Proiectul de consolidare-reabilitare a Muzeului Banatului din Timişoara, început de ani buni, s-ar putea finaliza anul viitor sau măcar există speranţe în acest fel. Între timp, tot din cauza unui proiect pregătit necorespunzător, Consiliul Judeţean Timiş a renunţat la un al doilea proiect  care viza accentuarea caracteristicii de castel a imobilului.

Punct final în 2015

Mulţi dintre cei angrenaţi în proiectul de reabilitare a Muzeului Banatului nici nu-şi mai aduc aminte când au fost începute lucrările, care se tot prelungesc de ani buni. Conform informaţiilor venite de la Consiliul Judeţean Timiş, anul viitor s-ar putea ajunge la finalizarea acestui proiect care, din punct de vedere al perioadei pe care s-a întins, intră mai degrabă la categoria “aşa nu”. “Sperăm că anul viitor, cât mai repede se va finaliza complet acest proiect, pe care eu l-am preluat într-o fază terminală”, spune Claudiu Ilaş, noul director al Muzeului Banatului.

Lucrările vizează în primul rând clădirea care găzduieşte Secţia de Istorie, Secţia de Arheologie şi Secţia de Ştiinţele Naturii din cadrul Muzeului Banatului, care este în stare avansată de degradare, după cum avertizează specialiştii. Prima etapă, care constă în lucrări de consolidare la structura de rezistenţă, la interior, exterior, plus reparaţii minore la acoperiş, este considerată aproape finalizată. Partea a doua a proiectului vizează reparaţii ample la acoperiş şi în interior, dar şi lucrări la canalizare pentru a preveni infiltrarea apei în pereţi. 

Deocamdată, deşi tot aici urma să demareze un nou proiect de reabilitare, din fonduri europene, pe lângă cel finanţat din fondurile CJ Timiş, acesta nu se va mai concretiza, deoarece administraţia judeţeană a renunţat la el. Conducerea acesteia spune că, din cauza proiectului prost pregătit, nu s-a prelungit durata de realizare a lui, urmând ca proiectul să fie refăcut pentru exerciţiul financiar 2014 – 2020 .

Proiectul pierdut, la care ar fi trebuit să se acceseze fonduri prin Programul Operaţional Regional 2007-2013, avea o valoare totală de 52,5 milioane de lei, din care contribuţia CJ Timiş era de 18,8 milioane de lei şi prevedea transformarea Muzeului Banatului în castel.

„La Muzeul Banatului au fost două proiecte: unul finanţat de CJ Timiş, care s-a încheiat, din banii consiliului, fiind 99 la sută închis. Un alt proiect este acum pregătit pentru programul de finanţare, există posibilitatea ca până la cinci milioane de euro să putem accesa”, afirmă preşedintele CJ Timiş, Titu Bojin.

Reclamaţii ajunse la… Primărie

Pe parcursul ultimelor luni, Primăria a primit mai multe sesizări din partea unor timişoreni care aşteaptă de ani buni să se termine lucrările de reabilitate de la Castelul Huniade. „Domnule primar, cum este posibil ca, de circa zece ani, clădirea Muzeului Banatului să se afle în aşa-zise reparaţii, în fapt, nu se lucrează absolut nimic, iar clădirea cea mai veche a oraşului se degradează pe zi ce trece. Nu este posibilă atâta indolenţă şi hoţie. Până şi în timpul regimului comunist a fost periodic întreţinută şi reparată. Acesta este respectul faţă de acest oraş şi trecutul lui? Este absolut inadmisibil ce se întâmplă acolo şi vă rog să abordaţi în mod direct această mare problemă”, se arată într-una dintre aceste sesizări transmise Primăriei Timişoara, în mod public.

Însă, cum se întâmplă în destul de multe alte cazuri, nu instituţia direct responsabilă este trasă la răspundere. De altfel, pe această idee, primarul Timişoarei, Nicolae Robu, a răspuns rapid la aceste interpelări: „Clădirea nu aparţine Primăriei, ci CJ Timiş, care are responsabilitate directă asupra lucrărilor”.

Muzeul Banatului funcţionează, din 1948, în Castelul Huniade, cea mai veche clădire atestată din Timişoara. Prima construcţie datează din vremea regelui Carol Robert de Anjou, între 1307 şi 1315, şi a fost grav avariată de un cutremur. Ulterior, în perioada 1443 – 1447, pe vremea lui Iancu de Hunedoara, a fost ridicat un nou castel, după planurile italianului Paolo Santini de Duccio. Avariat în timpul mai multor asedii, castelul a fost reconstruit, iar forma sa actuală datează din 1856.