Un studiu recent, care analizează maniera în care este asumat statutul de şomer de către cetăţenii din mai multe ţări europene, arată că, deşi beneficiază de cele mai reduse indemnizaţii de şomaj din Europa, românii şi bulgarii privesc cu mai multă resemnare această ameninţare decât cetăţenii din ţări cu economii stabile şi performante. Sociologul timişorean Alin Gavreliuc spune că pentru România rezultatele studiului nu sunt surprinzătoare, pentru că “societatea noastră este construită în jurul unor valori centrate pe atitudini de aşteptare”.

Indemnizaţiile de şomaj mari nu îi fac neapărat fericiţi pe angajaţii din ţările Europei Occidentale

Afectarea poziţiei sociale a indivi­dului şi consecinţele pe care le implică pierderea locului de muncă au făcut recent obiectul unui studiu realizat de o echipă de cercetători de la Universi­tatea din Edinburgh. Studiul şi-a pro­pus să elucideze şi în ce măsură acor­darea unor indemnizaţii de şomaj ridi­cate poate întreţine lenea, dar şi în ce măsură intrarea în şomaj poate deter­mina individul să dezvolte manifestări anxioase.  

Autorul studiului, dr. Jan Eich­horn, cercetător în cadrul Facultăţii de Ştiinţe Sociale şi Politice de la Uni­versitatea din Edinburgh, a insistat pe modul în care şomajul afectează per­cepţia individului asupra sinelui şi pe motivaţia pe care i-o oferă acordarea unui ajutor de şomaj mai mare. Con­cluzia a fost că la indivizii care provin din spaţii în care există un cult al mun­cii pronunţat, o valoare mare a ajuto­rului de şomaj nu anihilează spaima cauzată de spectrul şomajului.

Suedezii şi luxemburghezii afectaţi, românii şi bulgarii, resemnaţi

O altă concluzie arată că, în unele ţări în care valoarea ajutorului de şo­maj atinge cote generoase, cetăţenii ca­re îşi pierd locul de muncă sunt mult mai afectaţi de tristeţe decât cetăţenii din ţările europene în care valoarea aju­toarelor de şomaj este cea mai mică. Luxemburgul şi Suedia, de exemplu, se situează în primul sfert al clasamen­tu­lui atât în ce priveşte valoarea ajuto­ru­lui de şomaj, cât şi în ce priveşte va­loarea insatisfacţiei personale în rân­dul celor rămaşi fără un loc de muncă.

La polul opus al clasamentului, în coada acestuia, se situează România şi Bulgaria, ţări în care valoarea ajutoru­lui de şomaj este cea mai scăzută, dar în care persoanele care nu au un loc de muncă şi primesc ajutoare de la stat se declară cel mai puţin afectate de poziţionarea lor economică şi socială vulnerabilă şi de dependenţa lor faţă de veniturile acordate de către stat.

Oficial, în Timiş este o rată scăzută a şomajului

La finalul lunii octombrie, rata şomajului în Timiş a fost de 1,8% (2% în rândul femeilor şi 1,64% în rândul bărbaţilor). În ce priveşte numărul persoanelor rămase fără loc de mun­că, se înregistrau 6.149 de şo­meri, dintre care 3.088 erau femei. Dintre aceştia, 3.781 de persoane (1.969 de femei) beneficiau de acor­darea indemnizaţiei de şomaj.

Simona Potîng, de la Agenţia Judeţeană de Ocupare a Forţei de Muncă Timiş, spune că nivelul cel mai mic al indemnizaţiei de şomaj se acordă absolvenţilor şi este de 250 de lei. De acest ajutor beneficiază absolvenţii unor forme de învăţă­mânt care nu şi-au găsit imediat după finalizarea studiilor un loc de muncă şi care au dreptul să pri­mească indemnizaţie de şomaj fixă pentru şase luni. Pentru persoanele aflate în evidenţă ca având un sta­giu de cotizare de cel puţin un an, ajutorul de şomaj este de 500 de lei.

