Un parlamentar U.N.P.R. de Timiş lansează un apel la dezmeticirea clasei politice din România şi pledează, prin recursul la un citat preluat din Mark Twain, pentru asumarea “schimbării”. Cum văd, însă, colegii săi din teritoriu nemulţumirile la adresa activităţii lor din Parlament?
Războiul unui om cu parlamentarii, preşedintele, “civiliştii” şi alţii
În denunţul stării de fapt constatate, deputatul U.N.P.R. de Timiş Ion Răducanu precizează că “democraţia parlamentară nu s-a putut ridica la nivelul european dorit şi aşteptat, ci s-a scăldat de multe ori între ruşine şi nesimţire, sfidând voinţa românilor”. Mai mult, incriminează “aportul neprecupeţit al Preşedintelui ţării”, dublat de criticile fondate, dar mai mult nefondate, ale celor ce se recomandă a fi „reprezentanţi ai poporului (ong-işti, civilişti şi aşa-zişi jurnalişti subjugaţi unor interese obscure)” în generarea sintagmei de „Parlament al ruşinii”, puternic aderentă chiar şi în prezent, potrivit aprecierilor parlamentarului timişorean, la imaginea forului legislativ de la nivel naţional.
Aceasta este raţiunea pentru care Ion Răducanu propune în nume propriu un demers de recredibilizare, o stratagemă sub forma unui decalog, construit, retoric, în jurul unor interogaţii care, la o analiză amănunţită, par a fi de inspiraţie livrescă: “Suntem oare în serviciul poporului? Lucrăm în interesul naţiunii române sau ne facem că lucrăm?”
Ion Răducanu îşi chestionează, de exemplu, colegii asupra temeiului pentru care activitatea săptămânală în plenul Camerei se întinde numai pe parcursul a două zile, cel mult cinci – şase ore în total, iar la dezbateri nu sunt prezenţi mai mult de 80 – 100 de deputaţi, în vreme ce la votul final, marţea, la ora 12.30, sunt prezenţi doar 300 – 320 parlamentari din 408? De ce, îşi continuă Ion Răducanu exerciţiul retoric, după deschiderea lucrărilor de plen, listele de prezenţă sunt la dispoziţia tuturor întârziaţilor, chiulangiilor, care se semnează liniştiţi atunci când vor?
Iar prezenţa de miercuri până sâmbătă în teritoriu e apreciată ca fiind nejustificat de lungă, întrucât ar reprezenta doar un prilej “să ne ducem la întâlniri cu alegătorii şi să le povestim cum nu-i putem ajuta, pentru că ţara nu are bani?”.
Proiectele de lege aduse în ultimul moment în şedinţa de plen şi impuse pe ordinea de zi în procedură de urgenţă de către miniştrii care “dorm şi se trezesc din când în când, şi atunci vor să-şi treacă legile rapid, fără ca cineva din Parlament să-i întrebe câte ceva” stârnesc şi ele revolta parlamentarului timişorean, care se autochestionează, legitim: “Ce suntem noi, deputaţii, marionetele unor miniştri?” şi pune sub semnul îndoielii oportunitatea discuţiilor, pe care le cataloghează drept “contradictorii, sterile, penibile, populiste, neavenite, pline de aroganţă” purtate între diverşi reprezentanţi ai partidelor “fie de la putere, fie din opoziţie, care se ciondănesc reciproc numai ca să se audă şi să-şi facă imagine la televiziune, diminuând astfel timpul alocat dezbaterilor proiectelor din ordinea de zi”.
Ion Răducanu ridică, în declaraţia politică întocmită, semne de întrebare şi cu privire la legitimitatea şi reprezentativitatea pe care majorităţile constituite din componenţa unor comisii alcătuite din 20 – 30 de deputaţi le au în ce priveşte întocmirea intempestivă a unor rapoarte pe marginea unor proiecte de lege care trebuie adoptate în regim de urgenţă. Mai mult decât atât, insistă în retorica discursului său, pe maniera în care sunt concepute dezbaterile din Parlament, care îi nedreptăţeşte pe membrii plenului şi potenţează influenţa membrilor comisiilor de specialitate, limitând, în baza unor propuneri subiective ale şefilor de comisii, numărul de intervenţii ale parlamentarilor pe marginea proiectelor de lege la unul – maximum doi parlamentari din fiecare grup.
