Foto: Cristian Pătrăşconiu

KGB-ul la putere. Sistemul Putin este titlul unui volum pe care jurnalistul şi istoricul Thierry Wolton – autor şi al monumentalei trilogii O istorie mondială a comunismului – l-a scris în urmă cu aproape 14 ani. „Că este o creație a KGB-ului, asta e sigur. S-a dovedit că nu se dezminte de structura sa de origine, fără milă, fără credință sau lege, cu excepția celor care îi servesc interesele, fără remușcări, fără omenie, sigur de puterea sa și bucurându-se de ea. El este imaginea acestei instituții macabre care are milioane de morți pe conștiință”, declară, acum Thierry Wolton. Într-un interviu despre rolul şi influenţa KGB-ului, dar şi ale oligarhilor în ascensiunea politică a lui Vladimir Putin, iar mai apoi în politica lui internă şi externă, dat fiind că interesele lor ţin loc, de ani de zile, de ideologie. Despre „militarocraţia” impusă de Putin în Rusia şi puterea extrem de mare pe care le-a conferit-o aşa-numiţilor siloviki, „un amestec de kaghebişti, cadre din GRU, din mediul militar-industrial și foști comuniști, toți în strânsă legătură cu mafia”. Despre pârghiile care l-au menţinut la putere. Despre relaţia lui cu urmaşul KGB, FSB, şi rolul pe care l-ar putea juca acest serviciu în debarcarea sa.

„Nu a fost alegerea lui Putin să acceadă în Kremlin, i-a fost impus lui Elţîn, împins de oligarhi”

CV Thierry Wolton

Născut în 1951, Thierry Wolton este jurnalist, scriitor și istoric, profesor la École Supérieure de Commerce din Paris. E preocupat în mod special de istoria regimurilor comuniste, de Războiul Rece și de influența sovietică în Occident.

Este autorul mai multor volume: Vivre à l’Est (1977), L’Occident des dissidents (în colaborare cu Christian Jelen, 1979), Culture et pouvoir communiste (în colaborare cu Natalia Diujeva, 1979), Le KGB en France (1986, tradusă în româneşte KGB-ul în Franța, Humanitas, 1992), Silence, on tue (în colaborare cu André Glucksmann, 1986), Les visiteurs de l’ombre (în colaborare cu Marcel Chalet, 1990), Le Grand Recrutement (1993), La France sous influence: Paris-Moscou, 30 ans de relations secretes (1997), L’Histoire interdite (1998), Rouge-brun: Le Mal du siècle (1999, tradusă în româneşte sub titlul Roșu-brun: Răul secolului), Le grand bluff chinois: Comment Pékin nous vend sa „révolution“ capitaliste (2007), Le KGB au pouvoir: Le système Poutine, (2008, tradusă în româneşte KGB-ul la putere: Sistemul Putin, Humanitas, 2008, ed. a II-a 2014), Une histoire mondiale du communisme, vol. 1–3 (2015-2017, trilogie tradusă în româneşte sub titlul O istorie mondială a comunismului, Humanitas, vol. 1, 2018, vol. 2, 2019), Le négationnisme de gauche, (2019, tradusă în româneşte sub titlul Negaționismul de stânga, Humanitas 2019).

(Sursă CV: Humanitas)

Domnule Wolton, vă propun să începem acest interviu întorcându-ne privirea în urmă cu aproape 30 de ani, când Vladimir Putin intră în politică, la Sankt Petersburg, alături de Anatoli Sobceak. „Dacă dorim să înţelegem politica pe care avea să o urmeze apoi preşedintele Putin, trebuie să privim cu atenţie anii săi petersburghezi”, menţionaţi în volumul KGB-ul la putere. Sistemul Putin. Ce anume din această perioadă şi în ce fel a influenţat cariera sa politică viitoare?

