Munca în folosul comunităţii, încă în ceaţă, la Timişoara

Mai mulţi consilieri susţin că au cerut clarificări legate de aceste activităţi prestate în oraş, fără să primească vreun răspuns

Munca in folosul comunitatiiPrestată de cei care au amenzi neplătite, dar şi de cei care beneficiază de ajutoare sociale, munca în folosul comunităţii poate fi un sprijin real pentru administraţia unui oraş, mai ales în cazul în care, la fel ca la Timişoara, are suprafeţe mari de spaţii verzi care trebuie întreţinute, precum şi şantiere în lucru. Totuşi, conform unor consilieri locali, munca în folosul comunităţii sau, mai bine zis, valoarea acestor prestaţii nu ar fi contabilizată foarte bine la nivelul Municipalităţii timişorene. O clarificare în acest sens, cerută anul trecut, a rămas fără răspuns din partea Primăriei.

 

Beneficiarii de ajutor social, repartizaţi la Pieţe şi Horticultura

Primăria Timişoara a publicat, zilele trecute, un proiect de hotărâre menit să stabilească planul de lucrări de interes local pentru repartizarea o­re­lor de muncă prestate de beneficiarii de ajutor social din oraş, pentru anul 2014. Cele două societăţi care îi vor pune la muncă în acest an pe benefi­ciarii de ajutor social apţi de muncă sunt S.C. Horticultura S.A. şi S.C. Pieţe S.A., prin Direcţia de Asistenţă Socială Comunitară Timişoara.

Conform prevederilor legii, una din­tre persoanele majore apte de muncă din familia beneficiară de ajutor social are obligaţia de a presta lunar, la soli­ci­tarea primarului, acţiuni sau lucrări de interes local, fără a putea depăşi regi­mul normal de lucru şi cu respectarea nor­melor de securitate şi igienă a muncii.

Şi tot conform prevederilor legale, Primăriile au obligaţia să întocmească un plan de acţiuni sau de lucrări de in­teres  local pentru repartizarea orelor de muncă, să ţină evidenţa efectuării acestor ore şi să asigure instructajul privind normele de tehnică a securi­tăţii muncii pentru toate persoanele ca­re prestează acţiuni ori lucrări de interes local.

Pentru acest an, beneficiarii de aju­tor social vor presta, pentru Horti­cul­tura, activităţi de curăţare a parcu­rilor, iar pentru Pieţe S.A., lucrări de curăţenie în pieţe. “Să ştiţi că oamenii vin la muncă. Nu am avut în ultima perioadă cazuri în care să de­pistăm că se sustrag efectuării acestor activităţi, cu scutiri medicale eliberate nejustifi­cat. În general, îi folosim pen­tru cură­ţenie”, afirmă Victor Ştefan, directo­rul S.C. Pieţe S.A.

Totuşi, raportat la numărul total de beneficiari, numărul de prestatori rămâne redus. La mijlocul anului trecut, din 171 de cazuri din Timişoara, beneficiare de ajutor social, doar 31 de persoane efectuau muncă în folosul comunităţii.

O situaţie neclarificată

Însă, pe lângă beneficiarii de aju­tor social, munca în folosul comunităţii este văzută ca o soluţie pentru contra­venienţi – prostituate, boschetari, scan­dalagii –, care adună teancuri de amenzi pe care, însă, nu le plătesc nici­odată. După entuziasmul iniţial legat de implementarea acestei metode, mulţi dintre susţinătorii ideii au recunoscut că lucrurile nu sunt aşa de simple cum par la prima vedere. Conform unor reprezentanţi din Consiliul Local, fără o reglementare strictă, Primăria s-ar putea trezi în situaţia de a plăti facturi eliberate pentru serviciile prestate de cei condamnaţi la muncă în folosul comunităţii.