Ion Răducanu se revoltă şi împotriva a ceea ce numeşte „sfidarea” la care parlamentarii sunt supuşi din partea miniştrilor, care nu sunt prezenţi la dezbateri şi care încredinţează răspunderea reprezentării lor unor angajaţi din ministere, dar şi împotriva acelui “dute-vino perpetuu”. „Este oare atât de greu ca şedinţele din plenul Camerei şi cele din comisii să înceapă la ora anunţată şi să se termine atunci când se termină dezbaterea tuturor proiectelor de pe ordinea de zi aprobată?”, se interoghează pe final Ion Răducanu, care evocă un fragment din Petre Ţuţea, potrivit căruia românii trebuie să se dezbare de mentalitatea lui „merge şi aşa”.
Alin Popoviciu nu îl contrează pe Răducanu
Solicitat să comenteze declaraţia politică a lui Ion Răducanu, deputatul P.D.L. de Timiş Alin Popoviciu spune că un parlamentar activ nu are doar rolul de a asista la dezbaterile din comisiile parlamentare din care face parte, ci şi de a participa la întâlniri şi dezbateri cu reprezentanţii sindicatelor, ai O.N.G.-urilor şi ai diverselor categorii socio-profesionale. Chestionat dacă declaraţia nu denotă cumva naivitate politică, Alin Popoviciu a declarat că nu apreciază astfel lucrurile, că Ion Răducanu „este un om interesat de ceea ce se întâmplă în Parlament”, dar că parlamentarii au datoria să îşi desfăşoare o parte din activitate în teritoriu şi că un parlamentar activ, cu aspiraţii la o carieră politică pe termen lung, care să nu se limiteze doar la un mandat, trebuie să se bată pentru a atrage resurse de finanţare pentru judeţul şi colegiul său. „Eu, spre exemplu, acum sunt încă în Bucureşti şi îi însoţesc pe doi dintre primarii din colegiul meu pe la ministere, pentru a le facilita rezolvarea unor probleme legate de obţinerea de cofinanţare pe diverse proiecte din fonduri europene”, a declarat Alin Popoviciu.
Cătălin Tiuch: „Am impresia că eu şi domnul Răducanu lucrăm în Parlamente diferite”
La rândul său, deputatul P.S.D. Cătălin Tiuch a comentat pe marginea declaraţiei lui Ion Răducanu: „Am impresia că eu şi domnul Răducanu lucrăm în Parlamente diferite”, adăugând că fiecare deputat are libertatea de a-şi lua rolul în serios aşa cum înţelege de cuviinţă. În plus, apreciază Cătălin Tiuch, activitatea parlamentarilor nu constă doar în participarea la dezbateri: “Nu mi se pare că declaraţia domnului Răducanu reflectă adevărul în ceea ce priveşte activitatea pe care am desfăşurat-o în Parlament în acest aproape un an de când suntem aici”.
Cătălin Tiuch vede declaraţia lui Ion Răducanu ca pe un pamflet, „Daţi-mi voie să înţeleg astfel declaraţia domnului Răducanu, pentru că este, într-adevăr, frustrant să nu poţi aplica măsurile pentru care ai fost trimis acolo, din pricină că noi am fost nevoiţi să respingem aproximativ de zece ori mai multe iniţiative legislative decât am aprobat”.
Cătălin Tiuch mai spune că parlamentarii U.S.L. nu îşi pot implementa propriile iniţiative legislative, pentru că pe ordinea de zi a dezbaterilor figurează încă “legi care nu mai au legătură cu ceea ce îşi doresc românii” şi proiecte de ordonanţe de urgenţă elaborate de miniştrii Cabinetului Emil Boc.
Ultimele comentarii