În momentul prăbuşirii URSS, Putin era un ofițer începător la KGB. Inteligența lui, pentru că nu-i lipsește, s-a manifestat prin faptul că a reușit reconversia. Ascensiunea lui începe alături de Anatoli Sobceak, pe atunci primar al Sankt Petersburgului, un om de afaceri „liberal”. Putin era interesat în principal de traficul portuar, ceea ce i-a permis să se îmbogățească rapid. Din acel moment, a creat legături cu mafia rusă deja prezentă în economia în expansiune necontrolată din perioada sovietică, și și-a construit o rețea de prieteni loiali care împart profiturile deturnării lor. Putin, omul de astăzi, s-a format în acele vremuri, puterea sa bazându-se atât pe legăturile sale cu mafia locală, cât și pe un grup de prieteni care îi sunt datori.

Nişte ani mai târziu, Putin – măruntul cekist, cum îl numiţi, devenit şef al FSB şi apoi responsabil al Consiliului de Securitate – este ales succesor al lui Boris Elţîn. Există dovezi că a fost pregătit pentru o carieră politică şi infiltrat de KGB/FSB în anturajul lui Elţîn sau a vizat din proprie voinţă un loc în politica mare?

Nu a fost alegerea lui Putin să acceadă în Kremlin, nu era planul său inițial de carieră, i-a fost impus lui Elţîn când a decis să părăsească puterea, împins de oligarhi. Simțul său de supunere moștenit de la KGB, onoarea sa de mafiot – i-a permis primarului Sobceak să scape de închisoare –, înclinaţia sa către afaceri, respectul pentru prietenie și cuvântul dat l-au făcut un bun candidat, mai ales că atunci era șef al Serviciilor Securității. El a fost candidatul siloviki, acești oameni aparținând structurilor de forță, un amestec de kaghebişti, cadre din GRU, din mediul militar-industrial și foști comuniști, toți în strânsă legătură cu mafia. Este un fel de bandă care a preluat puterea odată cu intrarea lui Putin la Kremlin.

În acest moment, el este omul de paie al acestui grup, dar iarăși inteligența, sângele său rece, brutalitatea îi permit să se impună, propulsat de funcția de președinte. A fost necesară restabilirea ordinii în Rusia pentru ca traficul de tot soiul făcut de către acest grup să fie profitabil, pentru ca împărțirea jefuirii bogățiilor țării să fie corectă, pentru a evita rivalitățile. Este funcția care l-a făcut pe Putin ceea ce este, grație puterii moștenite de la sistemul comunist, care i-a permis să devină capul mafiot.

Referitor la aceşti siloviki, aţi afirmat încă de acum aproape 10 ani că au ajuns să dispună „de mult mai multă putere decât a visat vreodată KGB-ul să aibă, chiar în ceasurile cele mai negre ale terorii comuniste”. Ce le-a conferit această putere şi, concret, cum a fost, cum este folosită?

KGB-ul a respectat ordinele Partidului Comunist, era braţul său armat. Silovikii de astăzi reprezintă puterea, nu mai trebuie să se supună unei autorități superioare. KGB-ul avea o funcție esențial represivă și de supraveghere, silovikii au încă această putere și nu numai: conduc mari companii, sunt stăpânii comerțului, băncilor, industriei, armamentului. Pe scurt, ei domnesc peste Rusia sau mai degrabă sunt paraziții ei. Puterea lor este disproporționată față de cea pe care o aveau „organele” în epoca sovietică. Întreaga politică dusă de Putin constă în servirea intereselor acestora, care sunt și ale lui, întrucât este extrem de bogat. Și din moment ce interesele țării sunt ale lor, refacerea prestigiului țării, adoptarea unei politici externe agresive, visele legate de Rusia Mare cu granițe redescoperite fac și ele parte din interesele lor.

„Sub Putin statul mafiot este cel care își impune ordinea”

Oligarhii sunt pioni de bază ai actualului regim de la Kremlin. Spuneţi că, după preluarea puterii de către Putin, vreo zece miliardari au avut parte de o reconvertire reuşită, adică o trecere de la epoca Elţîn la epoca Putin fără pierderea protecţiei din partea Kremlinului. Ce „probe” nu trecuseră cei care au fost eliminaţi din anturajul puterii?