Anul trecut, discutarea în Consi­liul Local a unui proiect de hotărâre ce viza domeniile serviciilor publice şi locurile în care contravenienţii vor pres­ta activităţi în folosul comunităţii a dus la controverse legate de scăpările prevederilor care reglementează aces­te activităţi. Astfel, au existat consilieri care s-au întrebat dacă în momentul în care cineva prestează munca în folosul comunităţii, la curăţenie sau amena­ja­re de spaţii verzi, serviciile prestate sunt trecute separat în factura care vine către Primărie de la societăţile ca­re se ocupă de curăţenie sau amenaja­re de spaţii verzi. “De unde ştim valoa­rea muncii prestate de respectivii? De exemplu, măturarea străzii costă 1,8 lei pe metrul pătrat. Dacă aceste ope­raţiuni se fac de către contravenienţi, în mod normal ar trebui să nu fie fac­turate către Primărie, iar dacă se fac­turează, ar trebui facturate separat”, susţineau respectivii consilieri. Cu alte cuvinte, aleşii locali au arătat că, fără o reglementare clară, Primăria s-ar putea trezi în situaţia de a fi obligată să plătească servicii de care are dreptul să beneficieze gratuit, adică serviciile prestate de către cei obligaţi la muncă în folosul comunităţii.

Simion Mosiu“Trebuie să se vadă dacă Primăria nu plăteşte în unele cazuri aceste servicii de care ar trebui să beneficieze gratuit, după cum ar trebui verificat dacă aceste activităţi nu se fac numai pe hârtie, pentru că, dacă ar fi aşa, în cazul celor care beneficiază de ajutor social ar fi vorba despre primire de foloase necuvenite.”

Consilier P.D.L. Simion Moşiu

Reprezentanţii Direcţiei de Mediu, interpelaţi pe această temă, au preci­zat că se fac grupuri, iar grupurile ca­re prestează această activitate nu se re­găsesc în devizul de lucrări prestate de societatea comercială. “În deviz es­te zero la valoare. Apare ca şi activita­te prestată cu valoare zero pentru că tre­buie să se regăsească obiectivul re­alizat prin munca prestată”, precizează aceştia.

Nu foarte convins de aceste expli­caţii, consilierul local P.D.-L. Simion Moşiu solicita anul trecut Primăriei o situaţie detaliată, pentru a vedea dacă, într-adevăr, nu se plătesc serviciile pre­state de către cei obligaţi la muncă în folosul comunităţii. Acesta preciza că mai are dubii legate de activităţile presta­te pentru Timişoara, pe spaţiul public, de către diverse O.N.G.-uri care fac mun­că voluntară, şi că nu are nici în acest caz certitudinea că serviciile respec­tive nu sunt facturate nemeritat de vreo societate şi plătite de Municipalitate.

Deşi a trecut aproape un an de la momentul acestei solicitări, datele cerute nu au fost prezentate nici în prezent de către Primărie. “Nu am pri­mit acele informaţii solicitate. Trebuie să se vadă dacă Primăria nu plăteşte în unele cazuri aceste servicii de care ar trebui să beneficieze gratuit, după cum ar trebui verificat dacă aceste activi­tăţi nu se fac numai pe hârtie, pentru că, dacă ar fi aşa, în cazul celor care be­neficiază de ajutor social ar fi vorba despre primire de foloase necuvenite. Este adevărat că, pe partea de curăţe­nie, Primăria lucrează mult cu deţinuţi de la Penitenciarul Timişoara, pentru că au şi preţuri bune. Însă ar trebui, pe cât se poate, implicaţi cei cu muncă în folosul comunităţii în aceste activităţi, pentru că aceştia nu trebuie plătiţi de­loc. Avem atâtea spaţii verzi care tre­buie curăţate şi atâtea şantiere des­chise în oraş. Ar fi putut să fie folosiţi cei cu muncă în folosul comunităţii inclusiv la şantierul de pe Michelan­gelo. Eu aştept în continuare acele da­te de la Primărie şi cred că se impune o evidenţă mai clară a acestor activi­tăţi”, spune Simion Moşiu.

