„Cancerul nu m-a schimbat, doar m-a făcut un luptător” este mesajul care a adus împreună timişoreni, mici şi mari, care cred în valoarea solidarităţii interumane şi în virtuţile terapeutice ale muzicii. Atmosfera unei seri caritabile în beneficiul copiilor bolnavi de cancer a fost completată de concertul trupei A.L.L. Friends Band. Muzica unor copii, în slujba copiilor care se luptă cu boala.

Sala Multifuncţională a Consiliului Judeţean Timiş a găzduit joi seara un eveniment menit să se constituie într-un exerciţiu discret şi impresionant de solidaritate umană, conceput în beneficiul copiilor al căror destin a fost profund marcat de încleştarea surdă cu o boală perfidă: cancerul. Protagoniştii serii au fost membrii trupei timişorene A.L.L. Friends Band – Luca Dragu (voce şi chitară), Lucas Kohl (pian şi chitară), Adam Suma (chitară şi muzicuţă) şi Paul Răzvan Mihalcea (voce, ukulele, percuţie), care au fost acompaniaţi de invitata lor din Serbia, Emilia Djonin, o tânără a cărei voce matură şi nuanţată a impresionat întreaga sală, dar şi de invitaţii lor speciali: Cora Petrila (vioară), Andreea Petrila (violoncel), Patrick Cojerean (vibrafon şi tobe) şi Jacqueline Kohl (voce şi pian).

Într-o demostraţie emoţionantă de pasiune, implicare şi talent, tinerii membri ai trupei A.L.L. Friends Band şi invitaţii lor au însufleţit întreaga sală, oferindu-le celor prezenţi momente muzicale de cea mai bună calitate. Rolul asumat de ei a fost acela de prieteni şi ajutoare ale Leului Curajos, mascota aleasă de Little People să insufle curaj, putere şi determinare în înfruntarea cu boala tuturor copiilor suferinzi de cancer.

Joi seara, însă, poverii copleşitoare a încercării pe care o implică încleştarea cu boala i s-a opus, puternică şi vitală, muzica însăşi. Căci despre muzică şi despre rostul ei am ales să vorbim cu o parte dintre copiii care au urcat joi seara pe scenă. Nu i-am întrebat, aşadar, nimic despre ceea ce înseamnă boala incurabilă care îi afectează pe copiii în beneficiul cărora au cântat. Dar a fost limpede, judecând după determinarea cu care şi-au asumat misiunea, că toţi cei care au urcat pe scenă au percep cu exactitate valoarea şi însemnătate muzicii. Şi care sunt valenţele terapeutice ale acesteia.

Muzica, un remediu care aduce bucurie și poate atenua suferința

"Dacă cineva e rănit, ceilalți cărora le pasă de el vin să îl ajute!" Acesta este definiția pe care, cu toată curățenia vârstei, Paul Mihalcea o dă conceputului de solidaritate interumană. Despre muzică Paul crede că "pătrunde în trup prin toți porii" și că are virtuți vindecătoare, așa că răspunde prompt și cu convingere: "Dar contează și ce fel de muzică asculți, pentru că, dacă asculți Mozart, muzica te liniștește, pe când dacă asculți AC/DC e cu totul altceva". 

În ce privește semnificația pe care o acordă concertului cu scop caritabil la care el şi trupa din care face parte au contribuit, Paul răspunde: "Sunt în al nouălea cer să știu că pot să ajut!". Şi adaugă: "Mă gândesc că, dacă aș fi eu în situația copiilor bolnavi, m-aș simți mai bine să știu că ceilalți se gândesc la mine şi că vor să mă ajute. Eu aşa cred şi sper, că toţi copiii pentru care am cântat noi se vor face bine! Așa că e un gest care te face să te simți mai bine indiferent de unde îl privești.”

„Poţi şi tu!”

Un concert, „poate cel mai important concert de până acum al trupei”, povesteşte Paul Mihalcea, referindu-se, cu maturitate, la miza evenimentului în sine, dar şi la anvergura trăirilor şi emoţiilor pe care tinerii muzicieni le investesc în cânt. „Muzica e o parte importantă din viaţa mea. Chiar dacă e un hobby pentru mine şi chiar dacă eu nu vreau să fac din muzică o meserie”, mărturiseşte Paul. Care este, la fel ca şi majoritatea colegilor lui de trupă, elev la Liceul “Nikolaus Lenau”, din Timişoara. Paul se declară un iubitor al mai multor genuri muzicale, de la muzica rock la jazz şi muzica clasică. Vorbeşte despre muzică dezinvolt şi argumentat. E convins că “ trebuie simţită, dar şi înţeleasă şi studiată” şi mărturiseşte că apetitul pentru muzică i-a fost cultivat de către părinţii săi, de la o vârstă foarte fragedă.

A fost la mai multe ediţii ale Festivalului de Jazz de la Gărâna, unde a avut ocazia să îi audă live pe marii muzicieni de jazz ai momentului. Paul nu consideră jazz-ul ca fiind exponentul unui gen muzical prea greoi pentru copiii de vârsta sa şi apreciază că aplecarea către muzica de calitate nu ţine cont de vârstă: “Nu suntem deosebiţi de alţi copii de vârsta noastră decât prin asta: că facem şi muzică în timpul nostru liber. Unul dintre colegii mei de trupă (Lucas Kohl – n.red.) are ureche absolută şi studiază la Liceul de Muzică «Ion Vidu»”. Doar el studiază muzica şi la şcoală. Noi, restul, suntem colegi şi suntem elevi la «Lenau». Eu nu îmi doresc o carieră în muzică, îmi place şi fotbalul, şi limba română, literatura, dar şi gramatica”, spune Paul Mihalcea, care recunoaşte că muzica este o pasiune pe care o cultivă şi care ocupă un loc însemnat în viaţa sa.

Jacqueline Kohl e o adolescentă talentată, ale cărei voce şi interpretare la pian au contribuit din plin la reuşita evenimentului caritabil. Jaqueline spune, la rândul său, că “muzica e foarte importantă, pentru că ea îi adaugă un plus de bucurie şi valoare vieţii. Bucurie, asta este ceea ce simt când cânt”, mărturiseşte, cu zâmbetul pe buze, Jaqueline.

Sunt cu toţii voci tinere, dar înzestrate nativ cu darul de a transmite emoţie şi care au fost cultivate în timp, prin muncă asiduă şi studiu îndelungat, pentru că “muzica înseamnă pasiune, dar trebuie şi multă muncă”, după cum ne mărturiseşte Jacqueline, care mai spune şi că “de muzică trebuie să te apropii în timp şi cu răbdare, şi să îţi laşi sufletul să decidă şi să te călăuzească înspre acel gen muzical care îţi este cel mai pe plac”.

Priviţi în timpul repetiţiilor de dinainte de spectacol, dar şi în timpul concertului, Luca, Lucas, Adam şi Paul sunt exact ceea ce numele trupei lor mărturiseşte despre ei: patru prieteni care şi-au asumat, cu întreg dinamismul pe care li-l conferă vârsta, o misiune deloc uşoară, dar la care ei se raportează cu seriozitate.

Pentru că, da, am întâlnit la concertul caritabil susţinut în beneficiul copiilor bolnavi de cancer, tineri vrednici de toată admiraţia ce se cuvine acelora care înţeleg să pună deoparte timp, energie şi devoţiune, pentru a le oferi unor semeni aflaţi în acută nevoie umărul  de nădejde pe care să se sprijine.