Prestată de cei care au amenzi neplătite, dar şi de cei care beneficiază de ajutoare sociale, munca în folosul comunităţii poate fi un sprijin real pentru administraţia unui oraş, mai ales în cazul în care, la fel ca la Timişoara, are suprafeţe mari de spaţii verzi care trebuie întreţinute, precum şi şantiere în lucru. Totuşi, conform unor consilieri locali, munca în folosul comunităţii sau, mai bine zis, valoarea acestor prestaţii nu ar fi contabilizată foarte bine la nivelul Municipalităţii timişorene. O clarificare în acest sens, cerută anul trecut, a rămas fără răspuns din partea Primăriei.
Beneficiarii de ajutor social, repartizaţi la Pieţe şi Horticultura
Primăria Timişoara a publicat, zilele trecute, un proiect de hotărâre menit să stabilească planul de lucrări de interes local pentru repartizarea orelor de muncă prestate de beneficiarii de ajutor social din oraş, pentru anul 2014. Cele două societăţi care îi vor pune la muncă în acest an pe beneficiarii de ajutor social apţi de muncă sunt S.C. Horticultura S.A. şi S.C. Pieţe S.A., prin Direcţia de Asistenţă Socială Comunitară Timişoara.
Conform prevederilor legii, una dintre persoanele majore apte de muncă din familia beneficiară de ajutor social are obligaţia de a presta lunar, la solicitarea primarului, acţiuni sau lucrări de interes local, fără a putea depăşi regimul normal de lucru şi cu respectarea normelor de securitate şi igienă a muncii.
Şi tot conform prevederilor legale, Primăriile au obligaţia să întocmească un plan de acţiuni sau de lucrări de interes local pentru repartizarea orelor de muncă, să ţină evidenţa efectuării acestor ore şi să asigure instructajul privind normele de tehnică a securităţii muncii pentru toate persoanele care prestează acţiuni ori lucrări de interes local.
Pentru acest an, beneficiarii de ajutor social vor presta, pentru Horticultura, activităţi de curăţare a parcurilor, iar pentru Pieţe S.A., lucrări de curăţenie în pieţe. “Să ştiţi că oamenii vin la muncă. Nu am avut în ultima perioadă cazuri în care să depistăm că se sustrag efectuării acestor activităţi, cu scutiri medicale eliberate nejustificat. În general, îi folosim pentru curăţenie”, afirmă Victor Ştefan, directorul S.C. Pieţe S.A.
Totuşi, raportat la numărul total de beneficiari, numărul de prestatori rămâne redus. La mijlocul anului trecut, din 171 de cazuri din Timişoara, beneficiare de ajutor social, doar 31 de persoane efectuau muncă în folosul comunităţii.
O situaţie neclarificată
Însă, pe lângă beneficiarii de ajutor social, munca în folosul comunităţii este văzută ca o soluţie pentru contravenienţi – prostituate, boschetari, scandalagii –, care adună teancuri de amenzi pe care, însă, nu le plătesc niciodată. După entuziasmul iniţial legat de implementarea acestei metode, mulţi dintre susţinătorii ideii au recunoscut că lucrurile nu sunt aşa de simple cum par la prima vedere. Conform unor reprezentanţi din Consiliul Local, fără o reglementare strictă, Primăria s-ar putea trezi în situaţia de a plăti facturi eliberate pentru serviciile prestate de cei condamnaţi la muncă în folosul comunităţii.
Anul trecut, discutarea în Consiliul Local a unui proiect de hotărâre ce viza domeniile serviciilor publice şi locurile în care contravenienţii vor presta activităţi în folosul comunităţii a dus la controverse legate de scăpările prevederilor care reglementează aceste activităţi. Astfel, au existat consilieri care s-au întrebat dacă în momentul în care cineva prestează munca în folosul comunităţii, la curăţenie sau amenajare de spaţii verzi, serviciile prestate sunt trecute separat în factura care vine către Primărie de la societăţile care se ocupă de curăţenie sau amenajare de spaţii verzi. “De unde ştim valoarea muncii prestate de respectivii? De exemplu, măturarea străzii costă 1,8 lei pe metrul pătrat. Dacă aceste operaţiuni se fac de către contravenienţi, în mod normal ar trebui să nu fie facturate către Primărie, iar dacă se facturează, ar trebui facturate separat”, susţineau respectivii consilieri. Cu alte cuvinte, aleşii locali au arătat că, fără o reglementare clară, Primăria s-ar putea trezi în situaţia de a fi obligată să plătească servicii de care are dreptul să beneficieze gratuit, adică serviciile prestate de către cei obligaţi la muncă în folosul comunităţii.
“Trebuie să se vadă dacă Primăria nu plăteşte în unele cazuri aceste servicii de care ar trebui să beneficieze gratuit, după cum ar trebui verificat dacă aceste activităţi nu se fac numai pe hârtie, pentru că, dacă ar fi aşa, în cazul celor care beneficiază de ajutor social ar fi vorba despre primire de foloase necuvenite.”
Consilier P.D.L. Simion Moşiu
Reprezentanţii Direcţiei de Mediu, interpelaţi pe această temă, au precizat că se fac grupuri, iar grupurile care prestează această activitate nu se regăsesc în devizul de lucrări prestate de societatea comercială. “În deviz este zero la valoare. Apare ca şi activitate prestată cu valoare zero pentru că trebuie să se regăsească obiectivul realizat prin munca prestată”, precizează aceştia.
