Aproximativ jumătate din leziunile măduvei spinării duc la paralizie, care poate fi completă sau parţială, însă, în prezent, peste 20% dintre cazuri sunt recuperabile, faţă de cel mult 10% în urmă cu 50 de ani, susţine preşedintele Societăţii de Neurologie, prof. dr. Dafin Mureşanu.

„Leziunile măduvei spină­rii au fost, mulţi ani, un tip de pa­tologie cu rată crescută de deces sau de deficite neuro­lo­gice permanente, devastatoare pentru pacient. În ultimul timp, s-au realizat progrese remar­ca­bile, care au permis creşterea ratei de supravieţuire şi scăde­rea gradului de dizabilitate du­pă astfel de leziuni. Majorita­tea acestor pacienţi, cel mai frecvent victime ale acciden­telor rutiere, rămân cu grade variabile de handicap motor, şi nu numai. Cercetările actuale se concentrează pe găsirea unor soluţii medicale care să stimuleze reducerea, chiar dispariţia handicapului restant, cu redarea funcţionalităţilor organismului”, a mai spus prof. dr. Dafin Mureşanu, preşe­dintele Societăţii de Neurologie din România şi al Societăţii pentru Studiul Neuroprotecţiei şi Neuroplasticităţii. Potrivit dr. Mureşanu, progresul celor pes­te 20% de cazuri recupe­rabile dintre cele de paralizie se dato­rează posibilităţii diag­nosticării şi tratamentului rapid al com­plicaţiilor ce pot apărea după o leziune medulară. Pe de altă parte, arată medicul, cei mai mulţi pacienţi care supravie­ţu­iesc unui traumatism vertebro-medular decedează ulterior din cauza complicaţiilor care apar – în special bronhopneumonii, embolii pulmonare, septicemii şi insuficienţă renală. Totoda­tă, se remarcă o rată crescută a suicidului printre pacienţii cu leziuni medulare, în special la cei mai tineri de 25 ani, a mai spus preşedintele Societăţii de Neurologie. „Recunoaşterea şi tratamentul adecvat al com­plicaţiilor creşte foarte mult rata de supravieţuire, la doi ani de la un traumatism vertebro-me­dular, în peste jumătate din cazuri. De asemenea, s-au îm­bunătăţit mult metodele de recuperare medicală, fiind, în prezent, clinici specializate în reabilitarea după un trauma­tism vertebro-medular. Perfec­ţio­narea unor tratamente spe­ci­fice în faza acută a unei le­ziuni medulare va stimula foar­te mult recuperarea acestor pacienţi”, a mai spus profeso­rul Dafin. Potrivit statisticilor, cele mai multe traumatisme ale măduvei spinării apar la per­soa­nele tinere şi sănătoase. „Băr­baţii cu vârsta cuprinsă între 15 si 35 de ani sunt cel mai frecvent afectaţi, iar asta este relativ usor de explicat, ştiindu-se faptul că peste 50 la sută din­tre traumatismele vertebro-medulare sunt cauzate de acci­dente rutiere, aproximativ 8%, de accidente sportive, şi apro­ximativ 5%, de violenţa fizică. În ceea ce priveşte rata mor­talităţii, aceasta este mai mare la copiii mici cu astfel de le­ziuni. Vârstnicii afectati de os­teoporoză au un risc mai mare de apariţie a leziunilor verte­bro-medulare”, a mai spus pre­şedintele Societăţii Române de Neurologie. Specialiştii susţin că, în contextul unei leziuni cerebrale, există o capacitate mai mare de regenerare, a­ceas­ta manifestandu-se atât în leziunile acute, de tipul acci­dentului vascular cerebral şi al traumatismului cerebral, cât şi în leziunile lent progresive, neurodegenerative, de tipul tulburărilor neurocognitive.