O alternativă de recuperare a amenzilor “fără speranţă”

Masina Politie Locala TimisoaraPână în urmă cu doi ani, munca în folosul comunităţii era privită ca un soi de curiozitate pe plan local, deşi Timi­şoara nu duce lipsă de colecţionari de amenzi care nu le plătesc vreodată, pentru că, neavând niciun bun pe nu­mele lor, ştiu că nu pot fi executaţi silit.

Recent, Biroul Juridic din cadrul Poliţiei Locale Timişoara a precizat că, în ultimul an, au fost formulate 100 de cereri, în tot atâtea dosare, pentru în­locuirea sancţiunii amenzii contraven­ţio­nale cu prestarea unei activităţi în fo­losul comunităţii. Cele mai multe ca­zuri sunt legate de sancţiuni neplătite pentru contravenţii precum cerşetorie, atragerea de persoane pentru a între­ţine relaţii sexuale contra unor sume de bani, consum de alcool pe domeniul public, depozitarea de deşeuri pe do­meniul public şi pe spaţiul verde ori că­lătoria fără bilet pe mijloacele de trans­port în comun.

Există însă o mare problemă, ră­masă nereglementată, asupra căreia a atras atenţia Poliţia Locală. Astfel, din­tre cei obligaţi la muncă în folosul co­munităţii pentru amenzi neplătite, pu­ţini au domiciliul în Timişoara. Cei ca­re sunt din alte localităţi ale ţării tre­buie să presteze muncă în folosul co­munităţii pentru Primăriile din locali­tăţile de domiciliu. Adică, rămâne la la­titudinea Primăriilor din localităţile de domiciliu ale contravenienţilor dacă aplică sau nu obligarea acestora la mun­că în folosul comunităţii. Între timp, însă, aceştia pot continua să comită contravenţii la Timişoara, Municipali­tatea locală neavând pârghii legale în cazul lor.

Tocmai de aceea, reprezentanţii Poliţiei Locale Timişoara s-au întâlnit de mai multe ori cu directorii regiilor şi societăţilor din subordinea Consiliului Local pentru a discuta despre pro­mo­varea unui regulament mai clar privind prestarea muncii în folosul comuni­tăţii. Autorităţile locale spun că vor căuta soluţiile cele mai bune pentru a-i determina pe cei care nu-şi plătesc a­menzile să presteze activităţi în folosul comunităţii.

Acest neajuns legat de regle­men­tarea legală – un contravenient nu fa­ce muncă în folosul comunităţii în lo­calitatea în care încalcă legea, ci în cea de domiciliu –, nu este singurul. În dezbaterile organizate la Primărie pe această temă s-a mai menţionat o ciu­dăţenie legislativă: măsura coercitivă împotriva unei persoane care e con­damnată la muncă în folosul comuni­tăţii şi nu vrea să o facă constă în în­tocmirea unui raport de către inspec­torul de la probaţiune şi persoana autorizată a autorităţii locale. Referatul se trimite la Judecătorie şi atunci i se aplică pedeapsa iniţială, adică numărul de zile de condamnare primite. Or, la partea de contravenţie, pedeapsa ini­ţială e amenda. Deci, dacă nu primeşte amendă, e condamnat la muncă în fo­losul comunităţii, iar dacă nu face a­ceastă muncă, i se din nou la amendă, ceea ce e o aberaţie.

Cu toate că aceste chestiuni, pu­se pe tapet încă de anul trecut, nu s-au lămurit, Primăria intenţionează să crească numărul prestatorilor de muncă în folosul comunităţii.

Astfel, grafferii, cei care pictează faţadele clădirilor din Timişoara, ar putea fi obligaţi să presteze muncă în folosul comunităţii. Această propunere a venit din partea unor consilieri locali care nu cred că amendarea proprie­ta­rilor imobilelor mâzgălite cu graffitti, su­gerată de Primărie, este o soluţie pentru rezolvarea acestei probleme.

Print Friendly, PDF & Email