Nu foarte convins de aceste explicaţii, consilierul local P.D.-L. Simion Moşiu solicita anul trecut Primăriei o situaţie detaliată, pentru a vedea dacă, într-adevăr, nu se plătesc serviciile prestate de către cei obligaţi la muncă în folosul comunităţii. Acesta preciza că mai are dubii legate de activităţile prestate pentru Timişoara, pe spaţiul public, de către diverse O.N.G.-uri care fac muncă voluntară, şi că nu are nici în acest caz certitudinea că serviciile respective nu sunt facturate nemeritat de vreo societate şi plătite de Municipalitate.
Deşi a trecut aproape un an de la momentul acestei solicitări, datele cerute nu au fost prezentate nici în prezent de către Primărie. “Nu am primit acele informaţii solicitate. Trebuie să se vadă dacă Primăria nu plăteşte în unele cazuri aceste servicii de care ar trebui să beneficieze gratuit, după cum ar trebui verificat dacă aceste activităţi nu se fac numai pe hârtie, pentru că, dacă ar fi aşa, în cazul celor care beneficiază de ajutor social ar fi vorba despre primire de foloase necuvenite. Este adevărat că, pe partea de curăţenie, Primăria lucrează mult cu deţinuţi de la Penitenciarul Timişoara, pentru că au şi preţuri bune. Însă ar trebui, pe cât se poate, implicaţi cei cu muncă în folosul comunităţii în aceste activităţi, pentru că aceştia nu trebuie plătiţi deloc. Avem atâtea spaţii verzi care trebuie curăţate şi atâtea şantiere deschise în oraş. Ar fi putut să fie folosiţi cei cu muncă în folosul comunităţii inclusiv la şantierul de pe Michelangelo. Eu aştept în continuare acele date de la Primărie şi cred că se impune o evidenţă mai clară a acestor activităţi”, spune Simion Moşiu.
O alternativă de recuperare a amenzilor “fără speranţă”
Până în urmă cu doi ani, munca în folosul comunităţii era privită ca un soi de curiozitate pe plan local, deşi Timişoara nu duce lipsă de colecţionari de amenzi care nu le plătesc vreodată, pentru că, neavând niciun bun pe numele lor, ştiu că nu pot fi executaţi silit.
Recent, Biroul Juridic din cadrul Poliţiei Locale Timişoara a precizat că, în ultimul an, au fost formulate 100 de cereri, în tot atâtea dosare, pentru înlocuirea sancţiunii amenzii contravenţionale cu prestarea unei activităţi în folosul comunităţii. Cele mai multe cazuri sunt legate de sancţiuni neplătite pentru contravenţii precum cerşetorie, atragerea de persoane pentru a întreţine relaţii sexuale contra unor sume de bani, consum de alcool pe domeniul public, depozitarea de deşeuri pe domeniul public şi pe spaţiul verde ori călătoria fără bilet pe mijloacele de transport în comun.
Există însă o mare problemă, rămasă nereglementată, asupra căreia a atras atenţia Poliţia Locală. Astfel, dintre cei obligaţi la muncă în folosul comunităţii pentru amenzi neplătite, puţini au domiciliul în Timişoara. Cei care sunt din alte localităţi ale ţării trebuie să presteze muncă în folosul comunităţii pentru Primăriile din localităţile de domiciliu. Adică, rămâne la latitudinea Primăriilor din localităţile de domiciliu ale contravenienţilor dacă aplică sau nu obligarea acestora la muncă în folosul comunităţii. Între timp, însă, aceştia pot continua să comită contravenţii la Timişoara, Municipalitatea locală neavând pârghii legale în cazul lor.
Tocmai de aceea, reprezentanţii Poliţiei Locale Timişoara s-au întâlnit de mai multe ori cu directorii regiilor şi societăţilor din subordinea Consiliului Local pentru a discuta despre promovarea unui regulament mai clar privind prestarea muncii în folosul comunităţii. Autorităţile locale spun că vor căuta soluţiile cele mai bune pentru a-i determina pe cei care nu-şi plătesc amenzile să presteze activităţi în folosul comunităţii.
Acest neajuns legat de reglementarea legală – un contravenient nu face muncă în folosul comunităţii în localitatea în care încalcă legea, ci în cea de domiciliu –, nu este singurul. În dezbaterile organizate la Primărie pe această temă s-a mai menţionat o ciudăţenie legislativă: măsura coercitivă împotriva unei persoane care e condamnată la muncă în folosul comunităţii şi nu vrea să o facă constă în întocmirea unui raport de către inspectorul de la probaţiune şi persoana autorizată a autorităţii locale. Referatul se trimite la Judecătorie şi atunci i se aplică pedeapsa iniţială, adică numărul de zile de condamnare primite. Or, la partea de contravenţie, pedeapsa iniţială e amenda. Deci, dacă nu primeşte amendă, e condamnat la muncă în folosul comunităţii, iar dacă nu face această muncă, i se din nou la amendă, ceea ce e o aberaţie.
Cu toate că aceste chestiuni, puse pe tapet încă de anul trecut, nu s-au lămurit, Primăria intenţionează să crească numărul prestatorilor de muncă în folosul comunităţii.
Astfel, grafferii, cei care pictează faţadele clădirilor din Timişoara, ar putea fi obligaţi să presteze muncă în folosul comunităţii. Această propunere a venit din partea unor consilieri locali care nu cred că amendarea proprietarilor imobilelor mâzgălite cu graffitti, sugerată de Primărie, este o soluţie pentru rezolvarea acestei probleme.
Ultimele comentarii