După o perioadă de asigurări că în acest an se vor face primele demersuri concrete pentru ca Institutul Regional de Oncologie să depăşească stadiul de proiect în care e de mai bine de zece ani, de la nivel central încep să se transmită subtil mesaje că e posibil ca banii alocaţi să fie redistribuiţi.

Avertismente indirecte

2017 va fi anul în care se vor face primii paşi concreţi pentru ceea ce urmează a fi viitorul Institut Regional de Oncologie. Aşa se transmitea încă din ianuarie, dar în septembrie se exprimă dubii legate de faptul că se va reuşi cheltuirea din fondurile alocate în Timiş în această direcţie.

O lasă de înţeles, indirect, chiar Ministerul Sănătăţii, care transmit că, anul acesta, prin Legea bugetului de stat, pentru Institutul Regional de Oncologie Timişoara au fost aprobate credite de angajament în sumă de 511 milioane de lei şi credite bugetare în sumă de 15 milioane de lei.

Însă, spun ei, până la această dată, nu au fost utilizate fondurile, lăsând de înţeles că banii alocaţi ar putea fi pierduţi sau redistribuiţi spre alte obiective.

După cum s-a mai întâmplat şi cu alte investiţii mari din vestul ţării, complicaţiile generate de contestarea procedurilor de achiziţie în cazul realizării Institutului Regional Oncologic au întârziat demersurile legate de iniţierea lucrărilor şi pun în pericol chiar suma alocată în acest an de la buget pentru acest proiect.

„La Institutul Oncologic suntem într-un blocaj în ceea ce priveşte procedura de achiziţie pentru proiectare. Se aşteaptă rezoluţia de la Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor. Am discutat cu toată comisia care se ocupă de această procedură de licitaţie şi am stabilit un grafic clar al măsurilor pe care urmează să le luăm în viitorul apropiat, astfel încât să putem demara cât mai rapid construcţia acestui centru de oncologie. Ministerul Sănătăţii a alocat deja zece milioane pentru acest centru, sper să-i şi puteţi folosi. Banii au fost alocaţi şi în anii anteriori şi s-au blocat în tot felul de contestaţii şi tot felul de proceduri”, declara în urmă cu câteva săptămâni ministrul Sănătăţii, Florian Bodog.

Lucrurile nu s-au schimbat semnificativ de atunci.

La CNSC, în procedura de atribuire a contractului pentru întocmirea documentaţiei preliminare necesare construcţiei acestui obiectiv, a fost admisă plângerea unei firme contestatare. Aceasta cerea anularea raportului procedurii de atribuire şi a tuturor documentelor subsecvente şi obligarea autorităţii contractante să reia procedura şi, în consecinţă, să continue procesul de evaluare, „analizând şi componenta financiară din oferta asocierii şi să emită un nou raport al procedurii cu respectarea documentaţiei de atribuire şi a legislaţiei în vigoare”. Ca atare, procedura a trebuit reluată.

„Lucrurile se mişcă foarte greu pe acest segment. Domnul Dorel Săndesc a făcut numeroase demersuri pentru urgentarea investiţiei, chiar dacă de multe ori a primit doar promisiuni. Ştiu că, la dumneavoastră în judeţ, şi domnul Virgil Păunescu a făcut demersuri pentru nu se tăia Timişoara de pe lista investiţiilor de acest gen. Acest institut este mai mult decât necesar, în condiţiile în care cazurile de cancer se înmulţesc de la an la an, aparatura este insuficientă, nu avem specialişti, ducem o lipsă acută de radioterapeuţi şi aşa mai departe”, declară Cezar Irimia, preşedintele Federaţiei Asociaţiilor Bolnavilor de Cancer din România.

Probleme şi în trecut

La Timişoara există o „tradiţie” legată de impasurile ce afectează acest proiect.

Construcţia viitorului Institut Regional de Oncologie de la Timişoara, care se dorea a fi realizat pe Calea Torontalului, în imobilul construit iniţial pentru a fi un sediu nou al Spitalului Municipal, ar fi putut demara de mult, pentru că în 2008 a apărut ideea înfiinţării unei astfel de structuri spitaliceşti, iar în mai 2009 era deja aprobată trecerea construcţiei în domeniul public al Statului Român şi administrarea Ministerului Sănătăţii. Deşi s-a dat o hotărâre de Consiliu Local în acest sens, Primăria Timişoara nu a făcut protocolul de predare-primire cu Direcţia de Sănătate Publică Timiş, ca reprezentant al Ministerului Sănătăţii, decât în noiembrie 2011, după un scandal de proporţii şi o presiune mediatică pe măsură. Problema care a îngheţat proiectul era legată de nişte geamuri termopan şi calorifere, în valoare de aproximativ 300.000 de euro, care au dispărut din subsolul clădirii aflate în conservare, după ce fuseseră lăsate în custodia firmei Italrom Construcţii. Această societate, intrată între timp în insolvenţă, s-a ocupat de construcţia imobilului până în anul 2000, când au fost sistate definitiv lucrările la ceea ce urma să devină viitorul Spital Municipal. Dispariţia materialelor de construcţii a ieşit la iveală abia în 2010. Ceea ce a urmat a fost un război instituţional între Primăria Timişoara şi Direcţia de Sănătate Publică, fiecare motivându-şi cu propriile argumente poziţia legată de asumarea acelei lipse pe inventar.

Abia prin 2015 Primăria a început să caute, în justiţie, dreptatea şi termopanele. După… 13 ani. Era, însă, extrem de greu de crezut că, în contextul în care firma care a realizat iniţiat construcţia este în insolvenţă, iar eventualele fapte penale s-au prescris, se mai putea recupera ceva din prejudiciu.

Scriptic, probabil se considera că este o „acoperire” cu hârtii, în sensul că „există pe rol la Tribunalul Timiş dosarul 2133/30/2013 care are ca obiect predarea obiectivelor lipsă la inventar reprezentând tâmplărie PVC şi radiatoare sau plata sumei de 607.639,33 de lei, construcţia nefinalizată a Spitalului Clinic Municipal.”

După cum era de aşteptat, dosarul cu numărul respectiv de la Tribunalul Timiş e o cauză care nu are nicio legătură cu spitalul „la roşu” de pe Calea Torontalului.

În ceea ce priveşte materialele lipsă, care au dus la tergiversarea predării clădirii de la Primăria la DSP Timiş, oficiali ai Ministerului Sănătăţii anunţau că problema a fost gestionată neinspirat de autorităţile locale. Conform evidenţei ministeriale, valoarea de inventar a clădirii este 17,5 milioane de lei, la care se adaugă şi acele bunuri care au făcut obiectul controverselor dintre Primărie şi Direcţia de Sănătate Publică Timiş – 994 de geamuri termopan şi 970 de radiatoare.  Ministerul Sănătăţii susţinea că urmare a corespondenţei scrise şi a întâlnirilor periodice dintre reprezentanţii DSP Timiş şi cei ai Primăriei Timişoara,“se ajungea la un consens care, de fiecare dată, se modifica din partea reprezentanţilor Municipiului Timişoara, în sensul că ori membrii comisiei refuzau să semneze documentele, ori termenii procesului-verbal erau modificaţi”.

Poate dacă aceste clarificări s-ar fi făcut mai repede şi s-ar fi putut urgenta transferul imobilului, lucrurile ar fi stat mai bine şi în privinţa şanselor de demarare încă de acum câţiva ani a acestei investiţii.