Ministerului Agriculturii i s-a cerut, prin interpelări parlamentare, să renunţe la pământul utilizat pentru cercetare de către Staţiunea Lovrin. Acum, oficialii ministeriali anunţă că nu au de gând să cedeze niciun metru pătrat de teren.

Un refuz categoric din partea Ministerului Agriculturii

Deputatul de Timiş, fost UNPR, Ion Răducanu solicita, luna trecută, Ministerului Agriculturii să analizeze disponibilizarea suprafeţelor de teren deţinute de către Staţiunea de Cercetare Agricolă Lovrin, pentru rezolvarea retrocedărilor rămase nesoluţionate în zona Gottlob şi Lovrin. Asta, deşi aprobarea acestei solicitări ar fi însemnat că una dintre cele mai valoroase staţiuni de cercetare agricolă din România, creatoare a unor soiuri bine cotate, plantate şi în ţările vest-europene, ar fi rămas fără obiectul muncii.

Parlamentarul îşi argumenta solicitarea prin faptul că este nevoie de pământ pentru retrocedări în zonă şi că „pe teritoriul comunei Gottlob există o suprafaţă de teren de 928 de hectare care nu a făcut obiectul aplicării legilor fondului funciar, deoarece această suprafaţă de teren se află în domeniul public al statului şi în administrarea Staţiunii de cercetare-dezvoltare agricolă Lovrin.” 

Deputatul solicita Ministerului Agriculturii să dispună un control asupra rentabilităţii activităţii Staţiunii de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Lovrin, atât în domeniul cercetării, cât şi al producţiei, inclusiv din perspectiva dotării şi utilizării de utilaje agricole – deşi nu întotdeauna profitul poate caracteriza valoarea unei instituţii de cercetare – şi cerea să i se transmită rezultatele.

Oficialii Ministerului Agriculturii i-au răspuns interpelării, arătând că nu se pune problema cedării terenului deţinut de Staţiunea de Cercetări Agricole Lovrin, motivând că acel teren este declarat de lege ca fiind indispensabil activităţii de cercetare. „Academia de Ştiinţe Agricole nu este de acord cu schimbarea regimului juridic al terenului, cu atât mai mult cu câte unitatea demonstrează rentabilitate atât din punct de vedere al cercetării-dezvoltării, cât şi al multiplicării materialului biologic, conform obiectului de activitate stabilit de lege”, transmite ministrul Agriculturii, Achim Irimescu.

Conducerea Ministerului Agriculturii mai declară că Staţiunea nu înregistrează obligaţii financiare neachitate la scadenţă, din anul 2009, activitatea acesteia fiind finanţată exclusiv din venituri proprii, fără să beneficieze de subvenţii de la bugetul de stat.

Aşadar, conducerea Ministerului Agriculturii rămâne fermă în ceea ce priveşte decizia de a nu ceda din terenul staţiunii. „Nici abordarea nu mi s-a părut bună. Nu profitul e primul criteriu care trebuie să conteze în cazul unei Staţiuni de Cercetare. Până la urmă, suntem instituţie publică şi, oricum, nu am mers niciodată pe pierdere în ultimii ani. Nu ştiu de ce nu mai este pământ în zonă şi ar trebui să se apeleze la terenul Staţiunii Lovrin. Academia de Ştiinţe Agricole avea în proprietate, înainte de 1939, peste 1.000 de hectare, pe care nu şi le-a mai recuperat de la Stat, iar acum nici nu ar mai avea de unde. Rămâne însă întrebarea unde e şi ce s-a întâmplat cu aceste pământ”, declară  Marinel Horablaga, directorul Staţiunii de Cercetare Lovrin.

Pământul şvabilor, „dat dispărut”

Conform unor specialişti din domeniul agricol, de-a lungul ultimilor ani pământul a fost luat cu forţa de la structurile de cercetare agricolă şi de multe ori s-a făcut această deposedare pentru a se acoperi cazuri în care s-a greşit în procedura de retrocedare.  

Aceiaşi specialişti susţin că este ciudat că se vrea să se ia teren de la Lovrin, pentru rezolvarea unor probleme de retrocedări din zona Gottlob sau Lovrin, zonă care a fost locuită de şvabi într-o proporţie destul de mare. Şvabii au deţinut în Timiş peste 230.000 de hectare, dar mulţi au plecat fără să mai solicite pământul cedat Statului român. Iar şvabilor care au făcut solicitări de retrocedare li s-a dat aproximativ 50.000 de hectare. Unde sunt restul de 180.000 de hectare rămâne o enigmă…