Ministerul Mediului făcea, la sfârşitul anului trecut, o nouă inventariere a siturilor contaminate în urma activităţilor industrial. Şi ajungea la concluzia că sunt peste 1.100 de astfel de locaţii la nivel naţional, dintre care şapte au fost localizate în Timiş. Curtea de Conturi, pe de altă parte, susţine că lipseşte o strategie coerentă legată de gestionarea acestor situri şi că şi zonele identificate pot fi puse sub semnul întrebării.

Date oficiale contestate

Conform ultimei inventarieri făcute la nivel naţional, Ministerul Mediului susţine că în România există 1.183 de situri potenţial contaminate în urma unor activităţi economice cu grad mare de poluare, dintre care şapte, în Timiş. Certitudini, la nivel naţional, există însă doar în cazul a 210 astfel de situri, iar în cazul Timişului, două astfel de locaţii au fost identificate ca fiind cu siguranţă contaminate.

Într-un raport publicat zilele trecute, Curtea de Conturi dă peste cap aceste date oficiale şi spune că, de fapt, nu se ştie nimic sigur, că lipsesc şi strategiile, şi reglementările legislative necesare, lucru care s-a văzut în ceea ce priveşte gestionarea situaţiei acestor situri.

Astfel, pe plan local, în cazul unor situri precum cel de la Solventul, marea problemă legată de decontaminare este că operaţiunile respective îi sunt impuse societăţii gestionare a sitului, care nu o dată, în cazul unor activităţi industriale, este în insolvenţă de ani buni. În aceste cazuri intervine un vid de competenţe şi finanţare, iar singura soluţie ar fi fost finanţările europene. Organizarea instituţională a făcut, însă, ca şi în Timiş astfel de proiecte să nu existe şi vina să nu poată fi identificată doar la nivel local.

Reprezentanţii Curţii de Conturi spun că în anul 2011 a fost organizată prima sesiune de depunere proiecte privind remedierea siturilor contaminate, care s-a soldat cu un eşec, întrucât la acea dată nu era finalizat cadrul normativ care reglementează activităţile de declarare a zonelor poluate ca situri contaminate şi de refacere a mediului geologic  al siturilor contaminate. “Lipsa capacităţii instituţionale, dar şi incoerenţa decizională manifestată la nivelul factorilor responsabili de activitatea de gestionare a siturilor contaminate din cadrul autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, care nu au reuşit finalizarea cadrului normativ specific timp de şapte ani (2007 – 2014), s-a concretizat în elaborarea şi aprobarea unui Ghid de finanţare inaplicabil”, afirmă oficialii Curţii de Conturi.

Aceştia mai spun că identificarea siturilor contaminate a fost realizată pe baza… unor chestionare completate de operatorii economici sau deţinătorii de teren. Ca urmare lipsei unor instrucţiuni sau a unui ghid metodologic de completare a chestionarelor, lipsei unor date şi informaţii necesare identificării şi caracterizării, într-o manieră acceptabilă, a unui sit, identificarea preliminară a siturilor contaminate pe baza chestionarelor completate de operatorii economici sau deţinătorii de teren, nu a corespuns aşteptărilor.

Inspectorii Curtea de Conturi susţine că, întrucât nici sensul expresiilor sit contaminat istoric şi sit contaminat actual nu a fost definit în legislaţie, “declararea unui sit contaminat pe baza unor date şi informaţii neunitare şi neconforme este un demers care poate avea implicaţii socio-economice deosebit de semnificative, şi nu în ultimul rând, poate determina alocări inutile de resurse financiare pentru acţiuni de remediere. Astfel, s-a concluzionat faptul că Ministerul Mediului nu deţine suficiente date şi informaţii referitoare la siturile contaminate”.

Şi mai spun că, şi în Banat, întrucât lista siturilor contaminate istoric, orfane, abandonate, şi lista siturilor contaminate actual nu au fost aprobate, nu au fost întreprinse demersuri în vederea înregistrării în documentele cadastrale, de către autorităţile administraţiei publice locale, a restricţiilor de utilizare a terenului pe care era localizat situl contaminat, fapt ce a determinat riscul nerealizării sistemelor de bariere fizice şi de avertizare pentru aplicarea regimului de restricţie. Ca atare, lipsesc proiectele de amploare concentrate pe decontaminare în Timiş.

Nevoie acută de fonduri de decontaminare

Într-un raport recent care analizează zonele de risc, din punct de vedere al poluării în judeţ, Consiliul Judeţean Timiş menţionează sondele de extracţie ţiţei şi gaze, precum şi staţiile de injecţie de apă de zăcământ din judeţ ca potenţiale surse de erupţii, incendii, deversări accidentale de ţiţei şi apă de zăcământ din beciul sondei, precum şi fenomene de coroziune şi uzură ce conduc la fisurarea instalaţiilor şi deversări accidentale.

Acelaşi studiu publicat recent de CJ Timiş dă şi exemple concrete legate de poluări de amploare cauzate în judeţ de exploatările clasice de ţiţei şi gaze naturale. Astfel, se menţionează că râul Bega Veche a fost afectat din cauza scurgerilor de produse petroliere de la Parcul de extracţie Dudeştii Vechi, unde s-a dispus izolarea conductei afectate şi montarea unui baraj plutitor absorbant pe cursul de apă pentru prevenirea unei poluări transfrontaliere.

