Cu prilejul publicării, zilele trecute, a raportului anual privind gestionarea finanţelor publice locale, Curtea de Conturi confirmă aceleaşi nereguli legate de semnalizarea rutieră din Timişoara pe care le constata şi în raportul precedent, când a cerut Municipalităţii măsuri pentru remedierea anomaliilor descoperite. Acum, constată aceleaşi nereguli, concluzionând că nu s-a schimbat nimic.

Probleme identice cu cele consemnate anul trecut

După ce, în raportul ante­rior privind gestionarea finan­ţelor publice locale, Curtea de Conturi constata, în urma con­trolului făcut la Primăria Timi­şoara, nereguli majore legate de contractul încheiat de Muni­cipalitate pentru semnalizarea rutieră din oraş, era de aşeptat ca, între timp, la nivelul admi­nistraţiei locale, să se ia nişte măsuri pentru normalizarea si­tuaţiei şi eliminarea neregulilor. Aşteptările de acest gen sunt însă anulate de ultimul Raport privind gestionarea finanţelor publice locale, publicat de către Curtea de Conturi zilele trecute, raport în care se constată exact aceleaşi reguli ca acum un an, semn că nimic nu s-a schimbat între timp.

Faptul că Primăria încă nu ştie exact ce lucrări de semna­lizare a plătit în ultimii ani este consemnat de către Curtea de Conturi, exemplificând „cu de­ficienţele consemnate cu ocazia ve­rificării modului de recepţio­nare a lu­crărilor efectuate de către S.C. Rosign S.A.”. Acelaşi contract cu societatea Rosign, încheiat de către Primăria Timi­şoa­ra pentru semnalizare rutie­ră, apare consemnat în acelaşi raport cu nereguli imputate Mu­nicipalităţii în va­loare de 3,07 milioane de lei. Consta­tarea este întărită cu concluziile unui control al Gărzii Financiare Ti­miş: „În urma verificării de că­tre comisarii Găr­zii Financiare pentru perioada 2010 – 2012 a derulării contractului pentru semnalizare rutieră încheiat de Pri­mă­ria Timişoara au fost con­semnate aba­teri financiare es­timate în sumă de 3,07 milioane de lei.”

Consilierul local P.D.-L. Simion Moşiu spune că aces­te confirmări oficiale ale ano­maliilor legate de sem­nalizarea rutieră în oraş nu sunt urma­te de măsuri concrete luate la nivelul Primăriei Timişoara: „A constatat Curtea de Conturi că nu este normal ce se întâmplă. A venit şi Garda Finan­ciară şi a constatat nereguli. Şi care este urmarea la nivelul Primăriei? Ce s-a întâmplat, cine a fost demis? Sunt doi ani îndată de când tot aşteptăm con­tabili­zarea semnelor de circulaţie pe care Primăria le-a plătit în Timi­şoara, fără să primim vreun răspuns”.

Primăria încă nu ştie câte indicatoare a plătit

Controversele legate de contrac­tul încheiat de Munici­palitatea timişo­reană, pe 14 ani, pentru semnalizarea rutieră din Timişoara continuă, în mare parte din cauza modalităţii dezas­truoase prin care Primăria a gestionat acest contract de-a lungul anilor. Încă de când au început primele contro­verse, mai mulţi consilieri locali au cerut Primăriei o situaţie exactă a in­dicatoarelor pe care le-a plătit. Situaţie care, fiind vorba de cheltuirea banilor publici, ar fi trebuit să existe şi să fie întoc­mită la virgulă.

În urma acestor interpe­lări, con­du­­cerea Primăriei a re­cunoscut anul trecut ceea ce se bănuia de multă vre­me: faptul că, deşi a plătit aceste indi­ca­toare din bani publici, nu ştie câte s-au montat şi unde. Pri­marul Nicolae Robu anunţa atunci consilierii că este în de­rulare acţiunea de inventariere a tuturor semnelor de circulaţie şi a semafoarelor existente în oraş: “Din păcate, la Direcţia Pa­­trimoniu nu s-a dispus un ase­menea inventar, dar ce să ne mai mirăm, dacă nu au fost în inventar clădiri, terenuri şi ştiţi bine la ce dimensiune se ridică lipsa din eviden­ţele respective”.

Şi viceprimarul Traian Sto­ia spul­bera orice dubii legate de posibilitatea existenţei vreunei astfel de evidenţa la Primărie: “Se lucrează la inventarie­rea semnelor de circulaţie din muni­­cipiu, pentru a se afla un număr cât de cât apropiat de realitate. Un inventar al acestora nu a existat la Primărie, şi de aceea e nevoie acum de această acţiu­ne de inventariere”.

În ciuda acestor angaja­men­te şi promisiuni făcute anul trecut, rezultate­le concrete în­că nu au apărut, în sensul că nu s-a făcut public din partea Direc­­ţiei Tehnice nici măcar un rezul­tat pre­liminar al verificărilor şi numărătorii paralele a indica­toa­relor din municipiu.

