“Invitaţie la vis. Opt poveşti vindecătoare”, Monica Pillat (Ed. Humanitas)

Monica Pillat spunea că a scris aceste poveşti pentru a se vindeca ea însăşi de dorul celor pierdute şi s-a jucat cu umbrele până când a putut ieşi din nou la liman, unde o aştepta de mult ignorata frumuseţe a clipei prezente.

„Lumea de basm a povestirilor Monicăi Pillat este ca un mare suflet cosmic, din care oamenii şi făpturile cresc asemeni unor membre şi mădulare colective. Prin originea lor comună, acestea sunt non-separabile: când întrepătrunse, când confundate, când unite şi reunite prin plutire, prefirare, răsfirare şi înfiorare, ele ne apar ca acele lumi pe care le evoca vizionar Rudolf Steiner pentru a caracteriza alte vârste ale cosmosului, mult mai vechi. Monica Pillat a descoperit, prin explorările ei în irealitatea ime¬diată a lumii basmelor, o nouă dimensiune a lor –dimensiunea irealităţii imediate a realităţii, pe care, pentru lumea obiectelor corporale, a descoperit-o şi explorat-o la noi, acum mulţi ani, Max Blecher”, spune Horia-Roman Patapievici.

„Portretul artistului ca tânăr câine”, Dylan Thomas (Ed. Polirom)

 În acest volum de povestiri cu influenţe autobiografice, umorul irezistibil, exuberanţa şi magia verbală ale marelui poet modern Dylan Thomas isi gasesc o spectaculoasa ilustrare. In prozele sale, Dylan Thomas – al cărui centenar este marca anul acesta – se dovedeşte un narator neîntrecut şi un creator de personaje memorabile: bunicul care porneşte la drum îmbrăcat cu hainele sale cele mai bune, pentru a fi înmormântat în satul vecin, reporterul sarcastic de la un ziar de provincie, fermierul care predică frenetic în faţa unor băieţei, într-un hambar, un grup de bărbaţi respectabili care se joacă de-a scriitorii feriţi de ochii lumii şi, nelipsind niciodată, tânărul Thomas, care observă netulburat totul. Puţini scriitori au reusit să evoce atât de strălucit misterele şi aventurile copilăriei, iubirile din tinereţe şi iluziile spulberate, moartea bântuind doi tineri care se distrează; şi, poate, nici unul nu le-a redat într-un stil atât de viu şi de grăitor, cu o bucurie pe cât de firească, pe atât de contagioasă.

„Puse în balanţă cu învolburările din viaţa reală a scriitorului, povestirile lui Dylan Thomas reprezintă o încercare de a redescoperi inocenţa pierdută a unui paradis plin de ispitele cunoaşterii post-academice”, spune Mircea Mihăieş, care a scris prefaţa acestei cărţi.

„Terapia prin Cioran. Forţa gândirii negative”, Horia Pătraşcu (Ed. Trei)

“Valoarea terapeutică a fost pentru Cioran criteriul în funcţie de care a judecat orice creaţie umană, inclusiv filosofia (de altfel, motivul principal al respingerii filosofiei de sistem este că «nu ajută la nimic»). Pentru fiinţa bolnavă care este omul, niciun alt criteriu nu poate fi mai potrivit decât acesta. Căci ceea ce urmăreşte fiinţa conştientă în toate acţiunile şi credinţele sale, prin religiile şi filosofiile ei, este obţinerea vindecării, tămăduirea. Imensa contribuţie a lui Emil Cioran constă în a ne spune că însăşi dorinţa noastră de vindecare este bolnavă, că promisiunile tuturor mântuitorilor de a ne salva de relele de care suferim sunt ucigaşe, câtă vreme «rău» esenţial de care vor să ne salveze este viaţa însăşi şi că însăşi intenţia noastră de a ne salva ascunde tentaţia autosuprimării. A rezista acestei tentaţii – sub toate formele ei – este eroismul şi sănătatea fiinţei conştiente. Paradoxal, omul sănătos este cel care acceptă că viaţa însăşi este o boală pe care va face tot posibilul să o menţină ca atare, să nu o «vindece»”, spune Horia Pătraşcu.