privat.
În forma propusă de el, declară Dorin Isoc, procedura de verificare a unei lucrări nu mai e dependentă „de factorii politici efemeri şi de comisii cu grad înalt de performanţă profesională, care trebuie alese şi întreţinute cu sume importante solicitate bugetului public”, fiind, totodată, respectată autonomia universitară. „Orice situaţie de neconformitate a unei lucrări reglementate în curs de elaborare se soluţionează cu mecanismele actuale ale Comisiilor de etică funcţionând pe lângă universităţi”, menţionează preşedintele GRAUR
În plus, spune el, reglementarea permite atât stoparea plagiatelor viitoare, cât şi soluţionarea plagiatelor „istorice” şi, „prin simplul apel la modul de lucru excepţional”, creează premisele lansării concurenţei între instituţiile statului cu atribuţii identic sau similare, elimină orice suspiciune de non-conformitate accidentală sau intenţionată în realizarea lucrărilor reglementate publice şi evită orientarea unor măsuri coercitive spre anumite categorii de cetăţeni.
Foto: Adevărul
Ultimele comentarii