Epidemia de gripă spaniolă. Sursă foto: Everett

Cunoașterea epidemiilor din diferite perspective științifice este esențială atât pentru identificarea soluțiilor medicale de luptă împotriva lor, cât și pentru îmbunătățirea modurilor în care societatea reacționează la ele.

C’ând am primit invitația de a vorbi la inaugurarea expoziției de carte Molime și pandemii în știință și literatură (organizată de Biblioteca Centrală Universitară Timişoara – n.r.), am fost foarte surprins și onorat. Surprins în special de ideea de a realiza o expoziție de carte despre pandemii. Cărțile științifice sunt dedicate specialiștilor, iar în secolul nostru materialele documentare științifice se găsesc mult mai ușor pe internet, care poate ține pasul mai bine cu dinamica noutăților decât cartea scrisă. În ceea ce privește literatura, mi-am pus întrebarea de ce să scrii despre molime și pandemii? Foarte mulți dintre noi, după ce am trecut printr-o pandemie, nici nu mai vrem să auzim despre așa ceva.

Pandemiile au însă implicații și consecințe multiple. Ele fac parte din marile evenimente ale istoriei, pe care aproape sigur au influențat-o, ca și un război, sau un cataclism natural. Despre pandemii s-au scris multe pagini și mi-am dat seama cât de important este să se scrie, să se analizeze și să se cunoască experiențele noastre diferite legate de ele. Aceste scrieri vor sta la baza măsurilor și atitudinii noastre în viitor, pentru apărarea într-un eventual nou război cu un virus sau molimă. Citind puțin despre istoria pandemiilor, mi-am întărit ideea că scrierile despre pandemii și prezentarea lor publică reprezintă o necesitate socială.

Potrivit OMS, o pandemie reprezintă răspândirea la nivel mondial a unei noi boli și apare atunci când un agent patogen, de cele mai multe ori un virus, apare și se răspândește în întreaga lume, din cauză că majoritatea oamenilor nu sunt imuni la el. Este aproape unanim acceptat faptul că apariţia şi răspândirea diferitelor pandemii au fost favorizate de nivelul de trai scăzut al comunităţilor umane din trecut, de comorbiditățile importante pe care populația le are, precum şi de cunoștințele medicale reduse. Se adaugă și lipsa, cel puțin la începutul declanșării pandemiei, a mijloacelor de luptă specifice împotriva ei. De ce? pentru că este de cele mai multe ori o boală nouă (de exemplu Covid-19) sau fără leac (rujeola).

Societatea omenească a fost lovită de-a lungul istoriei de o serie întreagă de boli, de multe ori de epidemii sau chiar pandemii, care au dus la grave dezechilibre demografice şi mentale, afectând în profunzime structurile economice şi sociale ale zonelor atinse. Istoria pandemiilor este greu de reconstituit, dar este sigur că ele au afectat din cele mai vechi timpuri Egiptul, Extremul Orient, Grecia, Roma, Imperiul Bizantin, lumea arabă, Europa creștină, mai apoi continentul american. Încă din antichitate, lumea a fost expusă unor epidemii care au făcut milioane de victime în rândul populațiilor. Anticii erau convinși că epidemiile erau fie o pedeapsă divină, fie blestemele adversarilor. Studiile recente arată că faraonul Ramses al V-lea a murit de variolă, în urma unei epidemii ce a izbucnit în Egipt, în 1157 î.e.n. Prima epidemie descrisă este cea din Atena anului 430 î.e.n, când mai bine de o treime din populația orașului a murit. Specialiștii nu au ajuns la o concluzie clară care să indice cauza declanșării epidemiei.

Expoziţie „Molime şi pandemii în literatură”. Foto: BCUT

Dacă trecem în revistă cele mai importante pandemii de-a lungul istoriei trebuie să amintim:

Variola. Provocată de Variola virus, este una dintre bolile care au determinat cele mai multe decese din istoria omenirii, peste 300 milioane. O lungă perioadă de timp, rata de supravieţuire era de numai 30%, iar decesele erau provocate de febră mare, deshidratare și alte complicaţii. În plus, epidemia a desfigurat milioane de persoane, având în vedere că provoacă pustule care lasă urme permanente pe faţă. Astăzi, această boală este considerată eradicată din 1980, datorită campaniei intense de vaccinare.

Pojarul. De-a lungul istoriei, pojarul a provocat moartea a 200 de milioane de persoane, ca urmare a inflamaţiei pulmonare sau a meningelui. Progresele ştiinţei au dus la dezvoltarea triplului vaccin antiviral (ROR), destinat copiilor, având în vedere că nu există un tratament specific.