Şi în Pesac, în zona de exploatare petrolieră, din cauza spargerii colectorului de pompare subteran a canalului de desecare, produsul petrolier s-a scurs în canal, afectând solul pe o suprafaţă destul de mare. Deşi au fost dispuse măsuri de refacere şi ecologizare a zonei afectate şi s-a aplicat amendă de 20.000 de lei deţinătorului sondelor, efectele poluării au rămas. Totodată, s-au semnalat probleme legate de perimetre de extracţie petrolieră din Beba Veche şi Valcani, unde s-au sesizat scurgeri de apă de foraj contaminată

Şi din cauza acestor accidente, cu efecte deloc neglijabile, autorităţile de mediu a indicat exploatările petroliere din zona Şandra, staţia de dezbenzinare din Călacea şi perimetrele de extracţie ca sursă potenţială semnificativă de poluări accidentale, ce pot afecta cursuri de apă precum Bega Veche. De altfel, două sonde din zona Şandra sunt menţionate de Garda de Mediu ca situri contaminate, cu depăşiri mari ale pragurilor de intervenţie pentru hidrocarburi petroliere.

În Timiş, conform aceluiaşi studiu al administraţiei judeţene, există suprafeţe mari care, într-o formă sau alta, au fost contaminate cu produşi chimici toxici, solvenţi sau produse petroliere. Poluate masiv sunt fostele sau actualele zone de extracţie, îmbarcare şi prelucrare a produselor petroliere care, potrivit monitorizării CJ Timiş, sunt în Călacea, Parc Dumbrăviţa, Moraviţa Parc, Parc Partoş, Lovrin, Satchinez şi Şandra.

“Nu este simplă declararea unei zone ca fiind contaminată. În cazul în care se confirmă o astfel de contaminare, în mod normal, firma care a gestionat terenul are obligaţia să decontamineze, inclusiv să aducă pământ din alte zone, dacă este vorba de o contaminare a solului. În situaţia în care respective societate intră în insolvenţă, lucrurile sunt ceva mai complicate”, ne-a declarat Mariana Lorinczi, şeful Comisariatului Judeţean Timiş al Gărzii de Mediu.

Solventul, focar de problem

În Timişoara, zona cu potenţial de contaminare despre care s-a vorbit cel mai mult în ultimii ani este cea a combinatului Solventul. În ciuda semnalelor trase de presă şi a controalelor dese ale autorităţilor locale, procesul de dezafectare şi demolare de la Solventul a continuat ani buni, cu toate riscurile aferente din punct de vedere al mediului.

Problema de care se lovesc, însă, şi autorităţile este ambiguitatea situaţiei legate de administrarea Solventului. Situaţia s-ar putea complica şi mai mult, în varianta în care ar avea loc un nou transfer de proprietate.

Aceeaşi situaţie neclară din punct de vedere al responsabilităţii s-a remarcat şi în privinţa unui depozit de substanţe periculoase, descoperit în incinta Solventul. Acum şase ani, cu ocazia controalelor făcute la Solventul, s-a găsit în mijlocul combinatului o adevărată bombă chimică. În clădirea fostei baze de cercetări a combinatului, s-a constatat că până în anul 2004 şi-a desfăşurat activitatea o societate care utiliza substanţe şi preparate chimice periculoase. Substanţele respective erau expirate, iar ambalajele lor, deteriorate.

Povestea acelei clădiri era destul de complicată. A fost preluată de BKP Trust Invest, după care a fost predată, mai departe, unei alte societăţi, Genetim Chemical, care lucra cu substanţe chimice periculoase. Ulterior, această firmă a dat faliment, iar toate stocurile de substanţe au rămas pe loc.

Pe amplasamentul Solventul, unde există încă în rezervoare subterane cantităţi mari de reziduuri de solvenţi, în urmă cu câţiva ani, mai precis în momentul privatizării, un întreprinzător avusese ideea construirii unui viitor ansamblu rezidenţial, deşi, fără o ecologizare riguroasă şi de durată, impactul acelui mediu pentru sănătatea viitorilor locatari ai respectivului ansamblu imobiliar, rămas, din fericire, pe hârtie, ar fi fost unul grav. La un moment dat, din cauza faptului că la Solventul continuau să fie semnalate noi şi noi dezafectări făcute fără toate autorizaţiile necesare, Ministerul Administraţiei şi Internelor a primit sesizări de la mai mulţi parlamentari de Timiş, care solicitau verificarea motivului stagnării anchetării ilegalităţilor de la fostul combinat. În aceste interpelări se arăta că, deşi autorităţile au aplicat amenzi de sute de mii de lei pentru neregulile constatate în ceea ce priveşte nerespectarea legislaţiei de mediu, iar Poliţia a deschis dosar penal, reprezentanţii combinatului au continuat procesul de dezafectare a utilajelor, dar dosarul penal a rămas nefinalizat.