Municipalitatea timişoreană a moştenit din vechea administraţie o serie de contracte pe termene foarte lungi, vizând concesionarea anumitor servicii publice. Unele au fost perpetuate şi din cauză că, în forma încheiată, rezilierea ar fi fost foarte costisitoare pentru Primărie. Totuşi, rămâne de văzut ce se va întâmpla cu aceste contracte, întrucât Consiliul Concurenţei a acuzat practici anticoncurenţiale şi a solicitat renunţarea la practica contractelor pe termene foarte lungi.

Consiliul Concurenţei vrea schimbare în privinţa contractelor Primăriei

Este de notorietate existenţa unor contracte de concesionare de servicii publice încheiate pe termen lung de către Primăria Timişoara, o parte fiind perpetuate din fosta administraţie. Contractul de semnalizare rutieră este, poate, exemplul cel mai edificator în acest sens.

Cu toate acestea, lucrurile s-ar putea schimba în perioada următoare, pentru că, solicitat în luna octombrie să-şi exprime un punct de vedere pe această temă, Consiliul Concurenţei nu s-a arătat deloc încântat de această practică şi a cerut Primăriei Timişoara să facă schimbări. Punctul de vedere al Consiliului Concurenţei viza „posibilitatea autorităţilor administraţiei publice locale din Municipiul Timişoara de prelungire a contractului de delegare a gestiunii serviciului de salubrizare”, iar răspunsul, furnizat recent, a fost negativ, şi s-a extins asupra tuturor contractelor încheiate pe termen prea lung de către Primăria Timişoara.

În analiza sa, Consiliul Concurenţei a pornit de la „Programul de realizare a investiţiilor şi aportul acestora în gestiunea integrată a deşeurilor în Municipiul Timişoara” şi de la contractul de concesiune de servicii publice încheiat în 31 iulie 2006, pe o perioadă de opt ani, între Primăria Timişoara şi Retim.

Consiliul Concurenţei spune că durata derulării unui astfel de contract trebuie fixată ţinând cont de necesitatea garantării stabilităţii economice şi financiare a proiectului, în aşa fel încât să nu limiteze libera concurenţă mai mult decât este necesar pentru garantarea recuperării costurilor asociate investiţiei.

Totodată, au mai precizat reprezentanţii instituţiei, pentru a se asigura o presiune concurenţială eficientă asupra acestor furnizori de servicii, este necesar ca acordarea contractelor de delegare a gestiunii să se realizeze printr-o procedură concurenţială de selecţie (în speţă, licitaţie publică deschisă), şi nu prin prelungirea acestora pe bază de acte adiţionale. În acelaşi context, Consiliul Concurenţei a mai menţionat că prelungirea duratei contractului de delegare a gestiunii serviciului de salubrizare pe bază de acte adiţionale ridică bariere semnificative la intrare pe piaţă, de natură să împiedice intrarea pe piaţă a unui operator de salubrizare mai eficient din punct de vedere economic, favorizând astfel operatorul de salubrizare cu care s-a încheiat contractul de delegare a gestiunii serviciului de salubrizare. Prin urmare, acţiunea de prelungire a duratei contractului de delegare a gestiunii serviciului de salubrizare este susceptibilă de a produce efecte anticoncurenţiale prin restrângerea ori chiar înlăturarea concurenţei între furnizorii de asemenea servicii. „Astfel, în înţelesul regulilor de concurenţă, pe pieţele unde concurenţa se manifestă în cadrul licitaţiilor, stabilirea unei durate nejustificat de mari a contractului de delegare a gestiunii serviciului public, respectiv prelungirea în mod nejustificat a duratei contractului constituie ingerinţe ale autorităţii publice prin care se distorsionează mediul concurenţial", susţin oficialii instituţiei.

Concluzia Consiliului Concurenţei este că, pentru a se preveni distorsionarea mediului concurenţial de pe piaţa serviciilor de salubrizare din  Timişoara, autorităţile administraţiei publice locale trebuie să nu prelungească contractul de delegare prin care a fost concesionat serviciul public de salubrizare a acestei localităţi.

Punctul acesta de vedere se poate extinde însă şi asupra altor contracte similare ale Primăriei Timişoara, pe care reprezentanţii instituţiei ar putea fi nevoiţi să le modifice, pentru a respecta indicaţiile Consiliului Concurenţei.

De altfel, nici bună parte din consilierii locali nu sunt de acord cu contractele „de cursă lungă” rămase de la fosta administraţie. „Această practică nu oferă nicio şansă firmelor noi, care pot veni cu preţuri mai mici şi servicii mai eficiente. Sunt poate şi societăţi cu utilaje mult mai performante, care pot să realizeze serviciul public concesionat la preţuri mult mai mici, mai repede şi mai bine. Şi, dacă ai un contract pe termen lung şi vine o astfel de contraofertă în condiţii mult mai avantajoase, eşti nevoit să o refuzi, ca administraţie, ceea ce nu este în avantajul cetăţeanului. În plus, la contractele pe termen lung se formează nu o dată nişte relaţii între angajat şi angajator care nu duc la nimic bun, cel puţin pentru cetăţeni”, este de părere consilierul local PNL Simion Moşiu.

