Chiar dacă România este condusă de aceeași putere politică, între cele două borne civice 10 august (2018 și 2019) s-a schimbat ceva. O schimbare nu de metehne, ci de atitudine din partea puterii politice. Un semn că a început să îi fie teamă de puterea străzii.
10 august 2018. Mitingul diasporei. Provocatori infiltrați. Represalii orchestrate din partea Jandarmeriei scoase în stradă în uniformă de luptă, represalii anticipate de lideri ai Puterii și de oficinele lor media care acreditau cu multe zile înainte ideea unui protest sângeros, fabulând despre implicarea în această acțiune a unor servicii de informații străine și despre destructurarea și împărțirea României. Indicii ale premeditării violențelor sunt ascunderea indicativelor de pe căștile jandarmilor, pentru a nu putea fi identificați, și falsificarea, în actele oficiale, a orei de intervenție în forță. Sute de protestatari pașnici (printre ei, femei, copii și bătrâni) bătuți și gazați de jandarmi transformați de șefii lor în gardă pretoriană a lui Liviu Dragnea şi a camarilei sale politice. Minciuni și manipulări în lanț de la cel mai înalt nivel, duse inclusiv la Bruxelles. La câteva zile după aceea, pentru a justifica violențele, intrate în atenția Parchetului Militar, Liviu Dragnea a invocat scenariul unei tentative de lovitură de stat, cu organizații de tip paramilitar și finanțare externă a acestei acțiuni, scenariu la care au subscris apoi, slugarnic, conducerea MAI și a Jandarmeriei, anul acesta fiind preluat de urmașa lui Liviu Dragnea la conducerea PSD, Viorica Dăncilă. Atunci, Puterea a vrut să transmită un semnal de forță, de unitate în fața „dușmanului” și, totodată, de intimidare a protestatarilor veniți la mitingul Diasporei și, în general, a opoziției stradale – devenită, de la protestele față de OUG 13 din iarna lui 2017, masivă, coerentă, vocală – , pe care au încercat să o compromită printr-o propagandă deșănțată. Nu au existat însă demisii, nici demiteri. Iar după un an de la acele evenimente, nimeni nu a răspuns încă în justiție, dosarul, trecut de la Parchetul General la DIICOT, fiind tot în stadiu de cercetare penală.
10 august 2019. Deși nu a mai avut o participare la fel de numeroasă – poate pentru că a fost precedat de două situații cu efect de depresurizare: votul din 26 mai, când PSD, la fel ca ALDE, a fost taxat dur, și încarcerarea lui Liviu Dragnea –, protestul organizat pentru a comemora reprimarea violentă a celui din 10 august 2018, a transmis semnalul că spiritul străzii a rămas același, că se pune în continuare presiune pe puterea politică. Deci, un semnal de coerență și forță dinspre opoziția stradală. De partea cealaltă, s-a observat că atitudinea reprezentanților statului s-a schimbat, că Puterea a abordat o atitudine pacifistă. Primăria Capitalei a împărțit protestatarilor sticle cu apă, iar jandarmii nu au mai fost trimiși în stradă echipați de luptă, cu combinezoane negre, căști, scuturi și bastoane și, în plus, li s-a impus o deschidere la dialog. Apoi, după protest, senatorul PSD Liviu Pop anunța, patetic, că va propune, printr-un proiect legislativ, ca ziua de 10 august să fie declarată Ziua Unității Civice.
S-a schimbat însă ceva în abordarea Puterii față de represaliile de anul trecut? Nu. Nu am auzit scuze publice, nu am văzut o asumare a vinovăției pentru violențele din 10 august 2018, urmată de demisii și demiteri; de altfel, și acum, în opinia premierului Viorica Dăncilă, atunci a fost o tentativă de lovitură de stat. Cu siguranță, atitudinea pacifistă pe care o observăm acum este parte a unei strategii la care s-a recurs din perspectivă electorală. E un semn că puterii politice îi este teamă de puterea străzii. Au văzut că nu pot sfida la nesfârșit, că disprețul public are un preț. L-au decontat cu vârf în 26 mai, când PSD a obținut cel mai mic scor electoral din istoria sa, iar ALDE, aflat în cârdășie, nivi măcar nu a trecut pragul parlamentar. Și se simt pe punctul de a-l deconta încă o dată, la prezidențialele din acest an, când, după unele calcule, PSD ar putea stabili o viitoare premieră în istoria: ratarea turului doi.
Articol publicat şi în Puterea a Cincea.
Ultimele comentarii