Nereguli la fel ca acum un an

În raportul privind gestio­narea finanţelor publice locale, Curtea de Con­turi confirmă fap­tul că, deşi ar fi tre­buit să ţină o evidenţă strictă a acestor lu­crări de semnalizare rutieră rea­lizate din bani publici, Primăria Timişoara nu a făcut acest lu­cru. Auditorii publici externi au constatat că elementele de sem­nalizare furnizate Municipa­li­tăţii – indicatoare, borne, cal­matoare de trafic, panouri de orientare – nu fac obiectul înre­gistrării în evidenţele tehnico-operative, altfel spus, facturile de prestări servicii şi furnizare de ma­teriale semnalizatoare sunt înregis­tra­te doar valoric în contabilitate în con­tul cheltuieli cu întreţinerea şi repara­ţii­le, fără a afecta conturile de imobi­li­zări – pentru mijloacele fixe sau con­turile de stocuri – pen­tru obiectele de inventar.

Aceeaşi problemă a inven­tarierii a fost remarcată de Curtea de Conturi şi în raportul de control dat publicităţii acum doi ani, când, în cazul Primăriei Timişoara se preciza că nu a respectat reglementările legale privind efectua­rea inventarierii generale a patrimo­niu­lui, nici pe cele care prevăd obligati­vitatea corelării datelor din bilanţ cu datele înregistrate în contabili­tate, pu­se de acord cu situaţia reală a elemen­telor de natura activelor, datoriilor şi capita­lu­rilor proprii. Ceea ce nu poate oferi o imagine fidelă a patri­moniului municipiului.

În urma auditului de acum un an, Curtea de Conturi a soli­citat Primăriei inventarierea şi stabilirea naturii tutu­ror bunu­rilor din intersecţiile semafo­rizate şi a materialelor de sem­nalizare din oraş (inclusiv a cal­matoarelor de trafic şi a stâlpi­şorilor de delimitare). Mai mult, Municipalităţii timişorene i s-a cerut reglementarea corespun­ză­toa­re a activităţii de semafo­rizare şi sem­nalizare din punct de vedere al necesi­tăţii, opor­tunităţii şi legalităţii. Lucru care nu s-a întâmplat.

Stâlpi şi indicatoare din belşug

Stâlpii de semnalizare şi delimita­re, plătiţi prin aceste contracte şi am­pla­saţi pe domeniul public, fac obiectul unor nemulţumiri ale unor consilieri locali, legate de oportunitatea plasării acestora în anumite zone, şi despre necesitatea acestor investiţii. Aceştia spun că în destule zone din oraş stâlpii mai mult încurcă traficul decât să îl dis­ciplineze. Plasarea unor astfel de stâlpi pe tronsoa­ne circulate, mai spun ace­iaşi aleşi lo­cali, este în totală contra­dicţie cu lucră­rile de deszăpezire, pen­tru că există scuza perfectă pentru care plugurile nu intră pe anumite tronsoa­ne – pentru că acolo sunt puşi stâlpi de semnalizare. Plugurile nu pot intra sau, dacă intră pe anumite porţiuni, smulg aceşti stâlpi, care ulterior dispar sau sunt distruşi. Con­form aceloraşi voci din Consiliul Local, sunt zone în care, din cauza stâlpilor, ambulanţa nu poate depăşi coloana, şi nu poate ajunge la timp la o intervenţie

Oportunitatea amplasării acestor stâlpi nu este adusă în discuţie doar în cazul celor care delimitează sensuri. Sunt zone, precum Calea Torontalului, în care zeci de stâlpi de acest gen au fost plasaţi pe trotuare, pentru a împiedica accesul autoturismelor şi parcarea abuzivă pe trotuare. Doar că aceşti stâlpi, care costă destul de mult, nu par să-i intimideze pe şoferii care caută parcări cât mai aproape de locul în ca­re lucrează sau la care au treabă. Aşa se face că pe strada Miresei, de exem­plu, care face legătura între Calea Torontalului şi Aradului, din câteva zeci de stâlpi de demarcaţie puşi pe trotuare au mai rămas în picioare doar câţiva, restul fiind doborâţi de şoferi, probabil din cauza sistemului destul de slab de ancorare în pavaj.

Pe lângă stâlpi, Timişoara pare să nu ducă lipsă nici de indicatoare. Anul trecut, era nominalizat la nivel naţio­nal cazul străzii Paul Morand, unde, de-a lungul a mai puţin de 300 metri, sunt amplasate 29 de indicatoare cu “oprirea interzisă”, încă 29 de plăcuţe care aten­ţionează şoferii că, dacă opresc, ar pu­tea să le fie ridicate maşinile, precum şi alte indicatoare rutiere. În total pes­te 70 de indicatoare amplasate pe mai puţin de 300 de metri.