Memorialul Revoluţiei şi-a inaugurat o nouă capelă în memoria martirilor Timişoarei

P1030228Cu o zi înaintea comemorării Micii Uniri, într-un cadru solemn, încărcat de emoţie şi plin de simboluri şi semnificaţii, la Timişoara a fost sfinţită o nouă capelă, a fost evocată memoria eroilor martiri şi s-a vorbit despre credinţă adevărată, despre Revoluţia Română, despre istoria recentă şi despre spiritul Timişoarei, cel de odinioară şi cel de acum.

 

„Lumina martirilor a rămas între noi”

O încăpere mică şi lumi­noasă, zugrăvită în alb şi de­co­rată pe pereţi şi tavan cu picturile pline de har ce poar­tă semnătura artistului plastic Casian Murăraşu. Astfel se înfăţişează, cu simplitate, noua capelă din incinta fos­tului cămin de garnizoană ce găzduieşte, de la jumătatea anului trecut, Memorialul Re­voluţiei din Timişoara.

Intrarea e străjuită, în dreapta, de o candelă care arde continuu, aprinsă acolo în memoria eroilor-martir ai Timişoarei, care au căzut, în Decembrie 1989, seceraţi de gloanţele regimului comunist. Interiorul clădirii e modest şi uşor auster, evocând încă o parte din atmosfera iniţială a spaţiului. Pereţii, scorojiţi şi acoperiţi pe alocuri de igra­sie, sunt înţesaţi de fotografii care redau imagini cutremu­rătoare de atunci, din zilele Revoluţiei.

P1030341Aproape totul împrejur e simplu şi mai puţin conven­ţional: de la monumentul de­corat cu graffiti, de la intrare, străjuit de coroane de flori, până la inscripţia, realizată tot în graffiti, de pe zidul clă­dirii, acolo unde stă scris sim­plu, în roşu şi negru, Memo­rialul Revoluţiei Timişoara.

Tot astfel stau lucrurile şi în interiorul micii capele, în care lumina pătrunde printr-o mică fereastră rotundă, pe sticla căreia scrie, simplu, „Lumina martirilor a rămas între noi” şi care e străjuită, în dreapta şi în stânga, de două chenare în care sunt înscrise numele tuturor celor care s-au stins la Timişoara, ucişi, în zilele Revoluţiei. A­cestea încadrează un alt che­nar în care e redată, în limba latină, rugăciunea “Tatăl Nostru”.

O nouă capelă, în memoria eroilor Timişoarei

P1030277La sfinţirea noii capele din incinta Memorialului Re­vo­luţiei din Timişoara s-au reunit, preţ de mai bine de un ceas, numeroşi reprezentanţi ai societăţii civile, ai Societăţii “Timişoara”, foşti revo­luţio­nari, reprezentanţi ai tu­turor cultelor din Timişoara, ie­rarhi şi întâi-stătători ai cul­telor din Banat. Holurile Me­morialului Revoluţiei au fost, joi la prânz, înţesate de lume, venită să fie de faţă la sfinţi­rea noii capele. Un moment cu mare încărcătură emo­ţio­nală a fost reprezentat, pen­tru toţi cei prezenţi, de cere­monialul religios, la care au rostit câte un cuvânt fiecare dintre reprezentanţii confe­siunilor din Timişoara.

Sfinţirea capelei – care îi are drept ocrotitori, la fel ca şi în cazul vechiului lăcaş existent în incinta fostu­lui sediu al Asociaţiei Memo­rialul Revoluţiei, pe Sfântul Iosif cel Nou de la Partoş şi pe Sfântul Gerard de Cenad – a fost fă­cută de către Prea­sfinţia Sa Paisie Lugojanul. La cere­monialul religios au fost de faţă şi Înalt Preasfinţia Sa Timotei, arhiepiscopul Ara­dului, Preasfinţia Sa Lu­cian, episcopul Caransebe­şului,  rabinul Zvika Kfir şi ofician­tul cultului mozaic din Timi­şoara, Andrei Gidali, dar şi reprezentanţi ai tuturor cul­telor şi etniilor din Timişoara.

