În urmă cu un an, în urma unui audit, la Agenţia Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor s-au descoperit nereguli grave în modul de repartizare a dosarelor de despăgubire, constatându-se, totodată, că sunt peste 40.000 de dosare în aşteptare. Printre dosarele cu probleme se numărau peste 1.000 din Timiş. Deşi, atunci, Executivul promitea o descâlcire a neclarităţilor legate de retrocedări, lucrurile nu s-au lămurit nici în prezent.

Niciun fel de date legate de controalele A.N.R.P. în Timiş în 2012 şi 2013

În iulie 2012 se finaliza cu greu un audit la nivelul Agen­ţiei Naţionale pentru Restitui­rea Proprietăţilor, concluziile verificărilor fiind, după cum se putea anticipa, surprinzătoare. Un exemplu edificator îl re­prezenta ierarhizarea dosare­lor în funcţie de urgenţele me­dicale ale proprietarilor, printre diagnosticele invocate şi ac­ceptate pentru urgentarea pro­cesării dosarelor numărându-se infecţie urinară, tahicardie, fap­tul de a fi fost fumător şi con­sumator de etanol.

Conform auditului, în 80% dintre dosarele constituite în baza Legii Fondului Funciar, reprezentând titlurile de despă­gubire, nu au fost ataşate certi­ficatele care să ateste cali­ta­tea de moştenitor. Totodată, s-a constatat că, în unele cazuri, onorariile avocaţilor ajungeau să fie mai mari decât valoarea despăgubirilor.

Tot atunci fost identificate aproape 40.000 de dosare ne­re­zolvate care au fost înregis­trate în perioada 2005 – 2011. Din aceste dosare, peste 1.000 de dosare sunt din Timiş – une­le în stadiu de aşteptare fără să fi fost repartizate consilierilor, iar altele erau în lucru, fără a fi fost încă analizate. Aceste do­sare erau gestionate de Servi­ciul de Contencios al A.N.R.P., al cărui şef, releva acelaşi raport de audit, nu avea studii juridice, ci de psihologie. 

Numărului mare de dosare care sunt în aşteptare la A.N.­R.P. i se adaugă, anual, noi şi noi cazuri. Anul trecut, Prefec­tura Timiş a preluat din judeţ 71 dosare cu propuneri de măsuri reparatorii în echivalent, prin emiterea dispoziţiilor primari­lor. Dintre acestea, 100 de do­sare, depuse în  2011şi 2012, au fost predate Autorităţii Naţio­nale pentru Restituirea Pro­prie­tăţilor, iar 45 sunt în curs de verificare, urmând a fi trans­­mise A.N.R.P.

Pe lângă faptul că, rapor­tat strict la Timiş, A.N.R.P. nu a dovedit că poate gestiona efi­cient şi rapid situaţia dosarelor cu vechime, o altă ramură de lu­cru a Agenţiei – cea legată de control – a avut, de aseme­nea, destule carenţe raportate la nivel local. Astfel, deşi în Ti­miş sunt extrem de multe pro­bleme legate de retrocedări şi restituiri, pe site-ul A.N.R.P., cu situaţia controalelor efectuate în teritoriu nu doar pe acest an, ci şi pe anul trecut lipsesc cu desăvârşire date legate de realizarea unor controale în Ti­miş. Cele mai “proaspete” date sunt din 2011, când, de aseme­nea, pe aplicarea Legii 10/2001, A.N.R.P. nu a făcut nici măcar un control în judeţ. La fel, pe restituirile de fond funciar, în 2011, deşi au controlat 26 de co­misii locale şi judeţene de apli­care a legislaţiei în dome­niului fondului funciar, inspec­torii A.N.R.P. nu au ajuns în Timiş.

Datele mai complete se regăsesc pe site-ul A.N.R.P. pentru anul 2010, când, în ceea ce priveşte aplicarea Legii 10/2001, pe lângă Primăriile Sân­nicolau Mare şi Gottlob, repre­zentanţii A.N.R.P. au făcut un control la Primăria Timişoara. În urma acestuia, conducerea de atunci a Primăriei a fost amendată, iar la începutul anu­lui trecut Serviciul Juridic al Municipalităţii anunţa ca pe o mare victorie faptul că a reuşit să anuleze această amendă: Un alt litigiu important având ca obiect anularea proceselor-ver­bale de contravenţie a fost şi cel formulat de Primărie împo­triva unui proces-verbal prin a fost dispusă sancţionarea pri­marului cu amendă în cuantum de 5.000 de lei. Municipalitatea a cerut anularea procesului-verbal, motivând că ar fi ilegal întocmit, şi exonerarea de la plata amenzii. Judecătoria Timi­şoara, ca pri­ma instanţă, a ad­mis plângerea formulată şi, în consecinţă, a exonerat prima­rul de la plata amenzii.

Între timp, situaţia s-a schimbat, Serviciul Juridic al Primăriei timişorene menţio­nând recent că A.N.R.P. a for­mulat recurs împotriva aceleia sentinţe, pronunţate în decem­brie 2011, iar Tribunalul Timiş a admis recursul şi a modificat sentinţa recurată, în sensul ad­miterii în parte a plângerii con­travenţionale.

