Peste 94% din tinerii inactivi nu au de gând să se angajeze

Numărul angajaţilor scade vertiginos, raportat la totalul populaţiei

Publicatluni, 19 mai 2014 | Economic | nu sunt comentarii | Scris de Bogdan PITICARIU

Populaţia inactivă scriptic, adică segmentul românilor apţi de muncă ce nu plătesc taxe şi impozite este în creştere, inclusiv în Timiş, potrivit unui raport al Blocului Naţional Sindical privind piaţa muncii. Foarte mulţi tineri, dar şi români de vârsta a doua ies din câmpul muncii şi nu mai reintră, oficial cel puţin. Astfel, o parte rămân fără ocupaţie, trăind din diverse forme de ajutor social sau afaceri nefiscalizate, iar o parte pleacă în străinătate, fără ca statul să ştie.

Tot mai puţine persoane active

Conform unui studiu recent al BNS, 94,3% din tinerii inactivi cu vârste între 15 şi 24 de ani nu-şi caută un loc de muncă şi nu ar fi dispuşi să înceapă lucrul dacă li s-ar oferi un serviciu. Este un mister din ce trăiesc, probabil mulţi fiind întreţinuţi de familie sau angrenaţi în tot felul de mini-afaceri nefiscalizate.

Conform documentului BNS, structura populaţiei s-a modificat major, prin creşterea ponderii persoanelor inactive, în ultimii ani, şomajul de lungă durată (peste 12 luni) s-a cronicizat, iar mare parte a populaţiei inactive şi-a pierdut interesul de a reintra pe piaţa muncii.

Aproximativ 20% dintre tinerii cu vârste între 15 şi 24 de ani se află în situaţia de inactivitate – nu sunt înregistraţi ca şomeri, prin urmare nu primesc nici un fel de asistenţă pentru integrare în muncă şi nu sunt vizaţi de politicile active, şi nu sunt cuprinşi în nicio formă de învăţământ.

Procentul cel mai mare de inactivi apare însă la categoria de vârstă 50 – 65 de ani, cu 19% şomeri şi 30% inactivi, în nivelul anului 2012. Pentru acest segment, procentul este explicat de faptul că firmele nu angajează persoane cu aceste vârste.

Pentru grupa de vârstă 25 – 34 de ani, cea aptă de muncă, cu experienţă şi cu posibilităţi de a se adapta rapid la tendinţele pieţei muncii, devine greu de explicat scăderea ocupării, de la 77% în 1996 la 72% în 2012, concomitent cu o creştere a trecerii în inactivitate de la 15% în 1996 la 19% în anul 2012, arată studiul B.N.S., denumit “Faţa reală a României”.

În ceea ce priveşte incidenţa şomajului de lungă durată, studiul BNS arată o creştere rapidă pentru zona urbană de la puţin peste 30% la nivelul anului 2009 la peste 50% în anul 2013.

În cazul tinerilor, incidenţa şomajului de lungă durată este de aproximativ 70% pentru mediul urban şi de puţin peste 60% în mediul rural, ambele categorii pornind de la un nivel de 50% în anul 2009.

Studiul BNS mai indică o creştere a sarcinii fiscale pe costul muncii, creştere constantă începând cu anul 2008, care a adus România la nivelul de fiscalitate din anul 2003. Fiscalitatea excesivă îi face pe lucrătorii români să evite creşterea volumului de muncă, iar indicatorul ”capcana salariului mic” arată că salariaţii care sunt unicii întreţinători de familie şi au doi copii sunt cel mai puţin motivaţi să lucreze în plus. “Din cauza fiscalităţii, cu cât aceştia muncesc mai mult, cu atât ponderea salariului net în salariul brut se reduce”, mai arată studiul BNS.

Concluziile generale sunt pesimiste şi în dezacord cu mesajele transmise de guvernare. “Numărul tinerilor salariaţi a scăzut dramatic în ultimii zece ani şi va continua să se reducă, adulţii trec masiv în inactivitate după ce termină şomajul, aproximativ 30% din populaţie se confruntă cu lipsuri majore şi aproape 42% dintre români se află în risc de sărăcie sau de excluziune. Aşa arată România reală, cea de dincolo de o rată oficială a şomajului de 7,2% şi de declaraţii politice care vorbesc despre creştere economică şi nivel de trai îmbunătăţit”, spune Dumitru Costin, liderul BNS.

“Este îngrijorător că lucrătorii de vârsta a doua continuă să fie discriminaţi pe piaţa muncii”

Ştefan Gogoşanu, liderul Cartel Alfa Timiş, susţine că şi în Timiş populaţia activă trecută de 40 – 45 de ani continuă să fie discriminată masiv pe piaţa muncii. “Legal, toţi au dreptul la muncă. Practic, acest lucru nu se respectă. Angajatorii preferă tinerii, în ideea că îi pot forma cum vor ei, deşi mulţi investesc în formarea angajaţilor tineri, după care aceştia pleacă, în căutarea unui loc de muncă mai bun. Se merge pe ideea preconcepută că angajaţii trecuţi de 40 – 45 de ani au anumite pretenţii şi un caracter format, care nu mai poate fi modelat după pretenţiile uneori exagerate ale angajatorilor. Se neglijează faptul că lucrătorii de vârsta a doua au o prestaţie mai bună în câmpul muncii, având şi o experienţă semnificativă”, declară liderul sindical. Acesta mai susţine că, deşi multe corporaţii au, teoretic, o implicare în componenta socială a societăţii şi promovează, tot teoretic, conceptul de familie, se feresc să angajeze familişti cu copii, în ideea că acestora nu li se poate cere prestarea unui număr mare de ore suplimentare, la fel ca în cazul unor tineri fără obligaţii.

