Probabil că doar câţiva zeci de timişoreni ştiu de intenţiile de prelungire a duratei de utilizare a centralei nucleare de la Paks, din Ungaria. Paradoxal, autorităţile române nu au avut obiecţii majore legate de acest proiect, care ar putea avea consecinţe dezastruoase pentru vestul ţării în cazul unui incident. Şi foarte ciudat este faptul că, deşi Timişoara şi Aradul sunt, ca distanţă, mult mai aproape de Paks, singurele dezbateri pe această temă au fost organizate în Oradea – oraş care e mult mai puţin afectat în cazul unor accidente.

Planuri pe termen lung legate de centrala de la Paks.

Deşi Consiliul Judeţean Timiş şi Agenţia de Protecţie a Mediului ar fi trebuit să organizeze dezbateri pe această temă, structura similară din judeţul Bihor a fost gazda singurelor dezbateri publice legate de impactul asupra mediului pentru proiectul de extindere a duratei de exploatare a Centralei Nucleare de la Paks, din Ungaria, care face parte dintre primele 25 din Europa, a fost realizată cu tehnologie sovietică, foloseşte dioxid de uraniu şi dezvoltă o putere de aproximativ 2 000 MW.

Anul trecut, Agenţia de Protecţie a Mediului anunţa că Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice a primit din partea Ministerului Dezvoltării Rurale din Ungaria notificarea însoţită de termenii de referinţă (în limba română şi maghiară) pentru proiectul “Înfiinţarea noilor blocuri de centrala atomoelectrică de la Paks”, însă e greu de spus câţi timişeni au aflat de acest proiect, şi câţi au trimis sugestii sau sesizări. După acest anunţ, la sfârşitul anului trecut sau începutul acestui an, Minister Mediului şi Schimbărilor Climatice nu a mai organizat o dezbatere în Timişoara pe această temă, cu toate că Timişoara este unul dintre primele oraşe mari afectate în cazul unui eventual incident.

Deşi centrala de la Paks ar fi trebuit închisă, dupa 25 de ani de activitate, autorităţile maghiare şi-au manifestat intenţia menţinerii în funcţiune a acestei unităţi pentru câteva decenii. Centrala nucleară este considerată asemănătoare cu cea de la Kozlodui, din Bulgaria. Distanţa de la Paks până la graniţa cu România este de 120 de kilometri, şi el mai mare oraş românesc expus unei contaminări de la centrala nucleară din Ungaria este Timişoara. Şi, cu toate că legislaţia internaţională obliga la consultări publice în ţările vecine, pentru proiecte de acest tip, partea maghiară a organizat consultări pe aceasta la Oradea, nu în Timişoara sau Arad, deşi Aradul sau Timişoara sunt mai apropiate de Paks.

Dezbaterile nu au fost promovate şi au fost grevate de probleme logistice şi lipsa informaţiilor. Culmea e că din Timiş o participare efectivă şi activă la aceste dezbateri nu a venit din partea autorităţilor ci a unor ONG-uri care s-au implicat în acţiuni de decontaminare radioactivă în Timiş, cum sunt Hobby Club Jules Verne, din Buziaş.

“În Timişoara nu s-a organizat o asemenea dezbatere, deşi ar fi fost cazul. Şi mai ciudat mi s-a părut faptul că la dezbaterile de la Oradea, structura cu competenţe directe Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare şi-a trimis reprezentanţi care au fost pasivi, s-au aşezat pe bancă, şi nu au spus absolut nimic. Şi, deşi ungurii au răspuns la întrebări, românii participanţi la dezbatere nu i-au întrebat mare lucru. C.N.C.A.N. nu a luat cuvântul prin reprezentanţii săi. Noi, ca reprezentanţi ai unor ONG-uri preocupate de probleme de mediu am fost mai active, şi am pus noi întrebări celor de la C.N.C.A.N. Ca şi cum ar fi total lipsit de relevanţă faptul că această centrală din Bulgaria este construită după modelul celei de la Cernobîl”, ne-a declarat Mircea Goloşie, preşedintele asociaţiei Hobby Club Jules Verne, din Buziaş.

O centrală failibilă

Experienţa ultimilor ani a arătat că posibilitatea producerii unor incidente la centrala de la Paks nu este în niciun caz exclusă. Pe 10 aprilie 2003, la reactorul nr. 2 al CEN Paks, a avut loc un incident calificat cu gradul 3 din 7, pe scara INES a evenimentelor nucleare. S-au produs emisii radioactive în atmosferă şi s-a atins ultima barieră de siguranţă din sistemul de protejare la contaminare radioactivă al centralei. În 2009 a mai avut loc un astfel de incident, când un detector al fluxurilor de neutroni a fost deplasat în interiorul conductei reactoare al blocului patru al centralei, iar cablul care susţinea echipamentul s-a rupt şi a produs căderea acestuia. Evenimentul a fost clasat la nivelul doi din zece, potrivit scării internaţionale nucleare. Această clasare se face în cazul unor evenimente care nu au impact direct asupra securităţii, dar care ar trebui să ducă la o reevaluare a măsurilor de precauţie.