Rusia sub Elțîn era ca Vestul sălbatic: cei mai puternici, cei mai hotărâți, cei mai violenţi erau primii la jefuirea țării. A venit un moment când era nevoie de un „șerif” pentru ca fiecare să-şi găsească locul și pentru a nu se mai împușca unii pe alţii cu riscul de a dăuna afacerilor. Așadar, cei care nu erau pregătiți să accepte această nouă ordine, obișnuiți să-și vadă doar de propriile afaceri, au trebuit să dispară. Ei au fost fie aruncați în închisoare (de exemplu, Mihail Hodorkovski), fie uciși (cum a fost cazul lui Boris Berezovski), ca să luăm doar aceste exemple. Sprijinirea puterii a devenit un certificat de supraviețuire: să nu uităm că, în calitate de președinte, Putin are forțe represive și toată puterea statului (inclusiv puterea fiscală) de a reprima pe oricine. Actualii oligarhi îi sunt datori pentru această restabilire a ordinii, el a făcut posibilă creșterea averii lor.

Există deosebiri între oligarhii din regimul Putin şi cei din epoca Elţîn?

Diferența vine din ceea ce tocmai am subliniat: în era Elțîn se aplica legea celui mai puternic, sub Putin statul mafiot este cel care își impune ordinea.

„La vârf, cekiştii oligarhi au luat locul Biroului politic al fostului PCUS, interesele lor comune ţinând loc acum de ideologie”, mai scriaţi în volumul amintit. Lucrurile nu s-au schimbat de atunci, dovadă că oligarhii lui Putin au fost vizaţi, după declanşarea războiului în Ucraina, de sancţiuni dure impuse de Occident. Estimaţi că aceste măsuri punitive vor influenţa decisiv – într-un viitor apropiat – politica lui Vladimir Putin sau chiar cariera lui politică?

Sancţionarea oligarhilor înseamnă sancţionarea lui Putin, așa că măsurile luate sunt bine gândite. Eroarea de estimare a riscurilor asumate de intrarea în război împotriva Ucrainei, subestimarea reacțiilor occidentale se pot dovedi fatale pentru el. Șeful este respectat atâta timp cât toată lumea are un interes legat de el. Astăzi, oligarhii sunt loviți la portofel, unii pierd zeci de miliarde de euro. Au încă mulți bani, desigur, dar gustul pentru bogăție se dobândește prin bogăție. Dacă acest gust devine amar pe măsură ce dolarii zboară, orice este posibil… Printre scenariile posibile, se poate preconiza o eliminare a lui Putin de către anturajul său. El știe asta pentru că le-a cerut oligarhilor credință, o formă de avertisment pentru cei care nu s-ar conforma. La fel ca Iulius Cezar cu fiul său, trebuie să se ferească de cei care îi sunt datori. Pe de altă parte, sancțiunile luate împotriva Rusiei vor slăbi considerabil țara, îi vor sărăci pe ruși. O reacție populară nu este exclusă, chiar dacă populația este cufundată în frică, după zeci de ani de represiune, sub comunism în trecut, sub putinism astăzi.

„Forța, în primul rând, l-a menţinut oe Putin la putere”

Care sunt pârghiile care l-au menţinut pe Putin la putere?

Forța, în primul rând, pentru că a pus capăt libertăților câștigate sub Elțîn. Libertatea presei, toate formele de opoziție au fost treptat suprimate. Pe de altă parte, perioada Elțîn a fost dificilă pentru populație, cu o inflație galopantă și o putere de cumpărare în scădere. Putin a reușit să stabilizeze economia, rușii trăiesc mai bine, ceea ce este pus sub semnul întrebării de actualele sancțiuni. Cert este că politica sa externă deranjantă, intervenționismul său în diverse teritorii (Siria, Mali, de exemplu) măgulesc o parte din populație care s-a simțit umilită după căderea URSS, când țara a căzut de pe piedestal. „Moscova s-a întors” datorită lui Putin, înainte de a merge prea departe, cu Ucraina. Capitalul acesta este pe cale de a fi pierdut.

