“Muşte pe parbrizul vieţii. Nou catalog de perle”, radu Paraschivescu (Ed. Humanitas)

„Aţi pierdut o minunată ocazie de-a tăcea”, le-a spus Jacques Chirac liderilor polonezi, în 2003, după ce aceştia susţinuseră intervenţia americană în Irak. Rămasă într-un pliu al istoriei recente, expresia li s-ar potrivi mănuşă emiţătorilor români de nerozii, pentru care notorietatea este, măcar de data asta, un dezavantaj. Pe o scenă unde personalităţile şi personulităţile convieţuiesc, într-un timp al dispreţului pentru limba română, pentru cultură şi pentru gândire, Muşte pe parbrizul vieţii măsoară amploarea derivei în care a intrat discursul public. Dincolo de râsul pe care-l provoacă una sau alta dintre perlele scoase în virtutea inepţiei, cartea aceasta e de fapt dovada unui masacru despre care nu se scrie în ziare şi nu se vorbeşte la televizor. Ea pune conul de lumină pe torţionarii vechi şi noi ai limbii române – oameni care au batjocorit-o, au sluţit-o şi au umplut-o de noroi. Fără să ezite, fără să le pară rău. Indiferent dacă sunt politicieni, oameni de afaceri sau exponenţi ai showbizului, cotizanţii din Muşte pe parbrizul vieţiioferă un spectacol la care, deloc paradoxal, hohotele sunt direct proporţionale cu tristeţea.

„Când sunt prost dispus, ceea ce mi se întâmplă destul de des, din varii motive, răsfoiesc culegerile de perle de tranziţie ale lui Radu Paraschivescu. Comicul enorm, la limita dezastrului (logic, lexical, gramatical, cultural), al acestui monument de brambureală şi impostură valahă are efectul paradoxal de a mă întrema. Avem, carevasăzică, resurse de umor (fie şi involuntar), avem încă resurse de vitalitate animală din care, cine ştie, vor răsări, cândva, şi florile gingaşe ale normalităţii!”, spune Andrei Pleşu.

„O călătorie în india”, E.M. Forster  (Ed. Polirom)
Unul dintre cele mai citite romane ale secolului XX – ecranizat în 1984, în regia lui David Lean, cu Judy Davis, Victor Banerjee şi Peggy Ashcroft, în rolurile principale –, O călătorie în India se inspiră din momentele de glorie ale expansiunii coloniale britanice, dar şi din tensiunile rasiale ce marchează fiecare moment al vieţii în colonii. Pe acest fundal, Adela Quested şi prietena ei, doamna Moore, turiste britanice în Chandrapore, descoperă că, în ciuda legăturilor puternice cu comunitatea colonială locală, îşi doresc să se apropie mai mult de savoarea şi de poveştile neştiute ale Indiei.

Dar, când destinul le aduce alături de Cyril Fielding şi de prietenul lui din partea locului, doctorul Aziz, spiritele comunităţii din Chandrapore îşi pierd liniştea şi vieţile tuturor, colonist sau colonizator, îşi schimbă dramatic ritmul.

„Sebastian și lumea lui”, Dana Pîrvan-Jenaru (Ed. Art)

O întrebare pe care ne-o punem în chip firesc este aceea despre locul lui Mihail Sebastian în critica românească. “Dana Pîrvan-Jenaru nu i-l fixează, ci se mulţumește să afirme că el reprezintă o voce critică originală, ceea ce autoarea şi dovedise cu prisosință pe parcursul întregii lucrări. Cartea impune o personalitate certă, deja întrevăzută în publicistica ei de până acum”, spune Livius Ciocârlie.

La rândul său, Mircea Anghelescu, declară că “Sebastian şi lumea lui își propune să contribuie la cercetarea operei lui Mihail Sebastian prin explorarea bogatei sale activități de critic literar, numai parțial cunoscută până azi, și prin relaționarea acesteia cu alte aspecte ale operei și biografiei sale, de la pasiunea pentru Proust și romanul modern despre care scrie pagini revelatorii, până la cultul prieteniei și felul în care acesta îi colorează judecățile critice și se reflectă în literatura sa memorialistică. Pe scurt, autoarea consideră că nici jurnalul lui Sebastian, nici figura mai complexă și mai interesantă care i se conturează în ultimele decenii, nu pot fi discutate fără o explorare integrală și atentă a operei sale care îi oglindește cel mai fidel și mai nuanțat ideile, sentimentele și evoluția, adică a criticii sale”.

Iar Mihai Zamfir afirmă că această marcă a interbelicului românesc reprezintă cadoul neașteptat și prețios pe care o carte ca aceea a Danei Pîrvan-Jenaru îl face cititorului de astăzi: “Investigația sa documentară, ireproșabilă, se transformă într-o viziune ce depășește documentul pentru a se înscrie în orizontul adevărurilor generale”.