Simona Potîng mai spune că, lunar, A.J.O.F.M. Timiş înregistrează un număr destul de mare de intrări şi de ieşiri, ceea ce înseamnă că mulţi dintre şomerii luaţi în evidenţă îşi găsesc, prin intermediul agenţiei, un loc de muncă. Şomerii au dreptul să refuze locurile de muncă oferite de A.J.O.F.M., însă dacă se înregis­trează mai multe refuzuri succesive, motivate inconsistent, se poate ajunge la situaţia sistării acordării ajutorului de şomaj.

Sociolog Alin Gavreliuc: “La noi predomină fatalismul, asistenţialismul şi dezangajarea faţă de problematica socială”

L-am întrebat pe sociologul timi­şorean Alin Gavreliuc (foto), prof. univ. dr. la Facultatea de Sociologie şi Psiho­logie a Universităţii de Vest Ti­mişoara, cum poate şomajul să in­flu­enţeze percepţia despre sine a româ­nilor şi cum poate această afectare a poziţiei sociale să lezeze stima de sine? Acesta spune că pentru România re­zultatele studiului nu sunt surprinză­toare, pen­tru că “societatea noastră es­te con­struită în jurul unor valori cen­trate pe atitudini de aşteptare”. În plus, la noi, atitudinile predominante sunt “fata­lismul, asistenţialismul şi un anu­me grad de dezangajare faţă de pro­blema­tica socială. Toate acestea, în opoziţie cu valorile la care se rapor­tea­ză cetă­ţenii din statele Europei Occi­dentale, care se axează pe dezvoltare, pe culti­varea valorii angajării publice şi pe as­censiunile meritocratice”.

În contexte sociale care valo­ri­zează meritocraţia, apreciază Alin Ga­vreliuc, şomajul e perceput ca o pe­rioadă biografică apăsătoare şi ca o ex­cludere temporară din jocul social. Nu aceeaşi este situaţia în cazul societăţii româneşti, unde ascensiunea, nici mă­car cea profesională, nu se produce aşa cum ar fi firesc, ci este dependentă, în percepţia majorităţii, de factori con­junc­turali ce ţin de a te plasa atunci când trebuie, acolo unde trebuie şi lângă cine trebuie.

Alin Gavreliuc mai spune că, din punct de vedere sociologic, în funcţie de valorile sociale dominante, se poate distinge între societăţi centrate pe dez­voltare şi societăţi centrate pe valorile de supravieţuire. Distincţie care poate avea rădăcini culturale, întrucât “se axează pe perpetuarea unor modele culturale adânc înrădăcinate în men­talul colectiv ca urmare a unor secole de dependenţe de tot felul, de la cele politice, până la cele economice”.

Este însă şi un efect al conjunc­turii prezente, care ordonează jocul social, apreciază prof. univ. Gavreliuc, care este de părere că românii şi-au pierdut de mult încrederea că institu­ţiile statului vor lucra în favoarea lor, fapt care determină la nivelul maselor o alterare a percepţiei unor meca­nisme sociale valabile în spaţiile Eu­ropei Occidentale, caracterizate de stabilitate economică şi socială.

Referitor la comportamentul re­sem­nat al românilor confruntaţi cu problema, în condiţiile în care ajutorul de şomaj este printre cele mai mici din Europa, Alin Gavreliuc spune că “avem de-a face mai degrabă cu ceea ce s-ar putea chema o lipsă de anxietate apa­rentă a autistului”. Şi că aceasta este consecinţa unui cumul de frustrări, ne­împliniri şi ratări, care au determinat în timp o prăbuşire a standardelor eva­luative: “Atunci când, pe termen lung, impactul intervenţiei tale sociale este foarte modest, şi expansivitatea ta pu­blică se atenuează”. Acesta mai spune că românii trăiesc de mai bine de 20 de ani experienţa tatonării capătului pră­pastiei, fapt care „nu a făcut decât să adâncească un anume gen de raporta­re, resemnată şi fatalistă, care suplineşte precaritatea, mizeria şi sărăcia”.

L-am mai întrebat dacă menţinerea populaţiei, pe termen lung, într-o for­mă de sărăcie şi cultivarea modelului statului asistenţial poate sluji în vreun fel intereselor manipulatorii ale clasei politice. „Întotdeauna societăţile men­ţinute în ignoranţă şi sărăcie au fost mai lesne de manipulat”, mai spune sociologul.