Gripa spaniolă. Se estimează că gripa spaniolă a făcut între 50 şi 100 milioane de victime în întreaga lume, în doar doi ani. Între 1918 și 1920, gripa a ucis între 3% şi 6% din populaţia globului. Aşa-numita „gripa spaniolă” din 1918 a provocat tot atâtea victime ca Primul Război Mondial, iar unii experţi ne asigură că acest conflict s-a încheiat din cauza epidemiei.

Ciuma neagră sau bubonică. A provocat 75 milioane de decese. În secolul al XIV-lea, în jurul anului 1384, ciuma neagră a făcut ravagii în Europa. Ciuma neagră sau bubonică a adus schimbări importante în economie însoţite de un mare regres; mortalitatea a fost de 60 la sută, iar omenirea a avut nevoie de 100 de ani pentru a se recupera. A dispărut comerţul, s-au prăbuşit oraşele, oamenii s-au adăpostit la sate, au murit regi, toate structurile sociale au fost afectate.

SIDA. O altă mare epidemie, peste 25 de milioane de morţi, raportată pentru prima dată în 1981 în SUA, a fost SIDA, care a determinat stigmatizarea unei părți a populaţiei şi a influenţat enorm asupra obiceiurilor, percepţiilor şi a relaţiilor sexuale.

Tifosul exantematic. A provocat peste 4 milioane de decese, este o  boală infecţioasă şi contagioasă cauzată de Rickettsia prowazecki și transmisă la om prin înţepătura sau prin dejecţiile păduchelui.

Holera – 3 milioane de victime.

Gripa din Hong Kong – 1 milion de victime.

Gripa rusească (1889-1890) – 1 milion de victime.

Gripa A (H1N1) – 150.000-575.000 de decese.

Covid-19 – 6.560.000 de decese.

Bolile au fost cei mai importanţi asasini ai omenirii și, în consecință, importante modelatoare ale istoriei. Cu toate acestea, multă vreme istoricii au ignorat rolul pe care marile pandemii le-au jucat de-a lungul istoriei. Abia la jumătatea secolului trecut epidemiile şi-au depăşit condiţia de evenimente marginale ale istoriei şi au beneficiat de o atenţie din ce în ce mai mare din partea cercetătorilor.

Pentru istorici, în ultimele decenii, a devenit o preocupare tot mai evidentă studierea atitudinilor şi comportamentelor mentale determinate de epidemii, deoarece alături de foamete, războaie şi catastrofe naturale ele reprezintă o componentă importantă a fundalului pe care se desfăşoară marile evenimente ale istoriei. Mai mult decât atât, uneori, ele chiar au reprezentat marile evenimente din istoria umanităţii. Chiar dacă epidemiile nu au determinat singure schimbarea vieţii politice, economice şi sociale, ele au fost totuşi o componentă a istoriei globale, un crâmpei din tabloul societății supuse unui climat de insecuritate, determinat de războaie, foamete sau oprimare socială.

Dr. Virgil Musta. Foto: Agerpres

De multe ori, o pandemie a avut ca urmare o scădere dramatică a populaţiei, urmată de sărăcirea unor zone întinse şi de apariţia foametei, acestea ducând în final la tulburări sociale și izbucnirea unor răzmerițe. S-au declanșat valuri de misticism, au apărut falși profeţi în fruntea unor mase dezorientate și abrutizate de boală, sărăcie și foame. Altfel spus, întotdeauna, cortegiul acestor boli a unit nenorocirile fizice, greutăţile economice cu tulburările de sensibilitate și comportament ale oamenilor. Constatăm că avem și astăzi, la fel ca în trecut, dezechilibre demografice și mentale, schimbări ale vieții economice și sociale, insecuritate, falși profeți și teorii ale conspirației. Se spune că aceia care nu cunosc istoria sunt sortiți să o repete. De aceea trebuie să o scriem și să o învățăm.

Ceea ce trebuie să învățăm cu toții este că istoria, prin scrierile despre pandemii, are rolul ei în a ne ajuta să realizăm unde ne aflăm, pe ce am clădit ceea ce știm din punct de vedere științific, cum trebuie să intervenim în inovația medicală și câte resurse și devotament trebuie să alocăm acesteia. Indiferent de accepțiunea socială, medicina trebuie să meargă mai departe și să ofere posibilități și soluții la viitoarele maladii.

Întâmplător sau nu, în urmă cu două zile am primit o carte care analizează, dintr-o perspectivă  interesantă, pandemia de Covid-19: Cumpăna Științei. Viitorul contează, de Mihai Nadin.

Discurs susţinut de dr. Virgil Musta, medic la Spitalul de Boli Infecţioase şi Pneumologie „Victor Babeş” din Timişoara, în cadrul expoziţiei „Molime și pandemii în știință și literatură”, organizată de Biblioteca Centrală Universitară Timişoara, şi publicat în revista BCUT, Lecturn.