O situaţie 100% “made in Ro” a ajuns ştire naţională după ce mai mai mulţi locuitori din satele timişene Unip şi Uliuc au organizat proteste, cerând… asfalt pe drumul care leagă localităţile lor de drumul judeţean Timişoara- Buziaş. Ce a urmat se înscrie însă în acelaşi fascinant mers al lucrurilor din România. După ce aceiaşi săteni s-au apucat să-şi repare singuri drumul, acum riscă să se aleagă cu… dosare penale, pentru intervenţii neautorizate pe domeniul public.

Iniţiativă cu consecinţe penale

Anul trecut, dar şi la începutul acestui an au beneficiat de o mediatizare maximă ineditele proteste ale sătenilor din localităţile timişene Unip şi Uliuc, aparţinătoare de comuna Sacoşu Turcesc, care au ieşit în stradă, la propriu, cerând asfaltarea Drumului Comunal 154, care leagă localităţile lor de drumul judeţean Timişoara- Buziaş. Nu avea cum să nu suscite interes un asemenea protest, la care se scandau lozinci gen  „Taxe plătim, impozite plătim, drum asfaltat când primim?”. Protestele s-au organizat şi s-au terminat, ştirile au fost uitate şi, între timp, situaţia nu s-a rezolvat, ba chiar are parte de o urmare tipic românească.

Văzând că, în ciuda protestelore nu se întâmplă nimic, sătenii au pus mână de la mână şi au plătit o serie de lucrări de reabilitare ale respectivului drum, pentru a se putea circula cu maşina pe el, în condiţii cât de cât decente. “Nici nu ştiu ce au făcut exact. Din câte am înţeles, au adus un utilaj să mai îndrepte, cu o lamă, unele porţiuni de drum”, spune primarul comunei Sacoşu Turcesc, Gabriel Adrian Koller.

Iniţiativa ar putea avea însă urmări neaşteptate, în sensul că drumarii de ocazie s-ar putea alege cu dosare penale pentru intervenţii neautorizate pe domeniul public. “Orice intervenţie neautorizată pe drumurile publice e ilegală. Nu se poate interveni pe un drum public fără autorizaţie. Ce s-ar întâmpla dacă fiecare s-ar apuca să facă tot felul de lucrări la infrastructura publică?”, spune primarul comunei Sacoşu Turcesc.

Gabriel Adrian Koller susţine că a făcut tot ce se putea pentru a realiza această lucrare de interes public şi că, deşi s-a realizat şi un proiect pentru obţinerea de finanţări europene, în exerciţiul financiar precedent, proiectul nu s-a calificat pentru finanţare, considerându-se, pe criterii greu de înţeles că există alte proiecte mult mai îndreptăţite să primească finanţare.

Acum, Primăria a depus documentaţia pentru obţinerea de finanţare de la Guvern, prin Ordonanţa de Guvern 28 din 10 aprilie 2013 pentru aprobarea Programului naţional de dezvoltare local  pentru pietruirea drumurilor comunale, alimentarea cu apa a satelor, conectarea satelor la reţeaua de electrificare şi la reţelele telefonice. “Eu consider că Primăria a făcut tot ce a depins de ea, pentru repararea drumului respectiv, începând cu încercarea de a obţine fonduri prin programul SAPARD. Din păcate, de fiecare dată nu s-a alocat finanţare pentru acest proiect. Eu cred că nu este primar în România care să nu-şi dorească să asfalteze drumurile din localitate şi din satele aparţinătoare. Încă cum proiectul este evaluat la suma de 2,5 milioane de euro, nu am avea cum să finanţăm vreodată o asemenea lucrare din bugetul local”, susţine primarul Gabriel Adrian Koller.

Situaţia, inedită şi emblematică pentru o anumită stare de lucruri din ţară, a fost prezentată zilele trecute şi la Pro TV, unul dintre invitaţi opinând, în glumă, că ar trebui formată o brigadă de drumari din sătenii cu iniţiativă din Unip şi Uliuc, aceasta fiind singura şansă de a finaliza celebra Autostradă Transilvania.   

Un istoric lung de proteste

Protestele localnicilor din Unip şi Uliuc au deja un istoric lung, punctul culminant fiind atins anul trecut în martie, când sătenii au blocat de mai multe ori drumul dintre Buziaş şi Timişoara, oprind circulaţia din zonă. Atunci, protestatarii au aruncat pe jos pliculeţe cu seminţe de varză, spunând că, dacă tot e arat, măcar să crească ceva pe pământ. „Taxe plătim, impozite plătim, drum asfaltat când primim?” a fost una dintre lozincile scandate şi în acest an, la protestele organizate în februarie şi martie. Localnicii susţin că toţi cei 7,9 kilometri ai drumului trebuie parcurşi doar la viteze mici, întâia şi a doua, şi în cele două localităţi au existat femei care au născut casă, din cauză că ambulanţa nu a putut străbate drumul până la ele.