„O debarcare de la putere a lui Putin de către FSB mi se pare mai puțin plauzibilă decât un complot al oligarhilor”

Se poate spune despre Vladimir Putin că este creaţia KGB?

Că este o creație a KGB-ului, asta e sigur. S-a dovedit că nu se dezminte de structura sa de origine, fără milă, fără credință sau lege, cu excepția celor care îi servesc interesele, fără remușcări, fără omenie, sigur de puterea sa și bucurându-se de ea. El este imaginea acestei instituții macabre care are milioane de morți pe conștiință și ai cărei membri au mâinile pătate de sânge. KGB-ul erei sovietice era atât Gestapo, cât și SS, o poliție politică și un corp de elită. Aceste organe naziste au fost trase la răspundere în fața istoriei, în fața umanității, dar nu știu ca vreun cadru KGB să fi cerut iertare oamenilor. Acesta este unul dintre motivele pentru care Putin nu poate fi tolerat.

Într-un interviu recent, dat cotidianului Le Figaro, la aproape două săptămâni de la invadarea şi atacarea Ucrainei, Serghei Jirnov, prezentat în media occidentală ca fiind „expert în relaţii geopolitice, dar şi fost spion sovietic”, îi face lui Vladimir Putin – cu care a fost coleg la Institutul Andropov, din Moscova –, un portret deloc măgulitor. „Putin este singur şi nu ascultă pe nimeni, nici măcar FSB-ul, succesorul KGB-ului. Oricum, acesta nu-i furnizează decât rapoarte trunchiate care-i alimentează fantasmele. Este o derivă după modelul lui Stalin”, spune, printre altele, Serghei Jirnov. Pot fi citite aceste declaraţii în cheia unei scăpări controlate de informaţii, a unui semnal din interiorul FSB care poate prefigura înlăturarea lui Vladimir Putin la presiunea FBS?

Nu știu, ipoteza dvs. poate fi corectă, o alta ar fi să credem că Serghei Jirnov este invidios pe succesul fostului său coleg și că încearcă să-l denigreze, iar o altă ipoteză ar fi să admitem că acest portret este adevărat, deși succesul lui Putin tinde să-l contrazică. O debarcare de la putere a lui Putin de către FSB, care este obișnuit să se supună puterii, mi se pare mai puțin plauzibilă decât o eliminare a sa de către un complot al oligarhilor, din motivele pe care le-am menționat. Misterele puterilor dictatoriale sunt întotdeauna greu de desluşit, așa că nu putem rămâne decât la ipoteze.

Pe de altă parte, zilele trecute, a fost suspendată din funcţie şi arestată conducerea unei structuri importante din FSB, Serviciul de informații externe. Ce mesaj transmite de fapt această decizie a liderului de la Kremlin?

Această arestare dovedește că Putin păstrează controlul asupra FSB și SVR și că mizează pe obedienţa lor. Aceasta demonstrează mai ales autismul lui, nu susține nicio altă părere decât cea proprie. Această izolare va fi sursa căderii sale. Deja din aceasta cauză s-a aventurat în acest război care îi va marca sfârşitul, graţie rezistenţei exemplare a ucrainenilor şi, măcar acum, datorită poziţiei ferme a Occidentului. Nu există nicio îndoială că puterea lui Putin nu va supraviețui acestui conflict. Dar aceasta nu implică faptul că înlocuitorul său de la Kremlin va fi mai bun!

Interviu publicat şi în Puterea a Cincea.

• Citiţi şi: Jurnalistul şi istoricul Thierry Wolton: „Comunismul este ca un cancer”