O întâlnire cât o lecţie de viaţă, care te îndeamnă să îţi reevaluezi priorităţile dintr-o perspectivă cu totul diferită, la o dezbatere publică organizată de Fundaţia Pentru Voi. Identificarea posibilităţilor şi soluţiilor de integrare profesională a persoanelor cu dizabilităţi intelectuale a adus împreună câţiva tineri cu diverse grade de dizabilitate şi câţiva educatori, formatori, mentori şi reprezentanţi ai structurilor care au în grijă destinele persoanelor din categoriile vulnerabile.

Cursuri adaptate nevoilor persoanelor cu dizabilităţi intelectuale

Dezbaterea prilejuită de înche­ierea proiectului „Excelnet – Înfiin­ţarea unei reţele de centre de exce­len­ţă în furnizarea serviciilor de rea­bilitare şi integrare profesională pentru persoanele cu dizabilităţi, ca grup vulnerabil pe piaţa muncii” a fost moderată de directorul executiv al Fundaţiei Pentru Voi, Laila Onu, şi de directorul Direcţiei de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Timiş, Emilia Milutinovici.

La întâlnire au fost prezenţi atât formatori din cadrul proiectului de­rulat de Fundaţia Pentru Voi în parte­neriat cu Organizaţia Naţională a Per­soanelor cu Handicap din Româ­nia, cât şi psihologi, asistenţi sociali, mentori şi beneficiari direcţi ai pro­iectului, adică persoane cu diverse grade de dizabilitate intelectuală, dar care au avut cu acest prilej şansa de a dobândi o calificare.

Laila Onu a vorbit despre exis­tenţa unor bariere sociale de care persoanele cu diverse dizabilităţi se lovesc, menţionând că, în pofida dez­avantajului cu care acestea pornesc la drum, societatea are totuşi deschi­derea de a le oferi sprijin, care să le confere un anume grad de indepen­denţă.

Fundaţia Pentru Voi a înfiinţat în 1999, în premieră naţională, un ser­viciu de angajare asistată, care a dobândit recunoaştere ca model de bună practică la nivel naţional şi in­ternaţional. Cea mai mare reuşită a fost, spune Laila Onu, angajarea pe piaţa liberă a muncii şi în unităţi pro­tejate a peste 80 de adulţi cu dizabi­lităţi intelectuale. În plus, au fost în­drumate şi consiliate vocaţional alte peste 100 de persoane.

Laila Onu mai spune că, atunci când au căutat pe piaţa muncii din Româ­nia furnizori de formare profe­sională care să aibă competenţa de a susţine cursuri destinate persoanelor cu di­verse dizabilităţi, au constatat că există prea puţini furnizori de cursuri accesibilizate, în format uşor de în­ţeles, şi au fost nevoiţi să se acre­di­teze, pentru proiectele în curs, în ca­litatea de furnizor pentru această categorie de persoane. Reprezen­tanţii Fundaţiei Pentru Voi au derulat două cursuri destinate persoanelor de la Centrul de Recuperare şi Rea­bilitare Neuropsihiatrică Găvojdia, unul de calificare nivel I în ocupaţia de lucrător în cultura plantelor şi un altul de iniţiere-comunicare în limba oficială.

“Zeci de persoane cu dizabilităţi au în prezent un loc de muncă dato­rită programelor de suport oferite de Fundaţie, devenind astfel cât se poa­te de independente”, spune Emilia Milutinovici, directorul D.G.A.S.P.C. Timiş.

Beneficii imediate pentru cursanţi

Nu a fost vorba nici măcar o cli­pă despre nemulţumire, umilinţă sau resemnare la dezbaterea prilejuită de finalizarea programului de calificare profesională a persoanelor cu diza­bilităţi intelectuale.

Dimpotrivă, s-a vorbit despre speranţă, reuşită, puterea de a ges­tiona cu maximum de demnitate si­tuaţii de viaţă nefavorabile şi despre bucuriile mici ale vieţii, evaluate din perspectiva unor persoane care, potrivit precizărilor Lailei Onu, au căutat să compenseze prin muncă neajunsurile unei vieţi de zi cu zi. Şi au izbutit să îşi câştige o brumă de independenţă. “Nu a fost deloc uşor, pentru că, spre deosebire de ceea ce înţelegem de obicei prin cursuri, în cazul acesta am avut şi cursanţi ca­re, o parte dintre ei, nu ştiu să scrie sau să citească. Şi atunci, fiecare curs, a trebuit tradus într-un format cât mai accesibil, în imagini şi infor­maţii concrete, care să îi ajute pe cursanţii noştri să îşi dobândească deprinderile practice”, a precizat Lai­la Onu.