Consiliul Judeţean Timiş s-a scos din ecuaţie, precizând că nu poate prelua acest drum, deoarece sunt nişte criterii care trebuie respectate, cum ar fi să unească două comune sau să asigure accesul la un obiectiv de interes judeţean sau naţional, un obiectiv turistic de exemplu.

Precedent similar la Criciova

Situaţia de la Sacoşu Turcesc nu este singulară. În 2009, de pildă, la CJ Timiş a fost dezbătută problema modalităţii în care s-a reabilitat o porţiune de drum judeţean în zona Criciova, unde a fost realizat un drum de către o firmă privată care, însă, nu a mai făcut recepţia. Problema e că în aceste cazuri, în varianta producerii unor accidente din cauza stării carosabilului, nu poate fi tras nimeni la răspundere, îşi argumentau dezacordul reprezentanţi ai administraţiei judeţene.

“Există o problemă care este legată de un drum judeţean din comuna Criciova, un drum judeţean făcut de o firmă a actualului primar. Este bine că a făcut acel drum. Problema este că autorizaţia de construcţie pentru acel drum a fost emisă după începerea lucrărilor. E bine că a fost un proiect la bază, dar nu s-a făcut recepţia. Or, în momentul în care este un drum judeţean fără o recepţie făcută, se pune întrebarea cine are responsabilitatea pentru un eventual accident?”, se preciza atunci în plenul CJ Timiş.

Reprezentanţii administraţiei judeţene se întrebau şi ce se va întâmpla în zonă dacă vor fi descoperite neconformităţi: “Ce o să se întâmple dacă la verificarea pe care o vom face, noi, Comisia Tehnică, vom considera că drumul nu a fost realizat conform parametrilor din proiect, dacă respectivul generos donator va dori să îndrepte greşelile, să aducă lucrarea în parametri normali sau va trebui să venim noi, în completare să aducem lucrurile în legalitate?”

Conducerea CJ Timiş declara atunci că situaţia urmează a fi reglementată, specificând că la Criciova este o situaţie aparte, în care autorizaţia a fost eliberată după începerea lucrărilor : “Se va urmări şi se va face o recepţie a drumului, iar în cazul în care recepţia nu este conformă cu proiectul, se vor face modificări”, declarau reprezentanţii administraţiei judeţene. Menţionând, totodată, că este un drum judeţean, pe care s-a intervenit fără a exista aprobarea CJ Timiş.

Lucrurile nu au fost tranşate clar nici după mai multe discuţii în contradictoriu în plenul Consiliului Judeţean. Conform unor reprezentanţi ai administraţiei judeţene de atunci, situaţia de la Criciova nu trebuia lăsată să devină un precedent. “S-a dat autorizaţia pentru acea lucrare, însă nu se ştie exact momentul. Pe baza cărui proiect a pornit ? Până la urmă am înţeles că, de fapt, Consiliul Judeţean le-a dat un proiect. Acum cert e că nu e recepţionat. Şi întrebarea e simplă : dacă se întâmplă acolo un accident din cauza stării drumului, cine răspunde? S-ar putea până la urmă să ne iasă pe nas donaţia aceasta”, ne declara atunci fostul preşedinte al Comisiei Economice a CJ Timiş, Viorel Sasca. 

Administraţia locală a avut însă propriile argumente, unele din ele având un oarecare fundament. Astfel, Primăria Criciova afirma că localnicii au aşteptat în zadar, cu anii, să li se asfalteze în mod corespunzător porţiunea respectivă de drum şi că toate certurile iscate pe această temă la nivelul administraţiei judeţene ar fi trebuit să se poarte după ce li s-ar fi cerut părerea localnicilor. “De când a fost atestată Criciova, nu a fost asfaltat corespunzător drumul. Aş fi vrut să ştiu dacă aceşti aleşi judeţeni, care au fost contestatari, îi reprezintă pe oamenii din Criciova. Recepţia nu s-a făcut, pentru că lucrarea nu s-a terminat. Pot să vorbească dumnealor orice. Să meargă la oricare om din Criciova să îl întrebe dacă e mulţumit sau nu de această lucrare”, spuneau atunci reprezentanţii Primăriei.

Lucrurile nu au mai fost însă lămurite, acesta constituind un precedent pentru intervenţii de acelaşi gen la drumurile judeţene. Aceasta deşi, în lipsa unui contract, a unei donaţii şi a unei recepţii, în varianta în care pe porţiunea respectivă de drum s-ar fi produs un accident cauzat de starea drumului, în care să fie implicate maşinile unui transportator internaţional de exemplu, nu era deloc clar cine ar fi răspuns. 

Pe de altă parte, nu se poate să nu se vadă şi reversul : faptul că, sătui să mai aştepte bani de la buget pentru infrastructură, bani care întârzie să apară, de ani de zile, oamenii iau decizii la nivel privat sau la nivel de administraţie locală, pentru reabilitarea unor porţiuni de drum, indiferent de raţiunile care stau în spatele acestor decizii.