Mircea Goloşie spune că a fost contrariat de atitudinea avută pe această temă de unele structuri cu competenţe directe pe protecţia mediului. “A existat o situaţie antologică, în care cei de la Centrala din Paks au recunoscut, în corespondenţa purtată cu ei, faptul că a avut loc un incident, iar cei de la Agenţia de Protecţie a Mediului susţineau că nu există niciun incident”, spune Mircea Goloşie.

Centrala de la Paks furnizează aproximativ 40% din energia electrică necesară Ungariei (spre deosebire de CEN Cernavodă care furnizează doar 18% din necesarul României), astfel că autorităţile ungare au demarat un proiect pentru prelungirea duratei de funcţionare a reactoarelor cu încă 20 de ani. Acest lucru presupune realizarea unui set de lucrări de modernizare şi monitorizare suplimentare. 

În studiul de impact pentru CEN Paks au fost luate în calcul doar probabilităţi de risc specifice unor incidente grave, care ar putea conduce la „depăşiri ale criteriilor de siguranţă nucleară în mediul înconjurător”. De aceea raza zonei de impact este de doar 10 kilometri, pentru incidente cu probabilitatea de 1 la 100.000 de ani.

Majoritatea centralelor vest-europene, planificate pentru închidere

Conform unui raport al Comisiei Europene, legat de siguranţa utilizării energiei nucleare, mai multe state vest-europene, poate şi inspirate de dezastrul nuclear din Japonia, de la Fukushima, intenţionează să-şi închidă centralele nucleare în următorii zece ani.

Germania a avut poziţia cea mai fermă, anunţând că va închide ultimul reactor nuclear în 2022, devenind astfel prima putere industrială care va renunţa la energia atomică, potrivit declaraţiilor ministrului german al Mediului, Norbert Röttgen. “Din cele 17 reactoare germane, marea majoritate vor mai fi în funcţiune până la sfârşitul anului 2011, iar ultimele trei vor mai funcţiona până la sfârşitul anului 2022, cel târziu”, a anunţat ministrul german, care a considerat această decizie ca fiind una ireversibilă.

Germania are 17 reactoare nucleare pe teritoriul său, dintre care opt nu sunt conectate la reţeaua de energie electrică. Autorităţile germane trebuie să găsească, în următoarea perioadă, o modalitate de a acoperi 22% din producţia de energie electrică, asigurată până acum prin intermediul energiei produse la centralele nucleare.

După accidentul de la Fukushima, cancelarul german Angela Merkel a declarat că situaţia Japoniei a marcat în mod semnificativ debutul unei noi ere în domeniul energiei. Berlinul a decis, după accidentul din Japonia, să oprească activitatea a 17 dintre reactoarele nucleare ale ţării, pentru efectuarea unor controale tehnice amănunţite. Angela Merkel a declarat că “va fi cu atât mai bine, cu cât vom încheia mai repede cu energia atomică”.

Şi dacă în spaţiul vest-european se ia în considerare posibilitatea renunţării totale la utilizarea energiei nucleare, în partea de est a continentului politicile par să aibă o tendinţă contrară. Cu sprijinul şi asistenţa Rusiei, folosind reactoare ruseşti, numeroase ţări balcanice au anunţat intenţia de a-şi construi noi centrale nucleare de putere mare.

Aşa se face că, potrivit anunţurilor de intenţie, făcute pe plan internaţional, România ar urma să fie înconjurată în perioada următoare de nu mai puţin de 12 reactoare nucleare, toate situate la o distanţă de cel mult 1.000 de kilometri. În Belarus, Slovacia, Turcia şi Bulgaria se intenţionează în următorii ani construirea unor centrale nucleare noi sau suplimentarea numărului de reactoare la cele deja existente. În mare parte, tehnica folosită este cea rusească, existând speculaţii legate de faptul că Rusia e interesată să sprijine astfel de investiţii, pe care le vede ca o contrapondere la scutul anti-rachetă.

În ceea ce priveşte centralele nucleare situate la cele mai mici distanţe de Timişoara, trebuie nominalizate centrala de la Cernavodă, centralele din Slovacia, centrala de la Paks – Ungaria şi centrala de la Kozlodui, din Bulgaria. Cel mai aproape sunt însă centrala din Ungaria şi cea din Bulgaria. La ambele sunt folosite reactoare ruseşti, însă, din punct de vedere al periculozităţii, trebuie precizat că centrala de la Paks are o anvelopă de protecţie, utilă în caz de accident nuclear. La Kozlodui, însă, nu există anvelopă de protecţie, şi de aceea s-au făcut nenumărate demersuri pentru închiderea ei.