Vijelia de zilele trecute, care a distrus mai multe case din zona localităţii Traian Vuia, demonstrează că obligativitatea asigurării locuinţelor nu rezolvă problema imobilelor afectate de dezastre naturale. Majoritatea caselor nu aveau asigurare, din lipsa interesului autorităţilor sau a poliţelor scumpe, şi vor fi reparate  probabil din bani publici.

Problemă fără soluţii

În eventualitatea unor inundaţii de proporţii, precum cele din anul 2005, sau a unui cutremur devastator, probabil că Statul s-ar vedea din nou în situaţia de a plăti din bani publici reparaţia imobilelor afectate.

Este un lucru demonstrat de vijeliile de săptămâna trecută care au avariat peste 100 de imobile de pe raza comunei Traian Vuia, cu precădere din satele Susani şi Jupani, în marea majoritate a cazurilor proprietarii acestor case neavând încheiate poliţe de asigurare, ceea ce înseamnă că probabil, în lipsa altor alternative, reparaţiile se vor face cu bani publici.

Situaţia confirmă faptul că, dacă în Timişoara de exemplu, unde sunt mici riscurile unor dezastre naturale, proporţia caselor asigurate este mare, în judeţ, tocmai în zonele care pot fi afectate de calamităţi sunt puţine imobile care au asigurare obligatorie, probabil din cauza lipsei de interes a autorităţilor, dar şi a unor societăţi de asigurare, care nu sunt foarte dornice să încheie astfel de asigurări în zone în care chiar ar exista posibilitatea producerii unor dezastre naturale.

“Dacă vă uitaţi câte despăgubiri s-au făcut în Timiş în ultimii ani, vă lămuriţi că aceste asigurări sunt printre cele mai profitabile. S-au încheiat prompt în Timişoara asigurări contra alunecărilor de teren sau a inundaţiilor, în condiţiile în care riscurile de acest fel sunt zero în majoritatea cazurilor”, spune Petru Olariu, preşedintele Federaţiei Asociaţiilor de Locatari Timişoara.

Despăgubiri modeste

În momentul de faţă, doar 31,06% din timişeni au semnat o poliţă de asigurare obligatorie a locuinţelor. Dintre aceste poliţe, doar 20.000 sunt încheiate în mediul rural, unde există cea mai mare nevoie de asigurare a locuinţelor împotriva dezastrelor naturale, şi în zonele cu risc mare de a fi inundate, sunt doar câteva zeci de poliţe încheiate în localităţile care au fost sub ape acum 11 ani, la inundaţiile din 2005.

În acest an, cu toate inundaţiile din judeţ s-au plătit despăgubiri în cuantum de doar 3.242 de lei, care nu reprezintă o sumă suficientă nici pentru refacerea unui imobil deteriorat de calamităţi naturale.

Prin intermediul poliţelor obligatorii se acoperă în principal trei riscuri ce apar în caz de dezastre naturale: cutremur, inundaţii şi alunecări de teren. Problema legată de proporţia mică a asigurărilor e că statul nu va mai acorda ajutor pentru sinistraţii ale căror case sunt distruse de viituri. Astfel, prin asigurarea obligatorie a locuinţelor, autorităţile au transferat în responsabilitatea asiguratorilor eventuala despăgubire a sinistraţilor cărora apele le dărâmă sau le afectează grav locuinţele.

Şi cum mulţi timişeni din zonele cu risc crescut de inundaţii nu şi-au încheiat încă astfel de asigurări, în eventualitatea unor noi inundaţii, ar rămâne sub cerul liber, fără niciun ajutor. Iar reparaţiile se vor face, probabil, tot cu bani publici.

Există zone din Timiş unde la inundaţiile din 2005 Statul a trebuit să refacă sute de case şi unde în prezent foarte puţini sunt localnicii care şi-au încheiat acele poliţe de asigurare obligatorie a locuinţei. Şi aceasta pentru că, spun reprezentanţi ai Primăriilor din zone-problemă precum Foeni, Otelec sau Gătaia, ştiindu-se riscul foarte mare legat de inundaţii, reprezentanţii societăţilor de asigurare au stabilit preţuri foarte mari la poliţele de asigurare, până la un nivel imposibil de acoperit de cei mai mulţi oameni din mediul rural.