Deşi Primăria Timişoara promitea măsuri drastice pentru ruinele şi dezafectările după ureche făcute la imobilele unor foste întreprinderi de renume, măsurile concrete au întârziat să apară. Pentru modul deloc prietenos cu mediul, în care se fac dezafectările la unele dintre fostele fabrici timişorene, Garda de Mediu a făcut zilele trecute o campanie de controale, împărţind amenzi.

De fosta Kandia Timişoara s-a ales praful. Şi la propriu.

Prin 2013, vizibil deranjaţi de modul în care arată mai multe foste întreprinderi timişorene de renume, ajunse ruine, reprezentanţii conducerii Primăriei Timişoara susţineau că vor lua măsuri drastice, viceprimarul PSD Traian Stoia promiţând atunci măsuri drastice şi menţionând că în vizor sunt luate Abatorul şi fostele Guban şi Kandia. După aceea, nu s-a mai întâmplat nimic concret şi, evident, dezafectările au continuat.

Aşa se face că, în urma unei campanii de controale derulate săptămâna trecută Garda de Mediu Timiş a constatat abateri semnificative la dezafectarea unor astfel de unităţi. „Am avut o acţiune legată de calitatea aerului şi emisiile de praf şi am dat sancţiuni pentru neregulile pe care le-am găsit la fosta Jandia, unde operaţiunile de dezafectare generează o cantitate foarte mare de praf”, ne-a declarat şeful Gărzii de Mediu Timiş, Mariana Lorniczi.

În 2003, Kandia a fost cumpărată, iar producţia a fost mutată în Bucureşti, într-o tranzacţie în care a fost vehiculat şi numele lui Omar Hayssam, printr-o societate pe care o deţinea. După această tranzacţie, Kandia a trecut prin trei cumpărări succesive, de către branduri internaţionale de renume de pe acest segment şi, în prezent, rămâne una dintre cele mai cunoscute şi apreciate mărci de ciocolată de pe piaţă.

Povestea Kandia putea fi însă una de succes şi la Timişoara, unde fosta fabrică a fost lăsată de izbelişte. De multă vreme mai este pomenită doar în comunicatele Poliţiei Locale, atunci când se reclamă noi cazuri de furt de fier vechi. Acum, şi terenul pe care se află halele dezafectate ale fabricii este revendicat de către urmaşii foştilor proprietari ai parcelelor pe care s-a construit întreprinderea. 

Fabrica timişoreană, susţin unii lideri de sindicat, a fost închisă în ciuda faptului ca era profitabilă. Aceştia mai spun că profitul anual, în anii de dinainte de închidere, era de peste trei milioane de euro. După închiderea ei, în 2003, clădirea în care funcţiona a rămas nefolosită.

Datorii uitate

În acest an, în raportul anual al Curţii de Conturi a fost pomenită privatizarea fabricii Kandia Timişoara, în contextul în care responsabilul de privatizare, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, a părut să uite în mod inexplicabil de sume importante pe care Statul trebuia să le încaseze în urma acestei privatizări. Deşi au trecut doi ani de când Curtea de Conturi a impus AVAS luarea unor măsuri măcar pentru a încerca recuperarea acestor datorii, nu s-a întâmplat absolut nimic.

Curtea de Conturi menţionează în acest sens că aceste măsuri au fost dispuse ca urmare a constatării faptului că instituţia cu atribuţii în domeniul privatizării a pierdut dreptul de a solicita restituirea unor datorii, înscrise în contractele de privatizare a unor societăţi comerciale, “în condiţiile în care a acţionat cu întârziere în instanţă pentru restituirea lor, în afara termenului de prescripţie, în cazul contractelor de vânzare-cumpărare de acţiuni: nr. 749/1998 privind privatizarea SC Kandia SA Timişoara, nr. 143/1999 privind privatizarea SC Semănătoarea SA Bucureşti şi nr. 949/1997 privind privatizarea SC Organe de Asamblare SA Braşov.”

În urmă cu un an, Curtea de Conturi a anunţat că, pentru acest caz, a făcut sesizare la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti. Totuşi, ţinând cont de faptul că respectivele datorii s-au prescris şi au trecut aproape 15 ani de la momentul faptelor incriminate, este greu de crezut că şi procurorii bucureşteni mai pot face ceva în acest caz.