Este clar însă cam ce efect mai are acum sancţiunea respec­tivă, dacă nu va fi din nou ataca­tă şi cam care sunt şansele de aplicare, ţinând cont că fost e­chipă de conducere a Primăriei a fost înlocuită de peste un an.

370 de procese doar la Prefectură 

Disfuncţionalităţile surve­nite la nivelul A.N.R.M.A.P. au, nu o dată, efecte negative la ni­ve­lul instituţiilor locale de re­sort, care sunt primele date în ju­decată de proprietarii nemulţu­miţi. De exemplu, Prefectura Timiş, prin Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, este implicată în aproximativ 370 de cauze aflate pe rolul instan­ţelor pentru restituiri de tere­nuri. Cum este de aşteptat, cele mai multe procese, peste 160, vizează punerea în posesie şi eli­berarea titlurilor de proprietate pe seama persoanelor validate. Acestora li se adaugă acţiunile formulate de cetăţeni străini împotriva hotărârilor Comisiei judeţene de respingere a cererii acestora de reconstituire a drep­tului de proprietate. În multe cazuri este vorba despre moşte­nitori mai mult sau mai puţini autentici ai unor persoane care au deţinut mari suprafeţe de pământ în Timiş.

Nici la Primăria Timişoara lucrurile nu stau mai bine. Din cele 9.051 de procese cu care Municipalitatea încheia anul tre­cut, o bună parte erau cele lega­te de restituiri şi retrocedări. Doar pe Legea 10/ 2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioa­da 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, Primăria are aproximativ 335 de procese. Acest număr ma­re de procese e cauzat şi de deficienţele la nivelul comisiilor locale de aplicare a legislaţiei din domeniul fondului funciar. Sunt Primării care continuă să se ghideze în acţiunile legate de retrocedări după propriile reguli.

Un exemplu edificator este cel al solicitărilor de retroceda­re făcute în temeiul Legii 10/ 2001. În acest caz, dispoziţiile emise de către Primării, conţi­nând propuneri de măsuri repa­ra­torii, se centralizează la Pre­fectură. Pe ultimii doi ani, din 100 de dosare transmise Secre­tariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor şi asupra cărora s-a exercitat controlul de legalitate, în peste 50 de cazuri (adică jumătate) dosarele au trebuit rambursate Primăriilor, pe motiv că nu respectau legislaţia în vigoare.

În multe dintre aceste pro­cese generate de retrocedări, de foarte multe ori pierdute de instituţii, în virtutea necesităţii respectării legilor proprietăţii, unităţile administrative sunt obli­gate şi la plata de cheltuieli de ju­decată, care sunt decontate de la buget, din banii contribuabili­lor. Multe din aceste procese sunt generate de întârzierile foar­te mari cu care se acordă despăgu­biri sau se fac puneri în posesie.

Fără soluţii pentru criza terenurilor

Multe din aceste litigii nu par să aibă vreo şansă de a fi soluţionate ra­pid, întrucât autorităţile judeţene în­sărcinate cu despăgubirea proprietari­lor de terenuri deposedaţi abuziv în perioada comunistă continuă să se con­frunte cu o criză acută de teren pentru punerea în posesie a timişenilor care au sentinţe definitive şi irevocabile în acest sens.

Comisia judeţeană pentru stabili­rea dreptului de proprietate asupra te­renurilor are nevoie de mii de hectare pentru a pune în aplicare toate hotărâ­rile definitive şi irevocabile de punere în posesie. Numai în Timişoara şi în zo­nele limitrofe este nevoie de aproxima­tiv o mie de hectare de teren, şi încă sunt înregistrate cereri de retrocedare.

Deşi sute de mii de titluri de pro­prie­tate au fost semnate de Prefectura Timiş de la înfiinţarea acesteia, în 1992, şi pâ­nă acum, totalizând 520.000 de hectare care au ajuns la foştii pro­prietari, revo­luţionari sau veterani de război, încă se înregistrează cereri de retrocedare, ce­reri pe care instituţia nu le poate onora.

În prezent, cea mai gravă proble­mă se înregistrează în comuna Sara­va­le, unde locuitorii cer retrocedarea a 3.000 de hectare, însă localitatea are disponi­bile doar 600 de hectare de te­ren. Nu e însă decât un exemplu dintr-un lung şir.

Fostul subprefect de Timiş, Ma­rossy Zoltan (foto), spune că Timişoa­ra este campioană la acest deficit de terenuri, dar că probleme mari sunt şi în localităţile din jurul municipiului, unde şi preţurile terenurilor au fost mai mari înainte de criză. “Nu este niciun secret că, în general, în Timişoara şi în jurul Timişoarei, în comunele limitrofe sunt cele mai mari probleme legate de retrocedări, pentru că nu se mai gă­sesc suprafeţele necesare punerii în po­sesie. Pe lângă Giroc, Ghiroda, Dum­brăviţa probleme mari legate de retro­cedări mai sunt însă şi la Lovrin sau Periam”, spune Marossy Zoltan.

Cum ultimele rezerve de teren ale Statului sunt necesare pentru multi­plele proiecte de infrastructură care sunt planificate în judeţ, de la tron­soane de autostradă până la centre intermeodale de transport sau parcuri industriale ori fotovoltaice, criza de terenuri şi miile de procese aferente nu dau semne că s-ar putea stopa în Timiş, ci, din contră, situaţia pare a fi tot mai greu de rezolvat, de la an la an.