Alături de completarea inelului de centură al Timişoarei, realizarea Centrului Intermodal de Transport Marfă Timişoara a fost una dintre investiţiile intens vehiculate în campania electorală USL din 2012, prezentată mereu ca iminentă. După patru ani, nimeni nu mai spune nimic despre proiect care ar fi însemnat un mare avantaj pentru economia judeţului şi pentru care s-au plătit sume mari aferente documentaţiei preliminare.

Sume mari pentru hârtii

Deşi au criticat Primăria Timişoara pentru studiile de fezabilitate scumpe, care nu s-au mai concretizat, actualii reprezentanţi ai conducerii administraţiei judeţene au urmat aceeaşi tendinţă, inclusiv în cazul unor proiecte mari, precum cel al Centrului Intermodal de Transport Marfă Timişoara, vehiculat în campania electorală din 2012 ca o investiţie ce urmează a se realiza imediat după câştigarea alegerilor de către fosta echipă USL. 

După patru ani de administraţie judeţeană ai actualului mandat, Centrul Intermodal pare a fi un termen tabu la Consiliul Judeţean Timiş, şi niciunul dintre fervenţii susţinători, din 2012, nu mai spune nimic pe această temă.

Cum deja pare destul de clar că Intermodalul timişorean este un proiect eşuat, sau, oricum, împins până la un orizont de timp destul de îndepărtat, după 2020, se poate analiza retrospectiv ce a însemnat acest proiect ratat pentru bugetul judeţean. În primul rând, s-au cheltuit sume de ordinul zecilor de mii de euro pentru studii de fezabilitate. Doar studiul iniţial a costat 66.250 de euro, şi suma a fost obţinută parţial dintr-un proiect aferent Programului Phare CBC România – Serbia, ai cărui promotori probabil că ar fi bine să nu întrebe vreodată ce s-a ales de banii daţi în această direcţie. Ulterior, s-au alocat sume atât pentru „readaptarea” proiectului la nou locaţie de la Remetea Mare (după ce varianta iniţială cu realizare la Recaş nu a mai fost pe placul actualei administraţii judeţene), cât şi pentru reactualizarea documentaţiei.

În 2014, de pildă, se decidea alocarea sumei de un milion de lei pentru “achiziţionare de teren şi actualizare documentaţie în vederea derulării proiectului «Centru Regional Intermodal de Transport Marfa Timişoara – Remetea Mare»”.  

Administraţia judeţeană susţinea că, ulterior aprobării Studiului de fezabilitate pentru Centrul Regional Intermodal de Transport Marfă, au avut loc consultări repetate cu reprezentanţii CFR şi cei ai Ministerului Transporturilor, pentru clarificarea structurii finale a soluţiei tehnico-economice a studiului de fezabilitate, astfel încât acesta să respecte atât cerinţele CFR, cât şi pe cele ale programului de finanţare europeană vizat pentru realizarea proiectului.

În acest sens au fost elaborate câteva variante, modificate în funcţie de informaţiile şi cerinţele transmise în paralel cu elaborarea ghidului aplicantului. Şi apoi documentaţia a fost din nou revizuită, deşi administraţia judeţeană a plătit de mult studiul de fezabilitate, care trebuia să fie conform şi cu cerinţele CFR, şi cu cele ale finanţatorului.  Atunci se invoca termenul de urgenţă pentru încadrarea în datele stipulate pentru depunerea proiectelor pe un anumit exerciţiu financiar, însă de aceste intenţii s-a ales praful. „Intermodal, stadion, sală polivalentă sunt toate proiecte mari la care nu s-a reuşit să se facă nimic concret în actuala administraţie judeţeană, care în afară de reparaţii la drumuri judeţene, nu va rămâne cu nimic notabil în memoria cetăţenilor”, spune consilierul judeţean PNL Tiberiu Lelescu.

Cheltuieli asumate de Consiliul Judeţean Timiş

În ciuda semnalelor transmise pe diverse canale că decizia de a realiza un centru judeţean intermodal de transport la Remetea Mare, nu la Recaş, cum se convenise iniţial, ar putea pune în pericol chiar investiţia în sine, CJ Timiş a rămas decis să demareze proiectul la Remetea Mare.

În acest sens, deja s-a estimat suprafaţa care ar putea fi expropriată, CJ Timiş fiind hotărât să suporte din bugetul judeţean exproprierea celor aproximativ 40 – 50 de hectare pe care se va amenaja Centrul Intermodal. După ce iniţial s-a convenit realizarea lui la Recaş, unde Statul avea teren disponibil, şi s-a întocmit din bani publici şi documentaţia iniţială, CJ Timiş a decis să-l mute la Remetea Mare, unde Statul nu are nici teren, nici documentaţii realizate şi aprobate. Cheltuiala legată de studiul de fezabilitate pentru acest obiectiv a fost triplă, pentru că şi la Recaş, Statul avea teren disponibil, şi s-a întocmit din bani publici şi documentaţia iniţială, iar studiul de fezabilitate nu a mai fost utilizat, după ce CJ Timiş a decis să-l mute la Remetea Mare.

