Foto: I.C.R.

Editura Humanitas organizează la Timișoara, în anul în care marcăm trei decenii de la Revoluţia din Decembrie 1989, o dezbatere dedicată volumului lui Annie Bentoiu, Timpul ce ni s-a dat. Memorii. 1944-1959,  un veritabil manual, viu şi pasionant, de istorie a acelor vremuri cumplite.

La eveniment, care va avea loc marți, 15 octombrie, de la ora 18, la Librăria Humanitas din Timișoara, vor participa Adriana Babeți, Melania Cincea şi Smaranda Vultur.

Annie Bentoiu (1927-2015) a fost martora atentă a nenumăratelor semne prin care s-a manifestat instaurarea comunismului în România. Nu s-a mulţumit însă să observe, ci a citit despre cele trăite, a reflectat asupra lor, a descoperit mecanisme. De aceea, amintirile ei depășesc genul memorialistic. Ele se constituie într-un veritabil manual de istorie – viu, pasionant – al acelor vremuri cumplite.

„Trebuie să insist în a-mi reaminti, nu-mi pot permite să uit, pentru că ceea ce vreau este să înţeleg. Vreau să aflu cum a fost deformată în adâncime natura relaţiilor dintre oameni, cum s-a ajuns să ne fie atât de frică unii de alţii, cum s-a petrecut în atâţia dintre noi degradarea demnităţii personale, a impulsului spre libertate şi a celui spre transcendenţă”, explica Annie Bentoiu

Gabriel Liiceanu spune că, dintre cărţile pe care, ca editor, le-a publicat în aproape trei decenii, cel mai mare respect îl are pentru Timpul ce ni s-a dat: „Din peisajul cultural al acestor ani, Annie Bentoiu e, poate, fiinţa cea mai aleasă pe care mi-a fost dat s-o întâlnesc. Ea e martora, ultimul cronicar al românilor. Avea toate calităţile pentru a umple rolul acesta: inteligenţă, caracter, spirit de observaţie, cultură istorică, umanistă, juridică şi politică, talent literar, o viaţă pusă la teasc.”

La rândul ei, Monica Lovinescu afirma despre această carte e scrisă cum îşi închipuia că se va face mult mai târziu, „fără patimă, fără complexe, cumpătat, cu toate nuanţele îndoielii, într-un cuvânt, cu bun-simţ. Prezentată astfel, istoria trăită pierde poate din patetismul ei extravagant pentru noi toţi, cei care am suportat-o, dar câștigă în credibilitate.”

Annie Bentoiu, fiica unui medic român şi a unei elveţiene din cantonul francofon Vaud, şi-a petrecut copilăria alternativ în Bucureşti şi Olteniţa. A urmat liceul la foarte tradiţionala Şcoală Centrală de Fete din Capitală, a făcut studii universitare la Facultatea de Drept şi cursuri de literatură şi istorie la Institutul Francez din Bucureşti. S-a căsătorit în 1949 cu compozitorul Pascal Bentoiu. Perfect bilingvă, a publicat în franceză traduceri din literatura română şi (la Lausanne, Éditions de l’Aire) mai multe volume de poezie şi proză poetică: Poèmes I, Poèmes II, Dix méditations sur une rose, Phrases pour la vie quotidienne, Voyage en Moldavie. În limba română i-au apărut un roman de debut (Strada mare, EPL, Bucureşti, 1969) şi câteva traduceri din franceză. A publicat în primă ediţie cele două volume de memorialistică intitulate Timpul ce ni s-a dat la Editura Vitruviu (în 2000, respectiv 2006). Reeditate la Humanitas în 2007, respectiv 2009, memoriile lui Annie Bentoiu apar acum pentru prima dată într-un singur volum.