Asta e ceea ce noi ne-am dorit: să binecuvântăm ca­pela, prin rugăciunile noastre ridicate împreună şi prin stro­pirea ei cu apă sfinţită, alături de ierarhii şi întâii-stătători ai tuturor cultelor din Banat, conform spiritului multi-etnic, multi-lingvistic, multi-confe­sional şi multi-cultural al Ba­natului şi al Timişoarei. În acest fel, noul nostru loc de rugăciune, care va fi deschis în permanenţă pentru toată lumea, la fel ca şi Memorialul Revoluţiei, va fi ceea ce noi ne-am propus: un colţ de cre­dinţă şi pioasă aducere amin­te şi reculegere”, spune pre­şe­dintele Asociaţiei „Memo­rialul Revoluţiei 16 – 22 Decem­­brie 1989”, Traian Orban.

Copiii aceluiaşi Dumnezeu

P1030289În rugăciunile lor şi în cuvintele de însoţire, fiecare dintre reprezentanţii cultelor prezenţi la eveniment au transmis, în esenţă, acelaşi mesaj, potrivit căruia, în în­chi­nare, suntem cu toţii copii ai aceluiaşi Dumnezeu.

Episcopul Caransebe­şului, Înalt Preasfinţia Sa Lucian, a vorbit despre jertfa eroilor şi martirilor Timi­şoarei şi a invocat ajutorul lui Dumnezeu, “unul şi acelaşi, în care credem şi pe care Îl mărturisim cu toţii” şi a vorbit despre spiritul de unitate şi comuniune al Timişoarei, care “le-a conferit atunci lo­cuitorilor oraşului puterea de a ieşi pe stradă şi în pieţe, ca să strige «Există Dumne­zeu!», «Dumnezeu este cu noi» şi «li­ber­tate!»”.

Preasfinţia Sa Paisie Lu­go­janul a ales să vorbească despre însemnătatea simboli­că a acestui moment, preci­zând că momentul sfinţirii noii capele s-a bucurat de bi­necuvântarea, în gând şi ru­gă­ciune, a Mitropolitului Ba­natului Nicolae Corneanu, şi că “este important să ştim să ne întoarcem cu privirea, cu gândul, cu inima şi cu mintea către jertfa eroilor Timişoarei, pentru ca apoi, cu gândul la trecut şi privind spre viitor, să îi învăţăm pe ur­maşii noştri să preţuiască memoria înaintaşilor, dra­gostea de ţară şi respectul şi dragostea faţă de toţi oame­nii. Iar acest moment de sfin­ţire, la care Dumnezeu a fost prezent printre noi, este unul dintre prilejurile acestea”.

Arhiepiscopul Aradului, Înalt Preasfinţia Sa Timotei, a subliniat că nu întâmplător momentul finalizării acestei capele este situat în preaj­ma unui moment în care, în fie­care an, se fac rugăciuni pentru unitatea creştinilor de pretutindeni şi a precizat că „fiecare lucrare se face prin jertfă, iar Dumnezeu se află alături de noi, în mijlocul nostru, pentru a ne ajuta să ducem la îndeplinire lucrări măreţe”.

Rabinul Zvika Kfir şi-a construit, la rândul său, me­sajul rostit în jurul ideii de unitate şi diversitate în cre­din­ţă: „La sfârşitul timpului, vom fi cu toţii împreună. (…) Martirii care atunci şi-au dat viaţa la Timişoara trebuie cinstiţi, pentru că au făcut-o pentru libertate şi pentru a ne putea bucura de diversi­tate. Suntem cu toţii fraţi, dar Dumnezeu ne-a creat diferiţi, pentru că a dorit să fim dife­riţi”.

Print Friendly, PDF & Email