Exemple de notorietate

Unul dintre cele mai controversate contracte pe termen lung încheiate de către Municipalitatea timişoreană este cel vizând serviciile de semnalizare rutieră, încheiat în 2001, pentru o perioadă de 14 ani. Acesta este unul dintre cele mai lungi contracte ale Primăriei. Mai mulţi consilieri locali spun că ar fi fost de dorit un contract pe termen mai scurt, pentru ca să oblige cumva părţile la derularea unei relaţii contractuale cât mai bune şi, în plus, pentru a nu limita accesul Municipalităţii timişorene la posibile servicii mai bune, oferite la un preţ mai mic.

Problema poate că nu trebuie căutată, însă, la firma beneficiară, ci la Primărie, care a atribuit acest contract pe un termen atât de lung. De obicei, contractele de acest gen se atribuie pe termen de maximum cinci-şase ani, în cazul unor servicii publice, invocându-se necesitatea specializării şi dotării în timp a firmei contractante.

Acest contract a ajuns în prim-plan după ce s-au remarcat situaţii aberante, ce au „beneficiat” de mediatizare naţională. Printre excesele remarcate în ultimii doi ani în urma semnalizării rutiere excesive se număra şi cazul străzii Paul Morand, aflată în Parcul Industrial Freidorf, o alee industrială înfundată, pe care îşi au sediul doar trei societăţi comerciale. Conform unor contabilizări făcute în urmă cu doi ani, de Forţa Civică Timiş, de-a lungul a mai puţin de 300 metri au fost amplasate 29 de indicatoare cu “Oprirea interzisă”, încă 29 de plăcuţe care atenţionează şoferii că, dacă opresc, ar putea să le fie ridicate maşinile, precum şi alte indicatoare rutiere. În total peste 70 de indicatoare, adică unul la patru metri, raportat la lungimea străzii.

De-a lungul timpului au continuat apariţiile de senzaţie în domeniul semnalizării rutiere la Timişoara. De exemplu, la una dintre şedinţele de plen, mai mulţi consilieri au remarcat că în Timişoara au fost montate indicatoare rutiere direct pe trunchiurile unor copaci, în tandem cu semafoarele lipite cu bandă adezivă din zona centrală. Aleşii locali au propus atunci, în glumă, să se înregistreze la Oficiul de Stat de Invenţii şi Mărci “inovaţia” de la Timişoara. Tot anul trecut se remarca în Consiliul Local că sunt multe indicatoare montate pe domeniul public ce conţin greşeli gramaticale sau de ortografie, gen parcare interzisă “Toate Direcţile” sau “Bulevardul Revoluţei”.

„Odiseea” stâlpilor continuă

În cadrul aceluiaşi contract, pe lângă indicatoarele montate în exces, stâlpii de semnalizare şi delimitare, plătiţi din bani publici şi amplasaţi pe domeniul public, au făcut obiectul unor nemulţumiri legate de oportunitatea plasării acestora în anumite zone, şi despre necesitatea acestor investiţii.

Unii consilieri locali spun că în destule zone din oraş stâlpii mai mult încurcă traficul decât să îl disciplineze. Plasarea unor astfel de stâlpi pe tronsoane circulate, mai spun aceiaşi aleşi locali, este în totală contradicţie cu lucrările de deszăpezire, pentru că există scuza perfectă pentru care plugurile nu intră pe anumite tronsoane – pentru că acolo sunt puşi stâlpi de semnalizare. Plugurile nu pot intra sau, dacă intră pe anumite porţiuni, smulg aceşti stâlpi, care ulterior dispar sau sunt distruşi. Conform aceloraşi voci din Consiliul Local, sunt zone în care, din cauza stâlpilor, ambulanţa nu poate depăşi coloana, şi nu poate ajunge la timp la o intervenţie

Oportunitatea amplasării acestor stâlpi nu este adusă în discuţie doar în cazul celor care delimitează sensuri. Sunt zone, precum Calea Torontalului, în care zeci de stâlpi de acest gen au fost plasaţi pe trotuare, pentru a împiedica accesul autoturismelor şi parcarea abuzivă pe trotuare. Doar că aceşti stâlpi, care costă destul de mult, nu par să-i intimideze pe şoferii care caută parcări cât mai aproape de locul în care lucrează sau la care au treabă. Aşa se face că pe strada Miresei, de exemplu, care face legătura între Calea Torontalului şi Aradului, din câteva zeci de stâlpi de demarcaţie puşi pe trotuare au mai rămas în picioare doar câţiva, restul fiind doborâţi de şoferi, probabil din cauza sistemului destul de slab de ancorare în pavaj.

Aleşii locali continuă să remarce şi acum situaţii aberante de amplasare a unor stâlpi de demarcare pe domeniul public, ultimele lucrări de acest gen fiind semnalate pe malul Begăi, pe Splaiul Protopop Meleţie Drăghici. „Este acea stradă de pe malul Begăi, de la Badea Cârţan la Poliţie, pe care se montează în continuare stâlpi cu nesimţire, fără niciun fel de utilitate. Pista de bicicletă este despărţită de şosea printr-un spaţiu verde, deci stâlpii de demarcare nu au ce să caute acolo. Se lucrează pe ascuns, în astfel de perioade, între Crăciun şi Revelion, probabil pentru că e cineva care are nevoie de bani. Şi se va continua aşa probabil până când cineva va cădea şi se va răni grav, iar atunci probabil că se va spune că nu s-a ştiut că se poate ajunge la aşa ceva. Cine va răspunde într-un astfel de caz? Genul acesta de lucrări reprezintă dovada cea mai bună că Primăria nu ar trebui să atribuie niciun fel de contracte pe termene mai lungi de trei ani”, mai spune Simion Moşiu.