Cei care cunosc cât de mult s-a investit în ultimii ani, în vestul ţării, în ceea ce priveşte infrastructura rutieră, asta mai ales raportat la banii vărsaţi la buget, nu consideră că Timişul ar fi un favorit al finanţărilor guvernamentale. Dimpotrivă. Cu toate acestea, mai mulţi parlamentari din judeţe din estul ţării susţin că Transilvania şi Banatul au fost favorizate la proiectele de construcţie de autostrăzi, în raport cu zona Moldovei.

Acuzaţii legate de priorităţile infrastructurii

Mai multe interpelări parlamentare transmise în ultima perioadă la ministere relevă nemulţumirea unor parlamentari din judeţe din estul ţării, care susţin că Transilvania şi Banatul ar fi beneficiat în ultimii ani de un număr mult mai mare de proiecte de infrastructură, în raport cu regiunea Moldovei. Semnatarii se întreabă care sunt criteriile pentru care „Transilvania şi Banatul au fost prioritizate, în ultimii cinci ani, cu sume alocate proiectelor pentru autostrăzi şi reabilitare de drumuri naţionale, cu peste 16 miliarde de lei, în comparaţie cu nord-estul ţării, adică în Moldova, căreia i-au fost alocate cele mai mici sume pentru şosele, adică sub două miliarde de lei.”

În petiţii se mai menţionează că toţi românii ştiu că Moldova este cea mai săracă regiune a ţării, că are o populaţie mai numeroasă decât celelalte regiuni luate separat şi, cel mai important în opinia lor, este graniţa de est a Uniunii Europene şi a NATO.

Totodată, se mai afirmă că, în ultimii cinci ani, Transilvania şi Banatul au semnat zece contracte de construcţie de autostrăzi, iar judeţele din Moldova, mult mai puţine contracte de reabilitare a drumurilor naţionale şi de întreţinere a şoselelor. Conform opiniilor integrate în aceste interpelări, oricum ar fi privite lucrurile, regiunea de nord-est este singura fără un kilometru de autostradă, iar palida speranţă a Moldovei în Masterplanul General de Transport se leagă de tronsonul Braşov – Bacău şi de tronsoanele Bacău – Paşcani şi Târgu Neamţ – Iaşi – Ungheni, dar în următorii zece ani.Perioadă în care, mai spun parlamentarii din Moldova, investitorii români şi străini vor evita această regiune, fapt ce o condamnă la subdezvoltare.

„Ştiut fiind faptul că UE finanţează total sau parţial aceste programe de infrastructură, am putea înţelege de ce aceste alocări sunt dirijate spre regiunile mai apropiate de marile capitale europene. Ar fi o explicaţie, dar foarte neconvingătoare, din moment ce şi populaţia din nord-est plăteşte taxe şi impozite la bugetul de stat, şi nu diferenţiate”, spune deputatul PC băcăuan Constantin Avram, semnatar al unor interpelări pe această temă.

Un bilanţ mai mult pe hârtie

Deşi, raportat strict la proiecte semnate, într-adevăr bilanţul lucrărilor de infrastructură avantajează Banatul, totuşi nu trebuie uitat că o mare parte din aceste proiecte au fost concepute doar pe hârtie. Şi sunt probabilităţi mari să şi rămână aşa în următorii ani, aşa cum e iluzoria autostradă Craiova – Timişoara.

Probabil, singura explicaţie plauzibilă pentru concentrarea unor lucrări de acest gen în vestul ţării nu este dragostea pentru Banat a guvernanţilor, ci mai degrabă presiunile oficialilor europeni, deloc încântaţi de perspective că, în general, culoarele de autostradă vest-europene se opresc brusc la graniţa Ungariei cu România.

Analizând ultimele obiective din lista de achiziţii de lucrări de acest gen a Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale se poate observa, însă, că vestul ţării, în speţă Banatul este absent pe procedurile legate de autostrăzi. Astfel, s-au făcut demersuri pentru achiziţionarea de lucrări de proiectare şi execuţie şi finalizare pe autostrada Bucureşti – Braşov, Secţiunea Bucureşti – Ploieşti,  sau servicii pentru proiectarea şi construcţia Autostrăzii Braşov – Târgu Mureş – Cluj – Oradea.

Timişul rămâne în cărţi doar cu proiectele cunoscute în derulare – respectiv loturile de autostradă de pe tronsonul Timişoara – Lugoj – Deva, unde, din nou, a intervenit factorul european şi finanţarea aferentă, precum şi nevoia unei legături est-vest, şi nu presupusul ataşament al guvernanţilor de această zonă, mai ales în actuala formulă politică.