Oricum, motivele acestei permutări au rămas şi acum neclare. Senatorul timişean Ioan Iovescu a făcut în acest sens o interpelare în care a cerut Ministerului Transporturilor explicaţii clare. Răspunsul a fost doar un istoric al investiţiei, care nu a lămurit nimic.

Ca atare, senatorul timişean a revenit cu o a doua interpelare. Ministerul Transporturilor a oferit un nou răspuns care, din nou, nu a lămurit problema de fond, menţionând doar că locaţia a fost aleasă de CJ Timiş, care va şi suporta costul pentru terenurile de la Remetea Mare. “În anul 2012 autorităţile publice locale au transmis conducerii Ministerului Transporturilor o adresă prin care CJ Timiş şi partenerii locali susţin ca primă locaţie Remetea Mare, iar locaţia Recaş ca şi locaţie de rezervă. În conformitate cu Ghidul Solicitantului pentru Programul Operaţional Sectorial Transport – Axa Prioritară 3, terenul destinat investiţiei trebuie asigurat de către autorităţile locale”, susţinea Ministerul Transporturilor.

„Vă spuneam încă de anul trecut că din cauza acestor mutări este posibil să se piardă investiţia, lucru care s-a şi întâmplat. Acum investiţia pare a fi un proiect la care s-a renunţat , în condiţiile în care, dacă era păstrat în  prima variantă, la Recaş, şi nu era mutat la Remetea Mare din cauza unor interese legate de terenurile din zona Aeroport-Remetea Mare, acum probabil că Timişoara avea un Centru Intermodal de Transport Marfă finalizat, care aduce fonduri mari pe plan local. Aşa se întâmplă când nişte interese mici predomină asupra celor comune, mari. La Recaş era cea mai bună variantă, inclusiv raportat la teren şi la legăturile şi căile de comunicaţie, şi să nu uităm că în varianta de la Recaş documentaţia fusese aprobată, iar proiectul avea susţinerea directă a ministrului Transporturilor de atunci, Anca Boagiu”, ne-a declarat fostul parlamentar timişean Valeriu Tabără, care a susţinut că este varianta cea mai potrivită pentru Intermodalul timişean este cea de la Recaş.

Şi anul trecut Ministerul Transporturilor a recunoscut că s-a stabilit varianta cu Remetea Mare, la sugestia directă a administraţiei judeţene. În aceste condiţii, se estima, încă din 2012, că în 2013 şi 2014 Timişul nu va primi niciun leu de la Guvern pentru Centrul Intermodal Zonal, deşi, dacă acesta ar fi rămas la Recaş, erau şanse mari să fie demarate investiţiile, pentru care exista deja documentaţie aprobată. Adoptarea bugetului pe 2013, 2014 şi 2015 şi 2016 a confirmat aceste prognoze.

Fără prea multe aşteptări

Mai mulţi consilieri judeţeni au interpelat, pe parcursul anului trecut, conducerea CJ Timiş cu privire la perspectivele demarării construcţiei Centrului Intermodal de Transport Marfă Timişoara, vehiculat nu o dată ca un „proiect de suflet” al actualei administraţii.

„Din punctul meu de vedere, lucrurile sunt clare, adică Intermodalul din Remetea a fost compromis de Masterplanul de Transport pentru că nu are nici un fel de finanţare, sau mai exact, finanţarea este pentru anul 2030”, declara pe această temă consilierul judeţean PNL Marius Martinescu.

Preşedintele CJ Timiş, social-democratul Titu Bojin, a încercat să mai dea asigurări că proiectul e realizabil: „Judeţul Timiş a fost unul din judeţele care a fost selectat la nivel naţional împreună cu alte nouă judeţe pentru care s-au împărţit toţi aceşti bani astfel încât să se poată realiza proiectele şi să poată fi incluse în Programul de dezvoltare 2014 – 2020.”

Între timp însă, Ministerul Transporturilor a renunţat la gestionarea unui asemenea proiect, pe care l-a delegat către administraţia locală. „Ghidul, care în acest moment nu este aprobat de Uniunea Europeană, prevede că Ministerul Transporturilor nu va mai fi titularul pentru realizarea acestor centre modale, ci unităţile administrativ teritoriale. Acest lucru înseamnă că la noi este titular judeţul Timiş, iar în alte părţi pot exista titulari de proiect şi municipiile”, declara chiar preşedintele CJ Timiş.

Însă este evident că Ministerul Transporturilor are mult mai multe resurse pentru a gestiona corespunzător acest proiect, în comparaţie cu CJ Timiş. Astfel, întârzierea demarării acestei investiţii, prin schimbarea locaţiei de la Recaş la Remetea, susţinută de actuala conducere a administraţiei judeţene este posibil să fi redus substanţial şansele de demarare a Intermodalului timişorean în perioada următoare.

Cât despre terenurile care urmează să fie cumpărate la Remetea Mare, rămâne de văzut dacă, după eventualele achiziţii de acest gen, CJ Timiş va avea şi forţa să demareze, pe cont propriu, chiar şi în varianta de cofinanţare, un asemenea proiect.