Aceasta mai spune că respec­tivele cursuri, pline de noţiuni practi­ce, au stârnit un entuziasm neaştep­tat în rândul cursanţilor. “Am primit multe telefoane de la părinţii cursan­ţilor care ne-au semnalat că aceştia învaţă cu mult entuziasm pentru examenele de final de curs. În plus, cursul acesta a mai fost deo­sebit prin ceva, în afară de modali­tatea de predare: prin aceea că a adus bene­ficii imediate, concrete, pentru cei implicaţi. Iar acestea s-au concreti­zat, pe de o parte, prin do­bândirea unor cunoştinţe şi deprin­deri practi­ce şi, pe de altă parte, prin aceea că fiecare cursant a primit pe durata cursului câte o indemnizaţie”, preci­zează Laila Onu.

“Va câştiga cel care pune mai mult suflet”

Vorbesc în cuvinte puţine, sunt emo­ţionaţi şi se mai poticnesc din când în când. Te frapează, însă, felul în care îşi descriu bucuria, la final de curs, când “ştim să deo­sebim orzul de ovăz şi de orzoaică”, după ce au plantat lavandă, arbuşti ornamentali, meri şi cireşi, ale căror fructe vor aştepta să le culeagă, “dar nu acum, ci peste vreo câţiva ani”, şi au învăţat cum se pregăteşte şi se fertilizează pământul. Te frapează, de asemenea, felul în care se raportează, cu nădejde şi curăţenie sufletească, la Dum­nezeu, căruia îi mulţumesc pentru bucuria lucrurilor însemnate din vieţile lor.

Se bucură de flori şi de televizorul sau de brânza topită pe care şi le-au cumpărat din banii lor. Şi spun, cu o seninătate vred­nică de a fi luată drept exemplu, că atâta vreme cât sunt sănătoşi şi au o meserie, nu le lipseşte nimic.    

Cosmin Daniel Nicolici, unul dintre cursanţi, de la C.R.R.N. Găvojdia, spune că a mai lucrat şi mai demult, a fost frizer, a lucrat şi la cules porumbul, dar acum are o meserie şi se bucură : “Mie îmi place şi să îngrijesc via, şi am învăţat să lucrez şi în grădină, şi la solar, şi am lucrat în livada cu meri de la noi”. Povesteşte fericit, dar şi uşor stânjenit, că, din banii de indemni­zaţie, şi-a cumpărat brânză topită, un tele­fon mobil, un pachet de ţigări şi suc şi spu­ne că, la viitorul concurs pe care îl vor organiza în primăvara anului viitor între centre, pentru desemnarea celei mai fru­moase grădini îngrijite de ei, absolvenţii acestui curs, “va câştiga echipa care va pune cel mai mult suflet”.

Luminiţa Căldăraş, de la Centrul “Îm­preună”, spune şi ea, emoţionată: “Poate că nu ştiu să mă exprim, dar ştiu multă prac­tică. Şi îi mulţumesc lui Dumnezeu că am tot ce îmi trebuie şi am foarte multe flori”. Despre aceasta, Laila Onu spune că este, începând din acest an, şi membră a Orga­nizaţiei Europene a Autoreprezentanţilor, adică a persoanelor cu dizabilităţi care vorbesc în nume propriu, dar şi a Comi­tetului de Femei al Forumului European al Persoanelor cu Dizabilităţi.

Inginerul agronom Ana Rusmir spune că nu a crezut vreodată că îi va mai folosi calificarea sa de bază, aceea de inginer agronom. E masterand în asistenţă socială şi este şef serviciu la Centrul Împreună. Şi-a dobândit atestat de lector pentru cursul de cultura plantelor adresat persoanelor cu dizabilităţi şi spune că a fost o provocare aceasta, “pentru că ştiţi, o parte dintre ei, pe lângă problemele specifice, nu ştiu să scrie sau să citească şi, atunci, e ca şi când ai primi un manual în limba chineză, şi tu, ca lector, trebuie să îl traduci, să îl accesi­bilizezi în limba română, pentru ca ei să poată înţelege şi învăţa. Şi am făcut foarte multă practică”.

Ana Rusmir insistă, la fel ca şi instruc­torul Gabriela Schera, de la C.R.R.N. Gă­vojdia, pe faptul că acest gen de cursuri sunt utile şi prin prisma terapiei ocupaţio­nale, pentru că “o dată că le furnizează o califi­care, ceea ce este important, după cum ştiţi, pentru o treaptă de salarizare supe­rioară, şi apoi îi scoate din rutina zilnică, ceea ce e iarăşi important, şi le conferă independenţă”.