Mulţi şomeri neindemnizaţi şi în Timiş

Şi în Timiş – judeţ indicat ca unul cu o dezvoltare economică mult peste medie şi cu o rată mică a şomajului –, numărul de şomeri neindemnizaţi este în creştere. Potrivit AJOFM Timiş, aici există aproape 6.000 de persoane care nu au un loc de muncă. Dintre acestea, 3.400 sunt beneficiare de indemnizaţii de şomaj, iar 2.300 sunt şomeri neindemnizaţi. În ceea ce priveşte situaţia şomerilor înregistraţi pe unităţile locale de ocupare a forţei de muncă, cei mai mulţi, 3.260, sunt în Timişoara, iar celelalte oraşe din judeţ cum ar fi Lugojul, Sânnicolaul Mare, Făgetul şi Deta au înregistraţi aproximativ 500 de şomeri. Din cei 2.300 de şomeri înregistraţi ca neindemnizaţi, aproape 200 au studii superioare.

Dacă analizăm rata şomajului pe categorii de vârstă, putem observa că cele mai multe persoane care nu au un loc de muncă sunt cei cu vârsta între 40 şi 49 de ani, în număr de aproape 1.500. De asemenea, situaţia nu e prea roz nici pentru cetăţenii care între 30 şi 40 de ani, la această grupă de vârstă fiind înregistraţi 1.200 de şomeri. La egalitate în ceea ce priveşte numărul persoanelor care nu au un loc de muncă sunt cei încadraţi sub vârsta de 25 de ani şi de peste 55 de ani, secţiune în care avem înregistraţi 900 de şomeri.

Cei plecaţi la lucru în străinătate fără ştirea statului figurează şi ei ca “inactivi”

Nu trebuie neglijat, raportat la studiul BNS privind creşterea populaţiei inactive, că o bună parte dintre români care figurează ca “inactivi” pot fi, de fapt, plecaţi în străinătate, fără ca statul să ştie acest lucru. Potrivit datelor finale ale ultimului recensământ, peste un milion de persoane sunt plecate temporar sau pentru o perioadă de peste 12 luni în străinătate. Pentru comparaţie, cei 727.540 de români reprezintă mai mult de 3,6% din populaţia stabilă a României, de 20,12 milioane de persoane.

Aceste date vin oarecum în contradicţie cu nişte aproximări statistice neoficiale, potrivit cărora numărul românilor plecaţi la muncă în străinătate se situează undeva între 2.800.000 şi 3.000.000 de persoane. Aceste estimări ale populaţiei din România plecate la muncă în străinătate se bazează pe sondaje de opinie efectuate în România şi în principalele ţări de destinaţie, pe de o parte, şi pe unele date oficiale ale instituţiilor sau organizaţiilor din principalele ţări de destinaţie a migraţiei, pe de altă parte.

În această privinţă se pare că şi Institutul Naţional de Statistică şi Direcţia de Statistică Timiş sunt de acord cu reprezentanţii organizaţiilor sindicale, care spun că cifra la care s-a ajuns în urma recensământului este una aproximativă. “În Timiş, numărul persoanelor plecate în străinătate pentru o perioadă de cel puţin un an, dar care nu fac parte din populaţia stabilă, este de 19.400 şi, evident, nu cuprinde decât o parte a numărului de emigranţi externi. Subînregistrarea semnificativă a fost cauzată de faptul că, la momentul critic al recensământului, mare parte dintre aceste persoane erau plecate cu întreaga familie în străinătate şi nici nu au existat alte persoane (în ţară) care să declare informaţiile solicitate despre aceştia”, spun reprezentanţii Direcţiei de Statistică Timiş.

Problema timişenilor care au plecat în străinătate la muncă, fără ca Statul român să ştie acest lucru, nu este doar una statistică, ci adesea şi legală. De exemplu, în Timiş, cu ocazia unor controale legate de justeţea acordării unor prestaţii sociale, s-a descoperit că există persoane care au solicitat acordarea de pensii de invaliditate, deşi… sunt plecate la muncă în străinătate. Verificările efectuate de autorităţi au scos la iveală că numărul celor care solicită şi chiar beneficiază de pensii de invaliditate este în creştere, unii timişeni beneficiind nejustificat de aceşti bani.

Aceste lucru este posibil întrucât unii dintre pensionarii invalizi îşi încasează sumele oferite de la buget în cont curent, fără a mai fi vizitaţi de poştaş. Iar mulţi dintre aceştia nici măcar nu mai erau de găsit la domiciliile declarate la obţinerea deciziei de pensionare. Ultimele cercetări efectuate în Timiş, în 4.473 de cazuri, au arătat că 567 de beneficiari nu locuiau la adresa declarată de domiciliu. În unele cazuri era vorba despre cetăţeni care au descoperit că pot munci, dar în străinătate şi nu în România, în timp ce în alte situaţii era vorba doar de persoane care au preferat să-şi schimbe adresa, fără să notifice şi Casa de Pensii, deşi legea prevede această obligaţie.